1 Timotei 3,2; Tit 1,6‑8: Doar liderii Bisericii trebuie să fie monogami?
„Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înțelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, în stare să învețe pe alții.” (1 Timotei 3, 2)
„Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare. Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav, ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat…” (Tit 1,6‑8)
Citind aceste îndemnuri ale apostolului Pavel, cineva ar putea înțelege că doar liderii religioși ar avea obligația de a fi monogami, în timp ce membrilor obișnuiți ai Bisericii li s-ar permite poligamia. Însă o astfel de înțelegere este cu totul greșită și străină de spiritul Evangheliei.
Dacă apostolul Pavel enumeră aceste calități, afirmând că ele trebuie să existe în viața și caracterul unui episcop sau prezbiter, el nu vrea să spună că aceste calități nu trebuie să existe și în viața tuturor credincioșilor. În aceste pasaje biblice, Pavel aduce în discuție ideea de model de viețuire morală pe care trebuie să o aibă orice lider al Bisericii.
Cum ar putea un bărbat, care are minusuri serioase la capitolul vieții de familie, al cinstei și al caracterului în general, să fie un model pentru biserica sa și pentru lume? Da, un astfel de lider creștin ar putea fi un model, însă unul negativ, de genul „așa nu!”. Însă în nici un caz el nu poate fi un model după voia lui Dumnezeu.
Însăși ideea de model moral implică faptul că toți ceilalți care se află sub influența liderului lor religios trebuie să-i copieze exemplul. Dacă liderului Bisericii, care trebuie să reprezinte un model moral pentru credincioși, i se cere să fie monogam, oare nu li se cere același lucru și credincioșilor?
Dacă liderul religios este monogam, iar membrii de rând ar alege poligamia, în ce ar mai consta modelul oferit de el? Și dacă dispare noțiunea de model spiritual, atunci de ce să-i mai ceri conducătorului Bisericii să fie monogam, dacă toți ceilalți ar alege poligamia?
Cei care se bazează pe astfel de pasaje biblice pentru a susține poligamia dovedesc un raționament cu totul greșit și îngust. Dacă acele calități enumerate de apostolul Pavel în epistolele sale ar fi obligatorii doar pentru conducătorii Bisericii (episcopi, prezbiteri, diaconi), concluzia logică ar fi aceea că membrii de rând, fiind liberi de astfel de criterii morale, ar putea să-și permită să fie necumpătați, lipsiți de înțelepciune, vrednici de dispreț, neprimitori de oaspeți, încăpățânați, mânioși, bețivi, bătăuși ș.a.m.d. O astfel de concluzie ar fi cu totul absurdă și străină de spiritul Evangheliei.
Dacă liderilor Bisericii li se cere să fie neprihăniți, cinstiți și plini de roada Duhului Sfânt, oare nu toți membrii Bisericii trebuie să fie neprihăniți, cinstiți și plini de roada Duhului Sfânt? Aceste calități trebuie să se regăsească în viața tuturor copiilor lui Dumnezeu. Cu atât mai mult în viața și caracterul celor pe care Dumnezeu i-a chemat să conducă destinele Bisericii în calitate de modele spirituale pentru poporul Său.
„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt!” (1 Petru 1,15.16)
Și dacă chemarea de a fi sfinți este adresată tuturor, înseamnă că standardele puse liderilor Bisericii sunt de fapt pentru toți credincioșii. Așadar, poligamia nu are de-a face cu sfințenia la care ne cheamă Dumnezeu.
Lori Balogh
