Noul Pamant: remodelarea lumii actuale sau o noua Creatie?

Noul Pamant: remodelarea lumii actuale sau o noua Creatie?

Imi staruie in memorie cateva imagini ilustrative pe care le-am gasit intr-o publicatie crestina pe tema Noului Pamant. Dorind sa scoata in evidenta noul ce va caracteriza viata viitoare promisa celor credinciosi, autorul si-a imaginat unele aspecte ale vietii celor mantuiti. Cum va arata pamantul innoit dintr-o asemenea perspectiva?

Buldozere care niveleaza ruinele vechilor localitati, camioane care cara molozul si macarale care ridica noile locuinte ale celor mantuiti… Ideea de baza care razbate din aceste imagini este aceea ca omul va avea partea lui in innoirea pamantului, iar viata viitoare nu va fi foarte diferita de cea pe care o traim acum, cu exceptia unor retusuri si imbunatatiri inerente. Desigur, in conditiile unei vieti fara sfarsit!

De fapt, ce vrea sa ne transmita Biblia atunci cand ne vorbeste despre un „cer nou si un pamant nou” ( Apocalipsa 21, 1 )? Innoirea pamantului se rezuma doar la cateva retusuri si imbunatatiri ale celui de acum sau presupune o noua Creatie? Si, in final, cine va innoi pamantul: omul sau Dumnezeu?

Ideea de „cer nou si pamant nou” poate fi intalnita atat pe paginile Vechiului Testament, cat si pe cele ale Noului Testament. Dintre scriitorii Vechiului Testament care abordeaza acest subiect se remarca in mod deosebit profetul Isaia:

„Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte” ( Isaia 65, 17 ).

     „Caci, dupa cum cerurile cele noi si pamantul cel nou pe care le voi face vor dainui inaintea Mea, zice Domnul, asa va dainui si samanta voastra si numele vostru” ( Isaia 66, 22 ).

Insa, daca profetul Isaia foloseste expresia „ceruri noi si un pamant nou” ca pe o metafora care se refera la restaurarea poporului Israel dupa intoarcerea lui din exil, Noul Testament  si Apocalipsa in mod deosebit, dau un sens cu totul special acestei expresii. Cartea Apocalipsei nu vorbeste despre restaurarea unei singure natiuni, ci a lumii intregi, dupa lunga si dramatica experienta a pacatului.

„Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si marea nu mai era… Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate” ( Apocalipsa 21, 1.5 ).

Ce trebuie sa intelegem din afirmatia lui Iisus: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi?” Daca am lua in considerare varianta unei actualizari ( update ), a unei imbunatatiri ( retusari ) a vechii Creatii, am intampina mari dificultati in interpretarea versetului 1. Ioan afirma la inceputul capitolului 21 ca „cerul si pamantul dintai pierisera”, ceea ce ne duce cu gandul la o distrugere completa a vechii Creatii. Verbul „a pieri”, folosit in limba romana, nu lasa loc pentru ideea de imbunatatire sau retusarea ceva ce exista mai inainte, deoarece, prin definitie, el ne trimite spre o nimicire totala, disparitie, distrugere pana la inexistenta a acelui lucru sau fiinta.

Intre lumea noastra si lumea viitoare este o discrepanta atat de mare incat lumea viitoare va aparea doar printr-o noua Creatie. O lume creata de la zero si radical diferita de lumea de azi. Acesta este, in esenta,  mesajul pe care Dumnezeu a intentionat sa-l transmita lumii prin visul lui Nebucadnetar, relatat in cartea lui Daniel capitolul 2.

Considerat de catre cercetatorii Bibliei ca fiind un veritabil ABC al profetiei, capitolul 2 din Daniel este o profetie care zugraveste panoramic istoria lumii din timpul Imperiului Neobabilonian al lui Nebucadnetar pana la sfarsitul lumii. Profetia din visul imparatului Babilonului prezinta ridicarea si caderea a patru mari imperii mondiale: Babilonul, Medo-Persia, Grecia si Roma, toate fiind ilustrate printr-un urias chip omenesc plin de stralucire.

In mod surprinzator, pentru mandrul imparat al Babilonului aceasta istorie ilustrata se incheie in mod dramatic, prin nimicirea chipului omenesc si ridicarea unei noi imparatii vesnice, fara ajutorul vreunei maini omenesti.

Este foarte sugestiva descrierea nimicirii chipului din visul lui Nebucadnetar. „Tu te uitai la el ( la chip, n.n. ) si s-a dezlipit o piatra fara ajutorul unei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului si le-a facut bucati. Atunci fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca pleava din arie vara; le-a luat vantul si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra care sfaramase chipul s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul.” ( Daniel 2, 34.35 )

Iata si interpretarea data de Daniel imparatului Nebucadnetar cu privire la acest final dramatic: „Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie care nu va fi nimicita niciodata si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii si ea insasi va dainui vesnic. Aceasta inseamna piatra pe care ai vazut-o dezlipindu-se din munte fara ajutorul vreunei maini, si care a sfaramat fierul, arama, lutul, argintul si aurul…” ( Daniel 2, 44.45 pp. )

Profetia din Daniel cap. 2 nu lasa loc la ambiguitate cu privire la ceea ce se va intampla la a doua venire a lui Iisus. Daniel 2, 35 spune ca dupa ce vor fi fost sfarmate aurul, argintul, arama, fierul si lutul, toate „s-au facut ca pleava din arie vara; le-a luat vantul si nici urma nu s-a mai gasit din ele.”

Cu alte cuvinte, la revenirea lui Iisus va disparea tot ce intelegem prin lumea aceasta veche, in timp ce „piatra” care o va distruge  se va transforma intr-un „un munte mare si a umplut pamantul”, devenind o imparatie care va dainui vesnic.

In Luca 20, 17.18, Iisus Se identifica cu piatra care va spulbera toate imparatiile pamantului: „Dar Iisus i-a privit drept in fatza si a zis: „Ce inseamna cuvintele acestea care au fost scrise: „Piatra pe care au lepadat-o zidarii a ajuns sa fie pusa in capul unghiului? Oricine va cadea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, si pe acela peste care va cadea ea, il va spulbera.”

Asadar, atat profetiile Vechiului Testament, cat si cele ale Noului Testament, vorbesc nu despre o retusare a Creatiei actuale, ci despre o nimicire deplina si definitiva a ei, fiind inlocuita de o noua Creatie.

De ce procedeaza Dumnezeu in felul acesta?  Acum nu avem un raspuns exact si complet. Probabil ca unul dintre motive este acela  ca pacatul a patruns atat de adanc in Creatia actuala, incat este nevoie de o distrugere completa a ei, pentru a eradica definitiv pacatul din Univers. „Cancerul” pacatului a facut „metastaze” la toate nivelurile Creatiei, astfel incat o simpla operatie de indepartare a „tumorii” nu ar fi suficienta.

Raspunsul complet il vom afla la timpul potrivit si il vom primi de la Insusi Domnul Universului. Pana atunci insa, este important sa stim ca nu exista decat doua posibilitati pentru orice om care traieste pe aceasta planeta: fie Il va alege pe Iisus ca Domn al vietii sale si va trai vesnic cu El in noua Creatie, fie va disparea pentru totdeauna de pe scena vietii impreuna cu pacatul si amintirea lui.

Si intr-un caz si in celalalt, destinul este vesnic. Depinde de alegerea noastra unde ne vom petrece vesnicia.

„Alege viata, ca sa traiesti tu si samanta ta!” ( Deuteronomul 30, 19 up. )

Lori Balogh