Reforma calendarului si batalia pentru Sabat
Anul 1931 ar fi putut deveni un an dezastruos pentru libertatea de constiinta a oamenilor de pe intreaga planeta. In cadrul Ligii Natiunilor, a aparut ideea reformei calendarului actual pe motive sociale si economice.
Sustinatorii reformei calendarului sustineau necesitatea ca anul sa fie impartit in 13 luni egale de cate 28 de zile, plus o zi alba, nenumarata, care sa fie adaugata la sfarsitul anului. Saptamana urma sa inceapa cu duminica. Argumentele celor care sustineau o astfel de reforma calendaristica erau urmatoarele:
– Noul calendar ar rezolva si simplifica multe probleme sociale si economice.
– Un numar egal de zile pentru fiecare luna ar simplifica afacerile, permitand ca timpul de munca si retributiile sa fie usor verificate.
Ce urma sa se intample cu ziua alba, adaugata la sfarsitul fiecarui an? Se propunea ca aceasta zi sa fie considerata alba, fara valoare, anonima. „Straduinta omului in a-si castiga existenta ii da dreptul la o perioada de 24 de ore in fiecare an pentru propria placere” – explicau sustinatorii reformei calendarului ( Gertrude Loewen, Cruciat pentru libertate, Istoria lui Jean Nussbaum, Editia Viata si Sanatate, Bucuresti, 2013, p. 63 ).
Pe data de 12 octombrie 1931, la sediul Ligii Natiunilor de la Geneva s-au intalnit pentru dezbatere 111 delegati ai tarilor membre, dintre care 42 erau delegati oficiali ai celor 42 de tari ai Ligii Natiunilor, restul avand statutul de invitati.
Un rol crucial in dezbaterile de la Liga Natiunilor l-a avut dr. Jean Nussbaum, viitorul fondator al Asociatiei Internationale pentru Apararea Libertatii Religioase in 1945 si crestin adventist de ziua a saptea. Impreuna cu alti trei delegati ai Conferintei Generale, dr. Nussbaum a fost delegat de Comitetul Diviziunii Sud-Est Europene ca sa reprezinte Biserica Adventista de Ziua a Saptea la dezbaterea Ligii Natiunilor pe tema reformei calendarului.
Dr. Nussbaum a realizat imediat faptul ca reforma calendarului, desi ar fi adus unele avantaje sociale si economice, ar fi afectat profund libertatea de constiinta a unei largi mase de credinciosi din diferite religii si confesiuni crestine. Musulmanii aveau ca zi sfanta vinerea, evreii, adventistii si un numar de alte grupari mai mici respectau sambata ca zi de odihna si inchinare, in timp ce crestinii ortodocsi, catolici si cei apartinand celor mai multe culte protestante si neoprotestante aveau ca zi de sarbatoare duminica.
Insa, dupa preconizata reforma a calendarului, zilele de vineri, sambata si duminica aveau sa cada in zile diferite ale saptamanii in fiecare an, deoarece „ziua alba” ar fi distrus succesiunea zilelor saptamanii de sapte zile.
In ciuda acestor aspecte, multi dintre delegatii prezenti la Liga Natiunilor in 12 octombrie 1931, inclusiv cei din America, sustineau reforma calendarului. Participand la dezbaterile Ligii Natiunilor din 1931, dr. Nussbaum a ales o strategie inteligenta, incercand sa-i convinga pe delegati prin intrevederi particulare cu privire la primejdia adoptarii reformei calenfarului.
Unul dintre cei mai vehementi sustinatori ai reformei calendarului a fost delegatul Frantei. Dr. Nussbaum l-a abordat in particular, sustinand ca milioanele de musulmani s-ar revolta, constatand ca Franta nu tine seama de drepturile lor si de libertatea de constiinta. Reactia observata pe chipul delegatului francez in urma acestei intrevederi particulare a fost evidenta: delegatul francez „a palit si un tremur usor s-a observat pe fatza lui” ( idem, p. 56.57 ).
Dupa discutii aprinse in Liga natiunilor, in ziua supunerii la vot a reformei calendarului, dr. Nussbaum a tinut un discurs fulminant in fatza delegatilor, facand o pledoarie impresionanta pentru Sabat si pentru respectarea libertatii de constiinta. Iata un fragment din discursul sau:
„Domnule presedinte si domnilor delegati, daca veti schimba calendarul, veti fi confruntati cu o minoritate care va refuza sa accepte aceasta reforma. In aceasta categorie nu veti mai avea numai adventisti de ziua a saptea, ci si alte denominatiuni ca „Ucenicii lui Christos”, care cuprind 3,5 milioane de membri. Aceasta este o problema de constiinta si dumneavoastra aveti de ales sa zdrobiti constiinta sau sa o lasati libera.
Scripturile afirma ca ziua a saptea a saptamanii, creata de Dumnezeu, trebuie sa fie sfintita. De aceea, aceasta zi nu este ziua noastra si nu avem voie sa o schimbam. Luna este legata de luna, iar anul este legat de soare. Dar nu acelasi lucru este cu saptamana. Saptamana este creatia lui Dumnezeu, asa cum se afirma in Geneza cap. 2. Noi credem ca trebuie sa ne odihnim in Sabat asa cum a poruncit Dumnezeu, Sabat pe care Insusi Iisus Christos l-a pazit cu credinciosie.
Si chiar daca dumneavoastra credeti ca aveti dreptate, iar noi suntem gresiti, ar ramane totusi problema constiintei. Eu nu pot crede ca Liga Natiunilor va crea un calendar ca instrument de tortura pentru unii oameni. In vremurile trecute, atunci cand oamenii erau persecutati intr-o tara, puteu fugi in alta tara. Acum, daca veti extinde reforma in toata lumea, nu va ramane niciun loc pe acest pamant unde sa ne gasim adapost. Nu pot crede, domnilor, ca veti face asa ceva. Nu pot crede ca Liga Natiunilor va aproba o asemenea nedreptate.” ( idem p. 80.81 )
Desi a depasit cele 15 minute acordate vorbitorilor, nimeni nu a sesizat acest lucru. La incheierea discursului, delegatii au izbucnit in aplauze. Apoi, unul cate unul, delegatii au declarat ca nu vor sustine planul de reformare a calendarului. Directia vantului se schimbase. Delegatii evrei au fost primii care l-au felicitat pe dr. Nussbaum la sfarsitul votului, pentru ca aparase Sabatul mai bine decat ar fi facut-o ei.
In felul acesta, Providenta divina a impiedicat luarea unei decizii care ar fi afectat libertatea de constiinta nu doar a adventistilor de ziua a saptea, ci a tuturor religiilor si confesiunilor crestine.
Lori Balogh
