Iov 1,13: Vinul in familia lui Iov
„Intr-o zi, pe cand fiii si fiicele lui Iov mancau si beau vin in casa fratelui lor cel intai nascut…”
( Iov 1, 13 )
In cautarea lor dupa argumente biblice in favoarea consumului de bauturi alcoolice, iubitorii „licorii lui Bachus” se opresc cu satisfactie la textul din Iov 1, 13, afirmand ca si in casa neprihanitului Iov se consuma vin. Si nu putem nega acest lucru, deoarece este sustinut chiar de Scriptura. Intrebarea care se pune este: ce fel de vin era consumat in familia lui Iov: vin fermentat sau nefermentat.
In textul ebraic este folosit termenul „yayin”, tradus in limba romana cu „vin”. Insa termenul ebraic „yayin” nu ne ofera nicio informatie cu privire la natura bauturii ( daca bautura era fermentata sau nu ), ci doar informatii cu privire la provenienta ei: strugurii. Asadar, atunci cand citim in Iov 1, 13 ca in familia lui Iov s-a consumat vin ( yayin ), nu putem afla din text daca bautura era fermentata sau nu.
Desigur, cineva ar putea aduce ca argument in favoarea ideii ca vinul consumat era fermentat faptul ca Iov se ruga pentru copiii sai dupa fiecare astfel de masa. Insa nici acest amanunt nu ne ofera siguranta ca la mesele date de fiii lui Iov s-ar fi consumat vin fermentat.
Chiar daca am presupune ca motivul pentru care Iov se ruga pentru copiii sai era consumul de alcool, se ridica o intrebare: Daca obiceiul de a consuma bauturi alcoolice nu era un pacat in acele vremuri, de ce totusi Iov s-a rugat pentru copiii sai? Noi nu ne rugam lui Dumnezeu si nu ne cerem iertare pentru lucruri pe care El le accepta, ci pentru acelea care nu sunt dupa voia Lui. Daca astfel ar sta lucrurile, atunci rugaciunea lui Iov ne dovedeste ca alcoolul nu are ce cauta pe masa unui copil al lui Dumnezeu, iar cel care il consuma trebuie sa-si ceara iertare.
Insa Iov se putea ruga din multe alte motive pentru copiii sai: mici neglijente, pacate facute fara intentie, greseli facute din nestiinta de oricare din cei zece copii ai sai in timpul acestor intalniri festive.
Versetul 5 ne ofera un alt argument in favoarea acestei idei: „Si, dupa ce treceau zilele de ospat, Iov chema si sfintea pe fiii sai; se scula dis-de-dimineata si aducea pentru fiecare dintre ei cate o ardere de tot. Caci zicea Iov: „Poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor. Asa avea Iov obicei sa faca.”
Asadar, Iov era ingrijorat de posibilitatea ca fiii si fiicele sale sa fi comis vreun pacat „in inima lor”, nestiut, ascuns, nicidecum de betia cea atat de galagioasa si vizibila. Caci – nu-i asa? – „vinul este batjocoritor si bauturile tari sunt galagioase; oricine se imbata cu ele nu este intelept” ( Proverbe 20, 1 )
Lori Balogh
