Iov 1,13: Vinul în familia lui Iov
„Într-o zi, pe când fiii și fiicele lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor cel întâi născut…”
În căutarea lor după argumente biblice în favoarea consumului de băuturi alcoolice, iubitorii „licorii lui Bachus” se opresc cu satisfacție la textul din Iov 1,13, afirmând că și în casa neprihănitului Iov se consuma vin. Și nu putem nega acest lucru, deoarece este susținut chiar de Scriptură. Întrebarea care se pune este: ce fel de vin era consumat în familia lui Iov: vin fermentat sau nefermentat.
În textul ebraic este folosit termenul „yayin”, tradus în limba română cu „vin”. Însă termenul ebraic „yayin” nu ne oferă nicio informație cu privire la natura băuturii (dacă băutura era fermentată sau nu), ci doar informații cu privire la proveniența ei: strugurii. Așadar, atunci când citim în Iov 1,13 ca în familia lui Iov s-a consumat vin („yayin”), nu putem afla din text dacă băutura era fermentată sau nu.
Desigur, cineva ar putea aduce ca argument în favoarea ideii că vinul consumat era fermentat faptul că Iov se ruga pentru copiii săi după fiecare astfel de masă. Însă nici acest amănunt nu ne oferă siguranță că la mesele date de fiii lui Iov s-ar fi consumat vin fermentat.
Chiar dacă am presupune că motivul pentru care Iov se ruga pentru copiii săi era consumul de alcool, se ridică o întrebare: Dacă obiceiul de a consuma băuturi alcoolice nu era un păcat în acele vremuri, de ce totuși Iov s-a rugat pentru copiii săi? Noi nu ne rugăm lui Dumnezeu și nu ne cerem iertare pentru lucruri pe care El le acceptă, ci pentru acelea care nu sunt după voia Lui. Dacă astfel ar sta lucrurile, atunci rugăciunea lui Iov ne dovedește că alcoolul nu are ce căuta pe masa unui copil al lui Dumnezeu, iar cel care îl consumă trebuie să-și ceară iertare.
Însă Iov se putea ruga din multe alte motive pentru copiii săi: mici neglijențe, păcate făcute fără intenție, greșeli făcute din neștiință de oricare dintre cei zece copii ai săi în timpul acestor întâlniri festive.
Versetul 5 ne oferă un alt argument în favoarea acestei idei: „Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi; se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare dintre ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor. Așa avea Iov obicei să facă.”
Așadar, Iov era îngrijorat de posibilitatea ca fiii și fiicele sale să fi comis vreun păcat „în inima lor”, neștiut, ascuns, nicidecum de beția cea atât de gălăgioasă și vizibilă. Căci – nu-i așa? – „vinul este batjocoritor și băuturile țări sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înțelept” (Proverbe 20, 1).
Lori Balogh
