Teoria Proiectului Inteligent („Intelligent Design”)
„Ridicați-vă ochii în sus și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare este puterea și tăria Lui, că una nu lipsește…Nu știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut? Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului?”
(Isaia 40,21.26).
Cine sau ce?
Odată cu apariția în 1859 a lucrării de căpătâi a lui Charles Darwin, „Originea speciilor”, omenirea a intrat într-o nouă epocă. Dacă până atunci contestarea ideii de Creator al vieții și al Universului a fost sporadică și izolată, începând cu publicarea cercetărilor lui Darwin fenomenul a căpătat amploare, influențând filozofia de viață a milioane de oameni.
Mai mult decât atât, regimurile comuniste din întreaga lume au inclus în ideologia lor ideile darwiniste, pe care le-au prezentat ca fiind afirmații științifice de cea mai bună calitate. Intenția era cât se poate de evidentă: aceea de a-L scoate treptat și definitiv pe Creator din conștiința oamenilor și, în final, de a-L scoate pe Creator din propria Sa Creație.
Atât creaționiștii, cât și evoluționiștii încearcă să răspundă la întrebarea: Cine se află în spatele uriașei biodiversități pe care o vedem în natură? Există însă o diferență majoră în răspunsurile lor: dacă evoluționiștii exclud „a priori” ideea existenței unui Creator – o Persoană atotputernică și inteligentă care este cauza primară a Creației, creaționiștii exclud ideea de hazard, care ar sta la baza uriașei biodiversități din natură. „Cine” sau „ce” stă la baza apariției vieții și a Universului?
Unul dintre cei mai înverșunați evoluționiști atei, D. M. Wattson, a recunoscut cu sinceritate: „Evoluționismul este o teorie universal acceptată nu pentru că adevărul ei poate fi demonstrat logic și coerent, ci pentru că alternativa lui, creaționismul, este fără dubii imposibil de crezut.” Decenii la rând evoluționismul a acaparat tot mai mult teren în lumea oamenilor de știință, în universități de prestigiu și în media (posturile de televiziune Animal Planet, Discovery, National Geographic, etc.).
Însă, în ciuda trendului general, în lumea oamenilor de știință au existat și „disidenți” care au negat viziunea darwinistă asupra originii și dezvoltării vieții. Înainte de anii 80 ai secolului trecut, „disidența” a fost sporadică. Însă, odată cu apariția conceptului „Intelligent Design” („Proiect Inteligent”), „disidența” a dobândit consistență, încercând să răstoarne monopolul concepției darwiniste, la fel cum revoluțiile din Europa de Est de la sfârșitul secolului trecut au răsturnat dominația regimurilor marxiste.
Mișcarea „Intelligent Design” a început odată cu publicarea lucrărilor lui Charles Thaxton, Michael Denton, Phillip Johnson, Walter Bradley și Dean Keyton, pentru ca, recent, alți savanți ca: Michael Behe, Paul Nelson, Stephen Meyer și William Dembski să propună un program de cercetare științifică, în care cauzele inteligente devin cheia înțelegerii diversității și complexității vieții.
Mișcarea „Intelligent Design” este o alternativă științifică a teoriei evoluționiste. Cine va învinge în final? „Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” (Luca 18,8).
Creaționism biblic sau științific?
„Intelligent Design” („Proiect Inteligent”) este o formă de creaționism care încearcă să explice științific că anumite caracteristici ale Universului și ale vieții pot fi cel mai bine explicate prin existența unei Cauze inteligente și nu prin procese întâmplătoare, nedirijate, cum este teoria selecției naturale a lui Darwin.
Unul dintre susținătorii „Proiectului Inteligent” („Intelligent Design”) este savantul Michael Behe, care a pornit de la observația că în natură există numeroase mecanisme complexe ireductibile, care ar fi imposibil să apară întâmplător în absența unei inteligențe exterioare.
Savantul dă ca exemplu cursa de șoareci. Dacă am scoate din ea oricare dintre elementele componente, cursa ar deveni nefuncțională, ineficientă. Cursa de șoareci ori este completă și funcțională, ori nu există deloc. Ea nu este produsul unei evoluții în care elementele componente s-ar fi adăugat unul după altul până când, în final, s-a ajuns la forma finală, funcțională.
Articulația genunchiului este unul dintre aceste mecanisme complexe și ireductibile ale organismului omenesc. Așa cum este ea, articulația genunchiului este cea mai complexă dintre cele existente în corpul omenesc. Însă dacă ar lipsi doar una dintre componentele sale, articulația genunchiului ar deveni nefuncțională, iar persoana respectivă ar avea mari probleme cu deplasarea.
Ideea că această articulație ar fi cunoscut un proces evolutiv, de la forme simple până la forma actuală, este contrazisă de realitate. Oricare dintre componentele articulației ar lipsi, aceasta ar deveni nefuncțională, iar afirmația că ar fi existat forme primitive ale articulației devine gratuită.
Susținătorii „Proiectului Inteligent” sunt asociați cu „Discovery Institut” din SUA, care anunța în 2007 că 700 de oameni de știință și ingineri cu doctorat au semnat documentul „Disidență științifică față de darwinism”. În august 2008, lista conținea 761 nume de prestigiu, iar numărul oamenilor de știință care au aderat la acest proiect este în continuă creștere. Este însă „Intelligent Design” același lucru cu Creaționismul biblic? În ciuda asemănărilor aparente, există deosebiri esențiale între cele două concepte.
În primul rând, „Proiectul Inteligent” nu își propune să-L identifice pe Creatorul tuturor lucrurilor, așa cum face Creaționismul biblic, ci doar să demonstreze că în spatele originii și complexității vieții se află o inteligență exterioară. Cine este această Inteligență? Savanții nu își propun să o identifice. Această Inteligență poate fi, în opinia lor, Dumnezeu, dar poate fi și o civilizație extraterestră ultraavansată din punct de vedere științific și tehnologic față de umanitate.
Așa se explică faptul că „Proiectul Inteligent” este susținut și de Mișcarea Raeliana – o mișcare ateistă cu peste 60 000 de membri în peste 90 de țări, care susține că viața pe pământ este produsul unei civilizații extraterestre (numită „Elohim”) după 10 000 de experimentări. Conform credinței lor, raelienii consideră că extratereștrii care au produs formele de viață de pe pământ („Elohimi”) aparțin unei civilizații îndepărtate din galaxia noastră, care are un avans de 25 000 de ani față de omenire.
De asemenea, spre deosebire de Creaționismul biblic, „Proiectul Inteligent” nu exclude procesul evolutiv în apariția vieții și a complexității ei, cu condiția ca acest proces să prezinte semne ale unei Inteligențe exterioare care îl dirijează. Din acest punct de vedere, „Proiectul Inteligent” seamănă mai mult cu evoluționismul teist decât cu Creaționismul biblic.
Teoria „Proiectului Inteligent”, spre deosebire de Creaționismul biblic, nu își propune să-i atragă pe oameni la Autorul Creației, limitându-se doar la un program de cercetare științifică. Există și o altă deosebire fundamentală între cele două concepte: În timp ce creaționiștii încep cu concluzia că viața a apărut prin intervenția lui Dumnezeu și abia apoi caută în natură dovezile că viața a fost proiectată de o Inteligență superioară, susținătorii „Proiectului Inteligent” pornesc invers: întâi se pune accent pe studiul științific al naturii, pentru ca apoi să se ajungă la concluzia că viața a fost proiectată de o Inteligență superioară, oricare ar fi aceasta.
Așadar, spre deosebire de evoluționism, teoria „Proiectul Inteligent” reprezintă un pas înainte spre cunoașterea Creatorului. Un pas înainte, dar insuficient. Când este vorba de cunoașterea Creatorului, nu este suficient să cunoști cât este El de puternic și inteligent. Este mult mai important să-I cunoști caracterul. Doar în felul acesta pot fi puse bazele unei relații adevărate între Creator și creaturile Sale.
Fără această relație, la ce ne-ar folosi să cunoaștem cât este El de puternic și inteligent? Iată de ce Biblia acordă o mare importanță cunoașterii caracterului Creatorului, nu doar a puterii și inteligenței Sale. „Și viață veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17,3).
Mărturii ale oamenilor de știință
„Descoperirile care ne stau la îndemână fac ca ideea că Dumnezeu a creat Universul să fie mai respectabilă astăzi ca oricând în ultima sută de ani” (Frederik Burnham, istoric al științei, în „Science & Religion are descovering Commonality în Big Bang Theory”, The Los Angeles Times, 2 mai 1992, pag. 136.137).
„Eu cred că originea legilor naturale, a legilor vieții și a Universului indică în mod clar o Cauză Inteligentă. Argumentul pentru „Proiectul Inteligent” („Intelligent Design”) mi se pare mult mai puternic acum decât atunci când l-am întâlnit prima oară” (Gary R. Habermas, 9 decembrie 2004, „My Pilgrimage from Atheism to Theism”).
„Doi factori, în special, au fost decisivi: în primul rând, empatia mea crescândă cu viziunea lui Einstein, și anume că trebuie să existe o Inteligență în spatele complexității integrate a Universului fizic, și apoi propria mea înțelegere privind complexitatea integrată a vieții însăși, care este mult mai complexă decât Universul fizic și care poate fi explorată doar în termenii unei Surse inteligente” (Antony Flew, „How the World’s Most Notorious Atheist Changed His Mind”).
„Încă din primele stadii de instruire ca savant, am fost foarte puternic spălat pe creier pentru a crede că știința nu poate accepta nicio formă de creație deliberată. Această noțiune a fost cu totul înlăturată. La ora aceasta însă, nu găsesc niciun argument rațional care să doboare concepția care pledează pentru întoarcerea la Dumnezeu. Suntem obișnuiți să avem o minte deschisă. Acum realizăm că singurul răspuns logic pentru existența vieții este Creația și nu combinarea accidentală și întâmplătoare” (Chandra Wickramasinghe, astrobiolog, specialist în matematici aplicate, Universitatea din Cardiff, în „Interview”, London Daily Express, 14 august 1981).
„Într-adevăr, singura explicație convingătoare pentru ordinea pe care o vedem în lumea biologică este noțiunea unei Creații speciale” (Niles Eldredge, paleontolog, în „Niles Eldredge Time Frames”, Simon & Schuster, New York, 1985, pag. 29).
„Mi se pare că atunci când ești confruntat cu minunile vieții și ale Universului, trebuie să te întrebi „De ce?” și nu doar „Cum?” Singurul răspuns posibil este unul religios. Găsesc în Univers și în propria mea viață nevoia după Dumnezeu” (Arthur L. Schawlow, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1981, în „Cosmos, Bios, Theos: Scientists Reflect on Science, God and the Origins of the Universe”, Life and Homo Sapiens, 1992, Open Court Publ. Pag. 105).
„Îmi pot imagina că Designul Intelligent este real. El este rejectat doar pentru că face parte dintr-o cultură care nu are voie să fie adevărată, despre care nu trebuie să vorbești, dar care de fapt nu este contrazisă. Cred că se va ajunge la ideea că există un plan și că teoriile la modă sunt greșite” (Brian Josephon, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, 1973, în „A Critical Point for Science”, Cambridge Physics Society, 5 martie 2008).
„Este adevărat, Dumnezeu a creat Universul cu necesitate și S-a implicat pe Sine în Creația Sa de atunci încoace. Este tot mai clar pentru știința modernă ca Universul a fost acordat fin la modul cel mai perfect, ca să facă posibilă viața omului” (Sir John Eccles, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie, 1963, în „Evolution of the Brain: Creation of the Self”, Routledge, London, 1989, pag. 235).
„O singură teorie a fost înaintată pentru a încerca să explice dezvoltarea vieții: teoria evoluției lui Darwin. Și este o încercare foarte slabă, bazată pe supoziții atât de subțiri, în cea mai mare parte de natură morfologico-anatomică, încât cu greu poate fi numită teorie… Aș prefera mai degrabă să cred în basme decât într-o speculație atât de sălbatică. Am spus-o de ani de zile că speculațiile despre originea vieții nu conduc spre niciun scop util și cel mai simplu organism viu este mult prea complex că să-l înțelegem în termenii chimiei noastre extrem de primitive, pe care o folosesc savanții. Dumnezeu nu poate fi eliminat prin asemenea idei naive” (Ernst Boris Chain, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie, 1945, in „The Life of Ernst Chain: Penicillin and Beyond”, by Ronald W. Clarck, London, Weidenfeld & Nicolson, 1985, pag. 147.148).
„Cred atât în Creație, cât și în efectul său continuu asupra acestui Univers și a vieții noastre, și anume că Dumnezeu are o influență continuă. Teoria „Intelligent Design”, dacă o privești din punctul științei de vedere, pare să fie reală” (Charles Townes, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, 1964, în „Explore as much as we can”, UC Berkeley, News, 17 iunie 2005).
„Este greu să crezi că puterea noastră de gândire a fost adusă prin procesul darwinian al selecției naturale la perfecțiunea pe care o are” (Eugene Wigner, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, 1963, in „The Unreasonable Effectiveness of Mathematics”, „Communications în Pure and Applied Mathematics”, vol. 13, No. I, februarie 1960).
„Tot ce există își are originea și dăinuie doar în virtutea unei forțe care a adus particulele unui atom în vibrație și ține acești atomi ai sistemului solar împreună. Trebuie să acceptăm că în spatele acestei forțe există o minte conștientă și inteligentă” (Max Planck, părintele cuanticii, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, 1918, Gregg Braden, „The Spontaneous Healing of Belief”, 2008, pag. 212).
Același savant declară la ceremonia decernării Premiului Nobel pentru fizică: „Ca un om care și-a dedicat întreaga viață științei exacte – studiul materiei – vă pot spune ca rezultat al cercetărilor mele în legătură cu atomii doar atât: nu există materie ca atare. Tot ceea ce numim „materie” își are originea și existența doar în virtutea unei forțe care face să vibreze particulele unui atom și care menține integritatea acestui minuscul sistem solar al atomului. Suntem obligați să presupunem că în spatele acestei forțe există o minte conștientă și inteligentă. Această minte este matricea întregii Creații.”
Profesorul evoluționist englez, L. H. Matthews, a scris în prefața ediției din 1971 a cărții lui Darwin, „Introduction to Origin of the Species”, următoarele: „Evoluționismul este coloana vertebrală a biologiei, aceasta din urmă fiind pusă în situația stranie de a fi o știință fondată pe o teorie nedemonstrată. Așadar, este o știință sau o credință? Credința în evoluție este același lucru cu credința în creația divină. Ambele sunt niște concepte acceptate ca adevărate de niște credincioși, dar niciunul, cel puțin până în prezent, nu a fost demonstrat.”
În final, totul depinde de alegerea fiecăruia. Fiecare alege ce crede. Însă fiecare credință vine la pachet și cu consecințele credinței respective. De aceea, nu este indiferent ce credem.
Lori Balogh
