Privire generala asupra cartii Exodul
Dupa Geneza, Cartea originilor, Scriptura continua cu cea de-a doua cartea a lui Moise – Exodul. Titlul „A doua cartea a lui Moise” nu se regaseste in textul original al Scripturii, el fiind adaugat mai tarziu.
Titlul cunoscut astazi ale acestei carti, „Exodul”, provine din doua cuvinte grecesti si a fost folosit in traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, Septuaginta ( LXX ), pentru ca mai tarziu sa fie adoptat si de traducerea Bibliei in limba latina, Vulgata. „Exodul” inseamna „iesirea” sau „plecarea afara”, facand aluzie evidenta la iesirea poporului Israel din Egipt dupa o lunga si aspra robie.
Intr-un anumit sens, Exodul, ca si Geneza, este tot o cartea a originilor, deoarece ideea centrala a cartii este nasterea poporului Israel in circumstante unice, conduse de Providenta divina. Fara aceasta a doua carte a lui Moise nu am fi cunoscut modul in care s-a nascut poporul Israel, circumstantele in care urmasii lui Avraam, Isaac si Iacov au devenit din robi intr-o tara pagana si opresoare, un popor ordonat si educat – poporul ales, in sanul caruia trebuia sa Se nasca Mesia.
Autorul cartii Exodul este fara niciun dubiu Moise. Faptul ca in prima parte a cartii sunt folosite multe cuvinte egiptene si sunt descrise cu exactitate obiceiurile de viata ale egiptenilor din epoca respectiva este o dovada ca autorul cartii era in tema cu cultura egipteana. Se stie ca Moise fusese educat in Egipt, urmand sa mosteneasca tronul tarii.
In Faptele apostolilor ni se spune ca Moise „a invatat toata intelepciunea egiptenilor” ( Fapte 7, 22 ), fapt ce intareste credinta ca el este autorul cartii Exodul. Niciun evreu care a trait dupa vremea lui Iosif nu ar fi putut descrie cu atata acuratete viata, obiceiurile si elementele de cultura egipteana asa cum a facut-o Moise.
Noul Testament ne ofera un alt argument clar si fara echivoc cu privire la paternitatea cartii Exodul, indicandu-l pe Moise ca autor. In Marcu 12, 26, Insusi Iisus Christos ii atribuie lui Moise paternitatea cartii Exodul: „In ceea ce priveste invierea mortilor, oare n-ati citit in cartea lui Moise, in locul unde se vorbeste despre „Rug”, ce i-a spus Dumnezeu cand a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov?” In acest pasaj Iisus citeaza din Exodul 3, 6, carte pe care El o numeste „cartea lui Moise”.
Exista insa numeroase dovezi interne ale cartii care demonstreaza ca Exodul a fost scris de Moise. In Exodul 17, 14, gasim porunca lui Dumnezeu data lui Moise dupa biruinta asupra amalecitilor: „Domnul a zis lui Moise: „Scrie lucrul acesta intr-o carte, ca se pastreze aducerea aminte…” Este evident ca Moise a ascultat de porunca lui Dumnezeu si a lasat in scris descrierea evenimentelor, asa cum le gasim relatate in cartea Exodul.
De asemenea, in Exodul 24, 4 sta scris ca „Moise a scris toate cuvintele Domnului”, referindu-se la toate instructiunile pe care le gasim in Exodul de la capitolul 20, 21 pana la capitolul 23, 33. In Exodul 24, 7, aceste instructiuni scrise de Moise poarta titlul „Cartea legamantului”.
In ceea ce priveste perioada de timp pe care o acopera cartea, Exodul se deosebeste mult de Geneza. Daca prima cartea a Bibliei reprezinta un scurt rezumat al istoriei celor credinciosi de la Eden pana in epoca patriarhilor, deci o perioada care acopera mai multe sute de ani, cea de-a doua cartea Bibliei acopera o perioada mult mai mica de timp. Primele doua capitole ale cartii acopera o perioada de circa 80 de ani de istorie, pentru ca restul cartii sa relateze evenimente petrecute in doar un an si ceva.
Cadrul istoric al cartii Exodul plaseaza evenimentele legate de experienta dramatica a lui Iosif si coborarea lui Iacov in Egipt pe vremea hicsosilor – niste invadatori semiti care au stapanit asupra Egiptului circa 150 de ani ( ~ 1730- 1580 i. Chr. ). Hicsosii au fost toleranti si prietenosi cu rudele lor semite, evreii, fapt ce i-a permis lui Iosif sa urce pe treapta sociala pana la cele mai inalte culmi, ajungand prim-ministrul tarii.
In cele din urma, fiind urati de egipteni, chiar daca ii supusesera cu o mana usoara, hicsosii au fost alungati din Egipt, iar acesta a redevenit independent. Hicsosii au iesit astfel de pe scena istoriei odata cu cucerirea capitalei lor Avaris, iar faraonii egipteni care au urmat la tron si-au schimbat radical atitudinea fatza de poporul evreu.
Astfel, faraonii dinastiei a XVIII-a, eliberatorii Egiptului de sub dominatia hicsosilor, au intemeiat un imperiu puternic si bogat, subjugand Nubia si Palestina. Necunoscandu-l pe Iosif si binele pe care Dumnezeu il facuse egiptenilor prin el ( vezi Exodul 1, 8 ), acesti faraoni i-au privit cu suspiciune pe evreii care locuiau in tinutul Gosen, din delta rasariteana a Nilului. Motivele suspiciunii cu care ii priveau noii faraoni pe evrei erau evidente:
– Fiind semiti, evreii se inrudeau cu hicsosii.
– Evreii fusesera colonizati in Egipt in zona cea mai fertila a tarii de catre hicsosi.
Conform datelor furnizate de cronologiile egiptene si cele biblice, Moise ar fi trait in Egipt ( 40 de ani ) in timpul domniei faraonilor Tutmes I ( 1525-1508 i.Chr. ), Tutmes II ( 1508-1504 i.Chr. ) si a reginei Hatshepsut ( 1504- 1482 i.Chr. ), despre care se crede ca a fost mama adoptiva a lui Moise.
Conforma cronologiei biblice, Moise ar fi fugit din Egipt la inceputul domniei faraonului Tutmes III, nepotul reginei Hatshepsut si coregent cu aceasta in urma unei revolte a preotilor egipteni. Este posibil ca revolta preotilor sa fi fost cauzata de faptul ca Moise a refuzat sa devina membru al castei preotesti. In acest scenariu, Tutmes III, care a avut o domnie de peste 50 de ani, ar fi faraonul exodului poporului evreu.
Este interesant faptul ca in mormanatul lui Tutmes III din Valea Regilor a fost gasita o mumie a unui barbat in varsta de 40-50 de ani, ceea ce nu corespunde cu domnia de peste 50 de ani ai faraonului Tutmes III. O explicatie posibila ar fi aceea ca, deoarece Tutmes III a murit in apele Marii Rosii, egiptenii au imbalsamat un alt cadavru adus la mal de apele marii.
Despre Tutmes I se stie ca, in urma campaniilor sale militare duse pana la Eufrat, a fost primul faraon care a folosit sclavi asiatici la construirea templelor din Egipt. Nepotul sau, Tutmes III ( 1482-1450 i. Chr. ) a continuat politica de folosire a sclavilor asiatici pentru construirea templelor si probabil ca el este faraonul in timpul domniei caruia Moise a fugit din Egipt, pentru a gasi refugiu in Madian.
Dupa Tutmes III a urmat la tron Amenhotep II ( 1450-1425 i. Chr. ), care s-a remacat printr-o stapanire a terorii in posesiunile straine, potrivindu-se remarcabil de bine cu descrierea biblica a faraonului din timpul Exodului. Este demn de remarcat faptul ca urmasul la tronul Egiptului al lui Amenhotep II nu a fost printul mostenitor, ci un alt fiu al sau, Tutmes IV ( 1425-1412 i. Chr. ). Acest fapt poate fi explicat prin moartea intailor nascuti egipteni in timpul plagii a zecea., deci si a intaiului nascut al lui Amenhotep II.
Amenhotep II a devenit faraon in timpul ultimilor ani ai tatalui sau Tutmes III. Deoarece in anul 1450 I. Chr. el se afla intr-o campanie militara in Palestina, este foarte probabil ca in timpul plagii a zecea sa fi murit intaiul nascut al lui Amenhotep II, fapt ce ar explica ura acestuia impotriva semitilor.
Raportul evenimentelor din timpul Exodului nu se regaseste in analele egiptene, ci doar in Pentateuh. De ce? Explicatia este simpla: egiptenii nu au pastrat rapoarte despre evenimente care le-au fost defavorabile, ci doar despre acele evenimente care le aduceau glorie si faima.
Cartea Exodului este o bijuterie biblica. Ea ne vorbeste despre interventia divina prin manifestarea puterii lui Dumnezeu in eliberarea poporului ales, tinut intr-o crunta sclavie de cel mai puternic si mai stralucit imperiu pamantesc de la acea data. Cartea Exodului ne vorbeste despre mila si indurarea lui Dumnezeu fatza de copiii Sai oprimati si despre planul Sau de a-i elibera si a le reda demnitatea.
Dramatica desfasurare a evenimentelor, asa cum sunt descrise in Exodul, demonstreaza ca nimeni si nimic, nici cei mai puternici monarhi si nici cele mai puternice natiuni si imperii pamantesti nu se pot opune si nu pot zadarnici planurile lui Dumnezeu cu poporul Sau, planuri care nu cunosc nici graba, nici intarziere.
De aceea, studiul cartii Exodul este la fel de folositor copiilor, tinerilor, adultilor si varstnicilor, fiecare om gasind in aceasta carte indemnul si incurajarea de a se increde in Dumnezeu cu toata fiinta sa.
Lori Balogh
