Sanctuarul – un subiect tabu pentru majoritatea confesiunilor crestine

Sanctuarul – un subiect tabu pentru majoritatea confesiunilor crestine

     Cu mult timp in urma, am postat pe un bine-cunoscut site de resurse crestine cateva articole continand explicatii sumare la cartea lui Daniel. Totul a fost bine primit si apreciat, insa in momentul in care explicatiile au ajuns la capitolul 7 al cartii a intervenit cenzura administratorilor site-ului.

Inainte de a obtine permisiunea dansilor de a continua postarea altor materiale, am fost somat sa-mi expun clar pozitia doctrinara fatza de cinci subiecte: 1) Pozitia mea fatza de scrierile lui E. G. White; 2) Pozitia mea fatza de subiectul naturii Domnului Christos; 3) Ce cred eu despre siguranta mantuirii; 4) Conceptia mea cu privire la indreptatirea prin credinta si 5) Pozitia mea fatza de doctrina sanctuarului.

Raspunsul meu catre administratorii site-ului a fost urmatorul:

     “Am primit solicitarea dvs. si va inteleg atitudinea. Si eu sunt administrator a doua site-uri de resurse crestine, precum si colaborator la alte cateva site-uri, deci va inteleg grija pentru continutul resurselor postate. E dreptul dvs., dar si datoria dvs. de a verifica ceea ce se posteaza pe site. Aceasta cu atat mai mult cat raspundem inaintea Domnului pentru lumina sau intunericul pe care il raspandim.

     Tocmai de aceea, am o nedumerire:  Urmaresc unele materiale postate pe resursecrestine si nu imi explic cum au putut trece unele materiale de filtrul dvs. Va dau un singur exemplu recent: La categoria “Predici”, de circa o saptamana un anume domn … a postat un articol total anticrestin, intitulat “Trinitatea?” Dincolo de limbajul de mahala ( pentru autor, doctrina despre Trinitate reprezinta “ baliverne” ), dincolo de greselile grosolane de ortografie, mesajul este total anticrestin. Si totusi, articolul nu a fost nici sters, nici ascuns, otravind sufletele slabe in credinta. Si atunci ma intreb: Oare “filtrul” dvs. este selectiv ?

     Sunt absolut convins ca materialele postate de mine au suparat pe altcineva, nu pe membrii echipei dvs. ( am mai multe argumente in acest sens ), echipa de altfel  demna de toata aprecierea pentru efortul si munca depusa. Lucrand in acelasi domeniu, imi dau seama cata munca se ascunde in spatele acestui site.

     Cu privire la acel articol postat de mine si pe care dvs. l-ati ascuns, va marturisesc inaintea Domnului ca nu am dorit sa trec cu forta peste vointa dvs. A doua zi am observat ca articolul nu mai este si am crezut pur si simplu ca ceva s-a intamplat cu postarea mea si ca e de daoria mea sa fac o noua incercare . Daca mi-ati fi atras atentia ca articolul nu este agreat si ca l-ati ascuns, va asigur ca nu as fi reluat postarea. Totusi, va cer scuze, desi nu am facut nimic cu rea-vointa.

     Mi-ati trimis o lista cu cinci puncte de doctrina pe care le doriti clarificate din punct de vedere al conceptiei mele. In doar cateva cuvinte, pe care le pot scrie pe mail, nu pot exprima ceea ce poate fi cuprins in volume intregi . Totusi voi incerca un rezumat al rezumatelor, pentru a va dovedi ca nu evit sa raspund de ceea ce am scris si voi scrie in continuare legat de adevarurile Cuvantului lui Dumnezeu.

     Din nou, am cateva nedumeriri legate de cele cinci puncte pe care le doriti clarificate:

     1) Imi solicitati pozitia fatza de scrierile lui E. G. White. Va intreb: Unde ati gasit in articolele mele numele ei ? Din cate imi amintesc, numele ei nu se regaseste in niciunul din materialele postate de mine. Aceasta ma intareste in convingerea ca solicitarea de a-mi exprima pozitia fatza de scrierile ei vine din alta parte, nu de la echipa resursecrestine.  

     In alta ordine de idei, desi apreciez scrierile sale, nu le consider si nu le voi considera niciodata egale cu revelatia biblica. Nici macar E. G. White nu a sustinut vreodata ca scrierile ei ar trebui puse pe acelasi plan cu Biblia. Doar rauvoitorii afirma astfel de neadevaruri, facand ca in lumea crestina sa circule tot felul de prejudecati legate de numele ei. Cu privire la conceptia mea cu privire la darul profetic in biserica crestina, va trimit un scurt rezumat in attach.

     2) Cu privire la natura Domnului Christos, din nou am o nedumerire: Unde ati gasit in articolele mele tratat acest subiect ? Desi am primit solicitarea de a scrie un material legat de acest subiect, inca nu am facut-o. Motivul este acela ca inca nu sunt pregatit pentru o astfel de abordare. Subiectul este un teren sfant, pe care trebuie sa pasim cu grija si reverenta. Simt ca mai am inca nevoie de mult studiu si rugaciune inainte de a aborda acest subiect, dar nici atunci nu cred ca voi ajunge la esenta adevarului. Subiectul in sine face parte din ceea ce Biblia numeste “taina evlaviei” si probabil ca niciodata omul nu va ajunge sa inteleaga totul in aceasta privinta.  

     3) Cu privire la siguranta mantuirii, va pot spune, pe scurt, doar un singur lucru: Daca privesc la Dumnezeu, la Planul Sau de Mantuire, la cruce, atunci  da, cred ca mantuirea mea este sigura. Daca insa privesc la mine, la ezitarile mele, la slabiciunile mele, la caderile mele, atunci nu mai sunt atat de sigur. Sunt sigur de mantuirea oferita in dar de Dumnezeu, insa nu sunt sigur de mine, daca voi “duce mantuirea mea pana la capat, cu frica si cutremur” ( Filipeni 2, 12 ).

     Avem in Biblie numeroase exemple de oameni care au fost siguri de relatia lor cu Dumnezeu, si care totusi au cazut. Cat de sigur era Petru ca va merge cu Domnul pana la moarte ! Si totusi, dupa numai cateva ore, L-a tradat pe Domnul si Mantuitorul sau. Apostolul Pavel ne atrage atentia sa imbracam “toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare dupa ce veti fi biruit totul” ( Efeseni 6, 13). El vorbeste aici de “o zi rea” in care totul poate fi pierdut, daca nu veghem sa ramanem intr-o relatie mantuitoare cu Domnul nostru.  

     4) Cu privire la conceptia mea legata de doctrina Sanctuarului, va trimit , de asemenea in rezumat, un material in attach. Pentru mine este un mare semn de intrebare legat de acest subiect: Desi el este mult dezbatut atat in VT cat si in NT, totusi in lumea crestina el este trecut cu vederea. Daca Mantuitorul mijloceste pentru noi in acest timp de har in care ne aflam, oare nu trebuie sa ne intrebam, pe baza Scripturii, unde face El lucrarea aceasta, pana cand o va face, in ce consta ea si care sunt consecintele ei ? Daca Biblia vorbeste de atatea ori de Sanctuarul ceresc, oare nu ar trebui ca orice crestin sincer sa se intrebe ce menire are acest Sanctuar ?  

     5) Cu privire la subiectul Indreptatirii prin credinta, va trimit, de asemenea, un rezumat in attach. Nici pe departe nu cred ca justificarea se refera doar la pacatele trecutului, caci Dumnezeu are nevoie in Imparatia Sa de oameni noi, transformati prin harul Sau si prin lucrarea sfintitoare a Duhului Sfant. Indreptatirea realizata de Dumnezeu are doua aspecte: iertarea, legata de trecut , si sfintirea, legata de prezent si viitor. Ambele sunt esentiale.  

     Inchei aici, cu gustul amar ca cele cateva cuvinte din acest mail nu pot exprima tot ceea ce as fi dorit sa va comunic. Indiferent de decizia pe care o veti lua in privinta mea, va rog sa mi-o comunicati. Eu oricum voi continua aceasta lucrare pe alte site-uri, caci Domnul mi-a incredintat-o in urma multor rugaciuni si experiente cu El, in care El mi-a poruncit: “Vorbeste si nu tacea… vorbeste , fiindca am mult norod in cetatea aceasta” ( Fapte 18, 9.10 ). 

     Va salut cu mult har si pace de la Domnul nostru Iisus si va doresc multe binecuvantari in lucrarea pe care o faceti!

     Cu dragoste si stima,”

Lori Balogh

“Va salut cu mult har si pace de la Domnul Iisus Christos,

     Inainte de toate imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund mail-ului trimis de d-v. Am fost plecat in concediu la munte si in locul in care am petrecut acest timp nu am avut internet.

     Apreciez modul respectuos in care ati tratat problemele aparute in colaborarea noastra, ceea ce e o dovada in plus ca in bisericile evanghelice spiritul Domnului Iisus exista si se face simtit in relatiile dintre oameni. Din nefericire, nu am aceeasi experienta cu alti “crestini” al caror spirit si limbaj este departe de cel asteptat de Dumnezeu.

     Nu am intentia sa raspund punctual la cele scrise, nu pentru ca nu as avea argumente, ci pentru ca nu sunt adeptul polemicilor. Convingerile mele sunt exprimate in materialele pe care le scriu. De-a lungul vietii am avut nenumarate experiente in care am putut constata ca cele mai clare argumente biblice nu ii conving pe unii oameni. Prejudecatile au o forta extraordinara asupra omului si doar lucrarea puternica si nevazuta a Duhului Sfant poate sa le invinga.

     Totusi, ma simt dator cu unele precizari. Cand am decis sa incerc o colaborare cu site-ul resursecrestine am crezut cu sinceritate ca acesta este un spatiu al ideilor, al dezbaterilor si al crezurilor crestine, avandu-L  in centru pe Dommnul Iisus si Evanghelia Sa. Mi-am imaginat ca este un spatiu nedenominational, in care fiecare crestin cautator al mantuirii poate sa se exprime liber ( totusi in limitele bunului simt si al argumentelor biblice ). Daca site-ul s-ar fi numit resursebaptiste, resursepenticostale etc., nu as fi indraznit sa intervin in niciun fel, din respect fatza de crezul fiecarei biserici evanghelice in parte. Oare m-am inselat ?

     Atunci cand v-am intrebat unde ati gasit in materialele postate de mine numele E. G. White, m-am referit strict la materialele postate de mine pe resursecrestine, nu pe alte site-uri. Stiu ca in lumea crestina circula multe prejudecati in legatura cu acest nume, multe informatii gresite si tendentioase, care ar cere mult spatiu si timp pentru a fi demontate. Tocmai de aceea am evitat sa citez din scrierile ei.

     Daca totusi am apelat ( destul de rar ) la unele idei care mi s-au parut pertinente, ce e rau in asta ? Daca cineva citeaza din Spurgeon, Wurmbrand sau Petru Popovici face o greseala ? De ce a cita din E. G. White este considerat un “pacat de neiertat”, cand in scrierile ei Domnul Christos este inaltat, iar Biblia este recomandata oamenilor ca singura sursa de adevar ?

     Foarte multi opozanti ai lui E. G. White se leaga de unele greseli cautate in viata si lucrarea dansei, argumentandu-si  pozitia prin acestea. Cu siguranta ca au existat greseli, caci nu este om care sa fie scutit de greseala. Marea mea nedumerire este urmatoarea: De ce ii cerem lui E. G. White sa fie perfecta, in timp ce suntem ingaduitori cu greselile marilor barbati ai credintei de pe paginile Bibliei ?

     Iona s-a impotrivit initial vointei lui Dumnezeu si totusi a fost profetul Lui. Moise a gresit, cu toate acestea este un erou al credintei. Avraam a mintit de doua ori si totusi este numit “prietenul lui Dumnezeu”. Profetul Natan i-a dat lui David un sfat pe care ulterior Dumnezeu a trebuit sa-l corecteze. Ioan Botezatorul a ajuns sa puna la indoiala mesianitatea Mantuitorului si totusi este considerat cel mai mare dintre profeti, etc. Oare nu ar trebui sa avem aceeasi masura atunci cand evaluam viata si lucrarea unor oameni consacrati lui Dumnezeu ?

     Cunosc adventismul de mult timp, am ascultat mii de predici si am citit numeroase lucrari, dar nu am intalnit ( cel putin in bisericile in care am fost ) ideea ca Domnul Christos ar fi avut o natura pacatoasa, decazuta. Nu neg ca ceea ce ati citat din inaintasii miscarii advente nu ar fi adevarat. Insa in nicio biserica lumina nu a venit dintr-o data. “Cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei” ( Proverbe 4, 18 ).

     Adventismul nu a aparut dintr-o data in forma pe care o are astazi. De altfel, probabil ca Biserica AZS nici nu ar fi existat astazi daca crestinii din diferite denominatiuni ( metodisti, baptisti, episcopalieni, etc. ), care isi exprimau credinta lor in revenirea Mantuitorului, nu ar fi fost exclusi si marginalizati din bisericile lor pentru aceasta credinta. Asa se explica faptul ca primii adventisti, veniti din diferite biserici cu doctrine si obiceiuri diferite, fumau chiar la amvoanele bisericilor, mancau carne de porc, erau deisti, etc., lucruri care astazi nu mai sunt acceptabile.

     Un fapt foarte important de retinut este acela ca doctrina adventisa a fost stabilita prin mult studiu si rugaciune colectiva. E. G. White nu a condus niciodata biserica si nu a contribuit la stabilirea doctrinei bisericii. Doctrina adventista poate sta in picioare bazata fiind doar pe Biblie si numai pe Biblie ( Sola Scriptura ).

     Am considerat ca era necesar sa fac aceste precizari inainte ca dvs. sa decideti daca voi mai putea posta materiale pe resursecrestine sau nu. Sunt constient ca unele materiale scrise de mine pot intra in conflict cu doctrina unei biserici sau alteia. Acum fac un studiu amplu al Apocalipsei. Va fi inevitabil, de ex., ca, ajungand la cap. 11, 19, sa nu amintesc nimic despre Sanctuarul ceresc, din moment ce Biblia vorbeste atat de mult despre el. De felul meu, nu sunt omul compromisului, atunci cand este vorba de principii morale.

     Daca cineva imi va cere sa renunt la unele adevaruri clar prezentate in Biblie de dragul pacii, nu am decat un singur raspuns, asemenea lui Luther in fatza Dietei din Worms: “Aici stau, nu pot altfel ! Asa sa-mi ajute Dumnezeu ! “

     Din acest punct al dialogului nostru, decizia de a continua sau de a de a intrerupe postarile de materiale scrise de mine va apartine in totalitate, iar eu o voi respecta. Iar daca veti considera ca ceea ce am postat deja nu-si gaseste locul in acest site, nu va fi nicio suparare daca le veti sterge.

     Domnul sa va binecuvanteze in decizia pe care o veti lua si in lucrarea pe care o faceti !

Cu multa stima si consideratie,”

Lori Balogh

Raspunsul administratorilor a fost o cenzura totala. Din acel moment am pierdut dreptul de a mai posta vreun articol, indiferent de subiectul abordat. Nu am inteles nici atunci si nu inteleg nici acum, dupa atatia ani, si probabil nu voi intelege niciodata in aceasta viata de ce in majoritatea confesiunilor crestine exista atata reticenta si chiar opozitie fatza de un subiect ca cel al Sanctuarului. Mai ales pentru ca aceasta tema este atat de prezenta pe paginile Bibliei, fie ca vorbim de Vechiul Testament, fie ca avem in atentie cartile Noului Testament.

De ce majoritatea crestinilor arunca la cosul de gunoi al indiferentei o tema care strabate Scriptura asemenea unui fir rosu de la un capat la altul al ei? De ce ne place sa vorbim despre Mantuitorul si mijlocirea Sa in calitate de Mare Preot al neamului omenesc, dar nu acordam nicio importanta locului si timpului in care El indeplineste lucrarea Sa pentru omul cazut? De ce adoram sa vorbim despre mantuirea lucrata de Dumnezeu pentru omul pacatos, dar ignoram in mod voit mijlocul prin care El realizeaza aceasta minunata lucrare?

Acestea sunt intrebari la care inca nu am gasit un raspuns rezonabil. Si nici nu sper sa gasesc in aceasta viata. Dar tocmai aceasta reticenta si chiar opozitie a multor crestini fatza de acest subiect ma provoaca sa-l studiez mai profund si sa inteleg ratiunile pentru care Inspiratia divina l-a lasat pe paginile Scripturii.

Biblia nu este un „bufet suedez” din care fiecare alege ce ii place si ce doreste sa manance. Tot ceea ce ne este oferit pe paginile Scripturii este hrana pentru sufletul impovarat de pacat, dar flamand si insetat dupa neprihanire. Nimeni nu are dreptul sa adauge sau sa scoata ceva din mesajul cerului pentru om, fara riscul de a-si pierde propria sa mantuire ( vezi Deuteronomul 4, 2; Proverbe 30, 6; Apocalipsa 22, 18.19 ).

     „Caci toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna.” ( 2 Timotei 3, 16.17 )

De aceea, sa acordam subiectului Sanctuarului cel putin aceeasi atentie pe care o acordam altor subiecte biblice indragite. Nimeni nu va regreta.

Lori Balogh