„Si viata vesnica este aceasta…”
„Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu”
( Ioan 17, 3 )
O lume pe care nu o intelegem inca
In rugaciunea rostita cu putin timp inainte de patimile si moartea Sa – rugaciune supranumita si „rugaciunea de Mare Preot a lui Iisus” – Mantuitorul face o afirmatie care nu este deloc usor de inteles: „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Christos, pe care L-ai trimis Tu” ( Ioan 17, 3 ).
Dincolo de controversele teologice, nascute din intelegerea diferita a naturii Dumnezeirii asa cum rezulta din acest verset, afirmatia Mantuitorului este cea mai concisa si mai directa definitie a vietii vesnice pe care o gasim pe paginile Scripturii. Este o definitie care ne intereseaza pe toti, fara exceptie, pentru ca cu totii asteptam, dorim si ne pregatim pentru viata vesnica. Dar stim noi cu adevarat ce asteptam, ce ne dorim si pentru ce ne pregatim, sacrificand multe din ofertele vietii acesteia ?
Probabil ca afirmatia urmatoare ii va soca pe multi: Noi nu stim ce asteptam, nici pentru ce ne pregatim. Habar nu avem ce inseamna viata vesnica. Si daca totusi tanjim dupa ea si ne pregatim sacrificand multe din ofertele vietii actuale, o facem doar prin credinta, nicidecum „prin vedere”.
Cine dintre muritori poate spune ce inseamna sa traiesti la infinit, fara sa cunosti moartea ? Cum este sa traiesti o mie, un milion sau un miliard de ani si totusi sa te afli doar la inceputul vesniciei ? Poate cineva sa inteleaga si sa explice infinitul ? Matematicienii lucreaza cu simbolurile + sau – infinit, dar cati dintre ei chiar inteleg ce inseamna ceva care nu se sfarseste niciodata ?
Va puteti imagina o lume in care copacii sa nu-si mai piarda frunzele ruginii, asa cum se intampla in toamnele noastre aducatoare de melancolie ? Cum este sa rupi o floare si totusi ea sa nu se vestejeasca ? Cum este sa te trezesti dimineata si sa nu te doara nimic ? Cine isi poate imagina o viata nesfarsita si lipsita de suferinta, dezamagiri, esecuri si lupte sufletesti ?
Traim intr-o lume plina de tentatii spre rau la fiecare pas, o lume plina de oferte amagitoare, de curse primejdioase si de prapastii gata sa ne inghita pentru totdeauna. Cum este sa traiesti intr-o lume in care sa nu te mai temi ca esti gresit inteles, vorbit de rau, tratat cu dispret sau marginalizat ?
Pe acest pamant si in aceasta „viata scurta dar plina de necazuri” ( Iov 14, 1 ), ne facem planuri, avem obiective pe care dorim sa le atingem, avem aspiratii dintre cele mai nobile si indraznete. Din nefericire insa, fie din cauza scurtimii vietii, fie din cauza unor imprejurari nefavorabile, multe din aspiratiile noastre raman doar in faza de idee, fara ca ele sa fie atinse vreodata. Va puteti imagina o lume in care orice aspiratie inalta si orice dorinta nobila sa fie realizate pe deplin ? Iar dupa ce le-am vazut implinirea si ne-am bucurat de acest lucru, alte si alte noi idealuri si aspiratii sa se nasca, pentru ca si acestea sa-si gaseasca realizarea ?
Va puteti imagina o viata eterna fara partide politice, greve, razboaie, pene de curent si accidente aviatice ? Cum este sa traiesti intr-o lume in care sa nu mai fie necesare sisteme de alarma si lacate contra hotilor, o lume fara tribunale si inchisori, fara politie, armata si jandarmerie, fara medicamente si spitale ?
Insa, mai presus de toate acestea, ne putem oare imagina pe noi, niste fiinte slabe si nevrednice, atinse pacat pana in ultima celula a fiintei noastre, stand inaintea tronului Universului si comunicand nemijlocit cu Creatorul tuturor lucrurilor ? Si aceasta fara teama de a fi respins si de a pieri ucisi de maretia slavei Sale.
Greu, foarte greu, chiar imposibil sa ne putem imagina o astfel de lume. Concluzia este urmatoarea: Noi asteptam o lume pe care suntem incapabili sa ne-o imaginam, dar pe care o dorim prin credinta.
Jocul cu cuburi
Faptul ca nu putem cuprinde cu mintea noastra marginita ceea ce inseamna viata vesnica si lumea viitoare promisa de Dumnezeu copiilor Sai, reiese clar din textul Scripturii. Apostolul Pavel confirma acest adevar: „Dar dupa cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” ( 1 Corinteni 2, 9 ).
De ce oare mintea omeneasca nu poate intelege lumea viitoare cu tot ce inseamna ea ? Suntem inzestrati cu capacitatea de a ne imagina tot felul de lucruri din diferite domenii ale vietii. Mai mult decat atat, printre noi sunt oameni a caror imaginatie bogata depaseste media la acest capitol. De ce nici macar acesti oameni inzestrati cu o imaginatie peste medie nu-si pot imagina ce inseamna viata vesnica si lumea viitoare ?
De exemplu, cine dintre oameni, chiar dintre cei mai imaginativi, poate sa redea lucrurile descrise de profetul Ezechiel in viziunea descrisa de el in capitolul 1 al cartii sale ? In viziunea primita, profetul vede patru fapturi vii, fiecare avand cate patru fetze. Pana aici totul pare usor de inteles. Insa fapturile acestea aveau si cate patru roti, cate o roata pentru fiecare fatza. Mai mult decat atat, ni se spune ca rotile acestea erau pline de ochi, ca duhul fapturilor vii era in roti, iar cand mergeau, fiecare roata parea ca se afla in mijlocul altei roti. Cand sunt vazute mergand, rotile nu se intorc deloc in mersul lor, dar alearga pe toate cele patru laturi ale lor. Obezile aveau „o inaltime inspaimantatoare” si rotile se ridicau de la pamant atunci cand se ridicau si fapturile vii ( vezi Ezechiel 1, 15 – 21 ).
Ati inteles ceva din aceasta descriere sumara doar a unei infime parti a realitatilor ceresti ? Marturisesc ca eu nu am inteles nimc si oricat mi-as forta imaginatia, nu reusesc sa inteleg. De ce exista totusi astfel de capitole in Biblie ? Unul dintre motive poate fi si acesta: Sa recunoastem ca nu putem intelege cu mintea noastra marginita lucrurile ceresti. Daca le acceptam totusi, o facem doar prin credinta si nu prin vedere.
Jocul cu cuburi – un joc banal al copilariei – ne poate ajuta sa gasim raspunsul la intrebarea: De ce nu putem sa ne imaginam viata vesnica si lumea viitoare ? Jocul cu cuburi este un joc care dezvolta imaginatia copiilor, acestia putand construi din cuburile de diferite forme, marimi si culori tot ce le trece prin cap: o casa, o masina, un tren, etc. Insa oricat de bogata ar fi imaginatia copilului, posibilitatile sale sunt limitate la numarul si forma cuburilor pe care le are. Exista asadar o limitare peste care copilul nu poate trece.
Imaginatia umana se aseamana mult cu acest joc al copilariei. Un om a carui imaginatie este foarte bogata poate sa-si imagineze orice isi doreste, insa doar in limita „cuburilor” ( informatiilor ) pe care le are. Suntem limitati la informatiile pe care le primim prin cele cinci simturi si nu putem construi imaginativ decat pe baza acestor informatii.
Astazi sunt la mare cautare romanele si filmele SF tocmai pentru faptul ca scriitorii si scenaristii si-au imaginat tot felul de lucruri, fiinte, evenimente si imprejurari iesite din comun. Insa o privire atenta asupra produsului imaginatiei acestor oameni ne face sa ajungem la aceeasi concluzie la care ne conduce banalul joc cu cuburi.
Scriitorii SF nu-si pot imagina lucruri, fiinte sau evenimente din afara realitatilor pamantesti. Chiar si creaturile monstruoase care apar in astfel de productii sunt tot humanoide: au unul, doi sau mai multi ochi, au maini si picioare cu sau fara gheare, au trupuri de om, de peste sau de animal s.a.m.d. Imaginatia oamenilor, oricat ar fi de bogata, nu poate crea o fiinta mai frumoasa si mai armonioasa decat omul, ci doar niste monstri cu trasaturi umanoide.
In final, cel mai de succes roman sau film SF nu este in esenta decat un banal joc cu cuburi care demonstreaza cat de limitati suntem si cat de dependenti suntem de informatiile noastre pamantene.
„Gandul vesniciei”
Despre Creator, eclesiastul afirma ca „orice lucru El il face frumos la vremea lui; a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde de la inceput pana la sfarsit lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu” ( Eclesiastul 3, 11 ).
Lucrurile sunt cat se poate de clare. Nu putem cuprinde de la inceput pana la sfarsit creatia lui Dumnezeu din cauza limitelor noastre umane. Insa Creatorul a semanat in fiecare om „gandul vesniciei”– aspiratia spre viata vesnica si o lume viitoare mai buna. Nu o intelegem, dar o dorim si o asteptam prin credinta.
Habar nu avem ce inseamna vesnicia si nu putem cuprinde cu cele cinci simturi ale noastre lucrurile care ne vor fi date ca mostenire pe Noul Pamant. Dar le dorim si le asteptam, pentru ca Il credem pe Domnul nostru pe cuvant. De unde acest „gand al vesniciei” intr-o fiinta limitata in timp si spatiu, a carui viata apune dupa 70-80 de ani ?
Daca omul ar fi doar un produs al evolutiei din fiinte primitive, cum se explica aceasta aspiratie spre viata vesnica, spre nemurire si o lume mai buna ? La aceasta intrebare evolutionistii nu au raspuns.
Biblia, insa, ne aduce clarificari in aceasta privinta. Creatorul Insusi a pus aceasta aspiratie in orice fiinta umana care se naste pe pamant. „Gandul vesniciei” – aspiratia spre viata vesnica si o lume mai buna – face parte din acea „lumina” de care aminteste apostolul Ioan si care se naste in fiecare fiinta umana care se naste.
Referindu-se la Iisus Christos, Ioan spune ca „Lumina aceasta era adevarata lumina care lumineaza pe orice om venind in lume” ( Ioan 1, 9 ). Fara aceasta lumina de origine divina, ne-am naste pe pamant asemenea animalelor care se nasc, traiesc, se reproduc si apoi mor fara nicio perspectiva dincolo de pragul mormantului. „Gandul vesniciei” insa ne ridica deasupra oricarei alte creaturi, oferindu-ne demnitate si constienta originii noastre regale. Nu, nu suntem urmasii viermilor, ai batracienilor sau ai primatelor, ci suntem fii de Dumnezeu.
„Si viata vesnica este aceasta…”
Am inteles ca ne este imposibil sa ne imaginam viata viitoare si lumea cea noua pregatita de Dumnezeu copiilor Sai credinciosi. Am inteles si cauzele acestui handicap: suntem limitati la informatiile pe care le avem de pe acest pamant. Totusi, exista ceva din realitatile viitoare pe care trebuie sa-l intelegem aici si acum: cunoasterea lui Dumnezeu, cunoasterea caracterului, intentiilor si planurilor Sale.
Fara aceasta cunoastere, viata vesnica nu ar avea sens. V-ati imaginat vreodata cum ar fi sa traiti vesnic si sa va inchinati unui Dumnezeu pe care nu-L cunoasteti ? Cat de greu este pentru doua persoane care incheie legamantul casatoriei in pripa, pentru ca apoi sa constate ca nu s-au cunoscut suficient, fiind obligati sa traiasca unul langa celalalt ca doi straini !
Cum ar fi o vesnicie traita langa un Dumnezeu care iti este strain, cu gandurile caruia nu te poti identifica, al carui caracter nu-l suporti si ale carui principii le detesti ? Ar fi un adevarat iad, nu-i asa ?
De aceea, daca multe aspecte ale vietii viitoare traite pe Noul Pamant nu le putem intelege acum, din cauza limitelor noastre, ceea ce suntem datori sa intelegem acum si aici este sa-L cunoastem pe Dumnezeu asa cum este El. Cunoasterea lui Dumnezeu este necesara pentru ca sa putem lua o decizie cu efecte vesnice. Fie Il vom iubi si vom dori sa fim cu El o intreaga vesnicie, fie Il vom ura si vom prefera sa fim departati de El o vesnicie. O a treia posibilitate nu exista. Ori moarte vesnica, ori viata vesnica.
Dumnezeu nu lucreaza cu jumatati de masura, mantuindu-i pe oameni doar pe jumatate sau doar pe trei sferturi. Cum ar fi ca Dumnezeu sa-i mantuiasca pe unii din noi doar pentru o suta de ani, pe altii pentru o mie de ani, iar pe altii pentru un milion de ani, iar apoi, la sfarsitul perioadei, sa ne trimita in inexistenta vesnica ? La Dumnezeu nu exista astfel de masuri incomplete si nici nu va crea o planeta separata pe care sa-i trimita pe cei care vor sa traiasca vesnic, dar fara El, fara Legea Sa, fara sa imite caracterul Sau sfant.
Iata de ce, dintre toate lucrurile viitoare pe care nu ni le putem imagina, exista totusi unul pe care trebuie sa-l intelegem si sa-l acceptam: cunoasterea Sa. Si daca Il vom cunoaste aici si acum, in masura in care El Insusi ni S-a revelat in Cuvantul Sau, viata vesnica ne este asigurata.
Iata de ce apostolul Pavel si-a propus in aceasta viata o tinta-program care are in centrul ei cunoasterea lui Dumnezeu: „Sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui, ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti” ( Filipeni 3, 10.11 ).
Iata o tinta demna de luat in seama. Merita sa ne-o insusim si noi, chiar daca momentan nu prea stim ce inseamna viata vesnica si lumea viitoare.
Lori Balogh
