Leviticul 10,9: Preoții din Vechiul Testament și băuturile alcoolice
„Tu și fiii tăi, împreună cu tine, să nu beți vin, nici băutură amețitoare când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți; aceasta va fi o lege veșnică pentru urmașii voștri.”
Iubitorii „licorii lui Bachus” găsesc în acest pasaj biblic un argument în favoarea permisiunii de a consuma băuturi alcoolice. Argumentul este indirect și apelează la o deducție simplă: dacă preoților li se interzicea consumul băuturilor alcoolice atunci când intrau în slujbă în sanctuar, înseamnă că atunci când nu se aflau în slujbă, ei aveau permisiunea de a consuma astfel de băuturi. Și dacă preoții aveau această libertate, de ce nu am avea și noi această libertate, noi creștinii secolului al XXI-lea?
În originalul ebraic sunt folosiți doi termeni, care au fost traduși în limba română cu „vin” și „băuturi tari”. Aceștia sunt „yayin” și „shekar”. Atât „yayin” cât și „shekar” ne arată proveniența băuturii respective, nicidecum calitatea sa: dacă acea băutură era fermentată sau nu.
„Yayin”, care este întâlnit de 138 de ori în scrierile Vechiului Testament, se referă la o băutură obținută exclusiv din struguri, băutură care putea fi fermentată (vin) sau nu (must dulce). „Shekar”, care este întâlnit de 15 ori în Vechiul Testament, se referă la o băutură obținută din alte fructe decât strugurii (de obicei curmale), care, de asemenea, putea fi fermentată sau nu.
Așadar, interdicția preoților de a consuma „yayin” și „shekar” în timpul slujbei de la sanctuar este generală. Chiar dacă „yayin”-ul și „shekar”-ul erau nefermentate, preoții nu aveau voie să le folosească în timp ce slujeau la sanctuar. Era o situație asemănătoare cu legământul de nazireu, în care cel care intra în legământ nu avea voie să consume niciun fel de băutură obținută din struguri, fie fermentată, fie nefermentată (vezi Numeri 6,3).
Dacă preoții nu aveau voie să consume „yayin” și „shekar” în timp ce slujeau la sanctuar, putem înțelege, implicit, că în afara timpului de slujire ei ar fi avut această permisiune. Însă acest lucru nu presupune în mod obligatoriu că ei au consumat băuturi alcoolice în aceste perioade. Așa cum am observat deja, „yayin” și „shekar” indicau proveniența băuturilor respective, nu calitatea lor: dacă erau fermentate sau nu.
Este adevărat că în istoria tulbure și dramatică a poporului Israel au existat multe perioade de apostazie, în care chiar lideri religioși (preoții și profeții) s-au dedat la beție (vezi Isaia 28,7). Însă acest fapt dureros nu este consemnat pe paginile Scripturii pentru a ne face modele de urmat din aceste exemple, ci dimpotrivă.
În textul din Leviticul 10,9, Dumnezeu pune accent pe calitatea slujbei preoțești și nu pe clarificarea faptului dacă vinul fermentat poate fi folosit sau nu de către preoți. Dumnezeu le interzice preoților, din motive doar de El știute, să consume orice fel de băuturi obținute din struguri sau alte fructe atunci când intrau în slujbă, indiferent dacă aceste băuturi erau fermentate sau nu. De aceea, este nefiresc și irațional ca dintr-un astfel de pasaj biblic, care interzice consumul oricăror băuturi obținute din struguri sau alte fructe, să tragem concluzia că noi avem libertatea de a folosi băuturi alcoolice.
De asemenea, trebuie să ținem cont și de faptul că pentru evrei orice ferment reprezenta un simbol al păcatului. Din pregătirea evreilor în vederea sărbătorii pascale făcea parte și îndepărtarea oricărui ferment din gospodărie, inclusiv a aluatului (vezi Exodul 12,15, etc.). Cu atât mai puțin, fermentul nu avea ce căuta în spațiul sfânt al sanctuarului pământesc.
„Nu știți ca voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți voi” (1 Corinteni 3,16.17).
Și acum o întrebare simplă, de bun simț: Prin ce fel de băuturi poate un creștin să zidească sau să nimicească „templul” trupului său?
Lori Balogh
Foarte utila aceasta clarificare !