Privire generala asupra cartii 2 Samuel

Privire generala asupra cartii 2 Samuel

 

A doua carte a lui Samuel, numita in unele manuscrise „A doua a Regatelor”, nu il mai are in centru pe profetul Samuel, ci pe regele David. Din acest punct de vedere, titlul cartii 2 Samuel, nu este justificat, mai ales ca in 1 Samuel 25,1 aflam despre moartea profetului, in timp ce numele sau este amintit pentru ultima data in 1 Samuel 28,20.

Initial, cartile 1 si 2 Samuel erau unite intr-o singura carte, iar atunci cand aceasta a fost impartita in doua nu s-a tinut cont de faptul ca in perioada istorica acoperita de 2 Samuel profetul nu mai traia.

Autorul cartii 2 Samuel nu este cunoscut, insa traditia iudaica sustine ca primele 24 de capitole ale cartii 1 Samuel au fost scrise de profetul Samuel, in timp ce urmatoarele capitole ale cartii impreuna cu cartea 2 Samuel ar fi fost scrise de profetii Natan si Gad ( vezi 1 Cronici 29,29 ).

Afirmatia unor comentatori potrivit careia ambele carti il au drept autor pe Samuel este gresita. Si aceasta pentru simplul motiv ca ultima partea a cartii 1 Samuel si intreaga carte 2 Samuel prezinta evenimente care s-au petrecut dupa moartea profetului. Este deci foarte plauzibil ca, dupa moartea lui Samuel, profetii Natan si Gad sa fi continuat sa scrie istoria poporului Israel asa cum o gasim in cele doua carti.

Daca 1 Samuel acopera perioada de tranzitie de la epoca judecatorilor la cea a monarhiei Regatului unit al lui Israel, 2 Samuel se ocupa exclusiv de domnia regelui David. 1 Samuel acopera o perioada istorica de circa 100 de ani ( de la anul 1100 pana la anul 1011 i. Chr. ), in timp ce 2 Samuel acopera o perioada de numai 40 de ani ( de la anul 1011 pana la anul 971 i. Chr. )

In perioada pe care o acopera cartile 1 si 2 Samuel, in regiunea Orientului antic a existat o asemenea conjunctura politica ce au permis primilor regi ai lui Israel sa-si mareasca puterea si influenta in zona. In Egipt domneau faraonii dinastiilor a 20-a si a 21-a, care nu s-au remarcat asemenea predecesorilor lor. Acest  lucru a condus la slabirea influentei Egiptului in zona. Asiria era si ea extrem de slaba in acea perioada, puterea si influenta politica a Siriei era si ea in scadere, iar migratiile popoarelor marii si ale armenilor au creat o stare de agitatie in regiune.

Intr-o astfel de atmosfera politica, primii regi ai Palestinei au avut oportunitatea de a-si consolida stapanirea si influenta in zona fara amestecul marilor puteri: Egiptul, Babilonul, Siria si Asiria.

Totusi Saul si David au avut de intampinat unele probleme cu popoarele invecinate, care s-au dovedit mereu a fi vrajmase poporului Israel: filistenii, amonitii, moabitii, edomitii si amalecitii. Aceste popoare vecine au fost subjugate treptat de catre primii regi ai lui Israel, mai ales sub domnia lui David si a lui Solomon. Astfel, primii regi evrei au stapanit teritorii intinse in Orientul Apropiat, teritorii care inainte apartinusera egiptenilor si popoarelor mesopotamiene.

Daca primul rege al Regatului unit al lui Israel, Saul, a esuat, neimplinind planul lui Dumnezeu, cel de-al doilea rege, David, a ridicat Regatul lui Israel pe culmile cele mai inalte. „Un om dupa inima lui Dumnezeu”, asa cum a fost considerat David de inspiratia biblica ( vezi Fapte 13,22 ), nu putea decat sa aduca binecuvantarea lui Dumnezeu asupra poporului Sau. 2 Samuel se ocupa in exclusivitate de perioada domniei lui David, cu realizarile, dar si cu minusurile ei, demonstrandu-ne ca „neprihanirea inalta pe un popor, dar pacatul este rusinea popoarelor” ( Proverbe 14,34 ).

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Isagogie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free