Privire generala asupra cartii Ezra

Privire generala asupra cartii Ezra

 

Cartea Ezra este o continuare a relatarilor istorice din cartile Cronicilor. Asemenea cartilor Samuel, Regi si Cronici, cartile Ezra si Neemia au constituit un singur volum in manuscrisele ebraice. De abia in anul 1448 d.Chr., cele doua carti au fost separate. Cel care le-a dat celor doua carti canonice numele Ezra si Neemia a fost Ieronim, aceste titluri fiind pastrate pana in ziua de azi.

Potrivit traditiei iudaice ( Talmudul ), autorul cartii Ezra este chiar preotul Ezra, despre care se crede ca a scris si cartile Cronicilor. Dovezile interne ne arata ca stilul si limbajul Cronicilor si al cartii Ezra apartin aceluiasi autor. Faptul ca uneori autorul cartii Ezra ( ca de altfel si al cartii Neemia ) foloseste persoana intai, iar alteori persoana a treia, nu dovedeste existenta mai multor autori ai cartii, deoarece astfel de schimbari pot fi regasite si in literatura antica nebiblica.

Cu privire la timpul scrierii cartii avem un indiciu important in diferitele liste de preoti si leviti din Neemia 12, care au ca punct de incheiere aproximativ anul 400 i. Chr. Se pare ca atat cartea Ezra, cat si cartea Neemia, au fost scrise in acea perioada. In calitatea lui de carturar, Ezra dorea cu ardoare sa aduca in atentia poporului sau scrierile sfinte.

De aceea, este firesc sa credem ca Ezra a facut tot posibilul sa lase un raport scris al evenimentelor din timpul sau cu scopul de a instrui posteritatea. Prin formatia sa de carturar si sub inspiratia divina, Ezra era cel mai in masura sa faca o selectie intre rapoartele publice existente: decrete, scrisori, liste si alte surse de documentare.

Doua portiuni din cartea Ezra au fost scrise in aramaica ( cap. 4,8-6.18 si 7,12-26 ), ceea ce i-a determinat pe unii cercetatori sa creada ca ea a fost scrisa mai tarziu. Insa s-au descoperit numeroase documente aramaice in diferite parti ale Imperiului Persan de pe vremea lui Ezra si Neemia care prezinta asemanari izbitoare cu portiunile scrise in aramaica din cartea Ezra.

Devenind limba oficiala in Imperiul Persan si fiind folosita la redactarea documentelor, decretelor si dispozitiilor, aramaica era bine cunoscuta de carturarul Ezra. Aramaica era atat de raspandita pe vremea carturarului Ezra incat era de asteptat ca orice om care stia sa citeasca sa poata citi si in aramaica. Asa se explica existenta portiunilor in aramaica din cartea Ezra, pe care autorul a considerat ca nu este necesar sa le traduca in ebraica.

Cartea Ezra face parte, alaturi de cartile Estera si Neemia, dintre cartile istorice din perioada postexilica, oferindu-ne informatii pretioase din acea perioada, desi ele nu redau toate evenimentele. Ezra vorbeste despre reintoarcerea iudeilor din exilul babilonian sub conducerea lui Zorobabel, despre reorganizarea serviciului jertfelor si inceputul reconstruirii Templului.

Aceste evenimente s-au desfasurat pe parcursul a doi ani, la inceputul domniei lui Cirus, dupa care au urmat 13 ani de stagnare a lucrarii din cauza opozitiei. Apoi urmeaza un raport al reluarii construirii Templului si al finalizarii lui in timpul domniei lui Darius I. Urmeaza 60 de ani despre care Ezra nu ne lasa niciun raport, pentru ca in anul 457 i.Chr., el sa fie trimis inapoi in Iuda de imparatul Artaxerxes pentru a reorganiza statul iudeu potrivit legii mozaice. Cartea continua cu relatarea reformelor facute de Ezra.

Dupa mai mult de 10 ani intra in scena Neemia, in postura de guvernator. Evenimentele prezentate in cartea Ezra au avut loc in prima parte a perioadei Imperiului Persan, care a durat de la anul 539 i.Chr., cand Cirus a cucerit  Babilonul, pana la moartea lui Darius al III-lea, in 330 i.Chr., cand Imperiul Persan a fost inlocuit pe scena istoriei de Imperiul Grec al lui Alexandru Macedon.

Despre Cirus, intemeietorul Imperiului Persan, se stie ca a fost un imparat tolerant si intelept, care a facut tot posibilul sa reconcilieze popoarele subjugate de Babilon. El a dus o politica generoasa, ingaduindu-le iudeilor sa se repatrieze si sa-si reconstruiasca Templul. Probabil ca aceasta atitudine binevoitoare a imparatilor persani s-a datorat religiei monoteiste a lui Zoroastru, care a devenit religie de stat cel putin sub domnia lui Darius I. Religia monoteista a lui Zoroastru a fost net superioara religiei politeiste a vechilor persi si a babilonienilor.

Este posibil ca dupa cucerirea Babilonului in 539 i.Chr., Cirus sa-l fi cunoscut pe Daniel si, prin acesta, sa fi venit in legatura cu profetia din Isaia cu privire la rolul pe care i l-a randuit Dumnezeu in privinta repatrierii iudeilor si a reconstruirii Templului din Ierusalim ( vezi Isaia 44, 21 – 45,13 ).

In cei noua ani de domnie socotiti de la caderea Babilonului, Cirus a dus o politica de reconciliere in Imperiul Persan. Din nefericire, el si-a pierdut viata intr-o campanie militara impotriva unor triburi rebele din rasaritul imperiului.

Iudeii reintorsi in Palestina au avut de intampinat impotrivirea unor vecini dusmanosi, fiind continuu hartuiti, amenintati si intimidati de catre samariteni. Toate aceste actiuni dusmanoase au dus la incetinirea reconstructiei Templului. Dupa Cirus, pe tronul Imperiului Persan a urcat fiul sau Cambise, care a domnit mai putin de opt ani. El a fost favorabil iudeilor, fapt confirmat de un document iudeu gasit in Egipt, insa nu exista dovezi ca el i-ar fi ajutat efectiv pe iudei la rezidirea Templului.

Domnia scurta a falsului Smerdis a insemnat piedici mari puse iudeilor, avand drept urmare intreruperea lucrarilor de rezidire a Templului. Darius il descrie pe falsul Smerdis ca pe un distrugator de temple, fapt care explica intarzierea lucrarilor in Palestina. Darius cel Mare, caracterizat printr-o domnie inteleapta, a permis continuarea lucrarilor de rezidire a Templului, ceea ce a facut ca in al saselea an al domniei lui, in anul 575 i.Chr., si sub conducerea spirituala a profetilor Hagai si Zaharia, Templul sa fie finalizat si sfintit.

Cartea Ezra este un manual de istorie sacra de mare valoare, atat prin informatiile despre istoria postexilica pe care ni le ofera, cat si prin modul in care s-au implinit profetii din Isaia, Ieremia si Daniel ( cap. 8 si 9 ). Cu ajutorul acestor informatii au putut fi intelese si fixate in timp profetiile referitoare la Cirus ( vezi Isaia 45,1-4 ), la sfarsitul perioadei de robie babiloniana ( vezi Ieremia 25, 11-14 ), dar si cu privire la Mesia ( vezi Daniel 9,24-27 ), inceputul judecatii preadvente ( Daniel cap. 8 si 9 ) si aparitia Miscarii Advente.

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Isagogie și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free