„La inceput Dumnezeu…”

„La inceput Dumnezeu…”

 

„La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.”

( Geneza 1,1 )

      Primul verset din cartea Geneza ne vorbeste despre originile Universului si ale vietii pe pamant. Si aceasta fara dovezi, argumente sau demonstratii. Biblia pur si simplu afirma faptul ca Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, iar oamenii pot crede acest lucru sau il pot nega, in functie de alegerea pe care o fac in forul lor interior.

Citind insa acest verset doar pana la jumatate, vom gasi in el si un alt mesaj, la fel de important ca primul: ordinea prioritatilor in viata unui om. Care este primul lucru pe care il facem dimineata atunci cand ne trezim? Care este primul nostru gand? Ne gandim la o lucrare urgenta pe care o avem de facut in acea zi? Citim intai presa si ascultam stirile matinale? Luam masa sau verificam Facebook-ul?

In cartea sa „Un mod simplu de a ne ruga”, Martin Luther scria ca rugaciunea trebuie „sa fie prima indeletnicire a diminetii si ultima a serii. Pazeste-te cu atentie de acele false si amagitoare idei care iti spun: „Mai asteapta un pic! Ma voi ruga intr-o ora, prima data sa fac asta sau cealalta.” Astfel de ganduri te indeparteaza de la rugaciune spre alte treburi care iti capteaza atat de mult atentia, incat nu se mai alege nimic din rugaciunea pentru acea zi.

Dar ce inseamna a-L pune pe Dumnezeu pe primul loc in viata, incepand cu dimineata fiecarei zile? „La inceput Dumnezeu” inseamna a pune o temelie solida la tot ce vei realiza in acea zi. In felul acesta, realizarile tale nu vor fi o casa zidita pe nisipul miscator al hazardului, ci o casa cu o temelie solida, zidita pe stanca.

„La inceput Dumnezeu” inseamna sa recunosti dependenta de El in toate lucrurile, si in cele mici, neinsemnate, dar si in cele mari, importante. In felul acesta, iti recunosti statutul de fiinta creata care isi are viata, miscarea si fiinta in El. „La inceput Dumnezeu” inseamna siguranta in furtunile vietii care pot izbucni pe neasteptate oricand; inseamna ocrotire in mijlocul primejdiilor si adapost in stramtorare.

„La inceput Dumnezeu” este secretul biruintei asupra ispitelor din afara si asupra poftelor rele din interiorul fiintei tale. Inseamna constienta ca ai un Tata care te iubeste si Se ingrijeste de toate nevoile tale. „La inceput Dumnezeu” inseamna succes in orice domeniu al vietii atunci cand Ii acorzi lui Dumnezeu primul loc in viata, punand planurile, aspiratiile, eforturile si munca ta inaintea Lui, ca inaintea unui prieten bun.

Fiecare zi din viata vine cu provocarile ei. In general, lucrurile pe care le ai de facut in cursul unei zile sunt de trei feluri: lucruri urgente, lucruri necesare si lucruri nenecesare. Pe care alegi sa le faci mai intai, avand in vedere faptul ca timpul este limitat, nefiind un elastic pe care il poti intinde cat vrei?

Desigur, un crestin condus de Duhul lui Dumnezeu va elimina din start cea de-a treia categorie de lucruri: cele nenecesare. Problema apare nu atunci cand suntem pusi in situatia de a alege intre un lucru bun si unul rau, ( caci orice crestin devotat va alege intotdeauna binele ), ci atunci cand trebuie sa alegem intre doua lucruri bune. Insa, intotdeauna intre cele doua lucruri bune va exista o diferenta: unul va fi bun, iar celalalt va fi foarte bun. Vom sti si vom avea vointa de a-l alege pe cel foarte bun, iar pe cel bun sa-l lasam mai la urma?

Aici intervine intelepciunea de a face ordine in prioritatile noastre, alegand inainte de orice lucrurile urgente, iar apoi pe cele necesare. Este bine ca dupa un an de munca grea sa te gandesti la programarea unui concediu. Ai nevoie de recreere si relaxare. Concediul este necesar. Insa daca esti bolnav, lucrul urgent pe care-l ai de facut nu este sa te gandesti la concediu ( care este un lucru necesar, de altfel ), ci sa mergi la medic si sa te insanatosesti cat mai grabnic ( este urgent! ).

Din nefericire, prea adesea asezam prioritatile noastre intr-o ordine neinteleapta, ocupandu-ne mai intai de lucruri necesare ( uneori chiar lucruri nenecesare ) in detrimentul celor urgente. Si ce poate fi mai urgent, mai folositor si mai aducator de binecuvantare pentru un om decat ca dimineata, in cea mai buna parte a zilei, sa caute Fatza lui Dumnezeu si sa cultive comuniunea cu El?

Dar aceasta nu este cumva o pierdere de timp, cand agenda zilei este atat de incarcata incat nu stii cum sa le rezolvi pe toate? Nicidecum! Tocmai in acest timp de calitate petrecut cu Dumnezeu, in care Ii vorbesti despre planurile, dorintele, temerile, aspiratiile, luptele si sentimentele tale se afla secretul reusitei in tot restul zilei.

De ce? Pentru ca din clipa in care I-ai incredintat lui Dumnezeu ingrijorarile tale, El va prelua jugul tau si va duce greul luptei. Vei merge pe o carare ingusta, insa cararea va fi destul de larga pentru ca pe ea sa incapa doua persoane: tu si El. Tu alaturi de Iisus. Tu in mana lui Iisus. Iar cand cararea devine prea primejdioasa, tu in bratele lui Iisus.

De ce oare David, un om ca si noi, cu slabiciuni si pacate care au fost consemnate in Cuvantul obiectiv al Scripturii, este numit de Dumnezeu „om dupa inima Mea”? ( 1 Samuel 13,14; Fapte 13,22 ) Unul dintre raspunsurile la aceasta intrebare se afla in faptul ca el a stiut sa aseze lucrurile in ordinea corecta. David a avut intelepciunea de a face ordine in prioritatile sale, asezandu-L pe Dumnezeu pe primul loc.

Iata ce declara psalmistul: „Ia aminte la strigatele mele, Imparatul meu si Dumnezeul meu, caci catre Tine ma rog! Doamne, auzi-mi glasul dimineata! Dimineata eu imi indrept rugaciunea catre Tine si astept” ( Psalmul 5,3 ).

Este clar: David a cunoscut secretul primirii sigiliului aprobarii divine. Inca din primele clipe ale diminetii, el cauta Fatza lui Dumnezeu, comunica cu El, deschizandu-si sufletul ca inaintea unui prieten si spunandu-I lui Dumnezeu tot ceea ce il framanta. In momentele de comuniune cu Creatorul sau, petrecute in linistea diminetii, sufletul psalmistului era ca o carte deschisa pe care o aseza pe altarul rugaciunii.

Apoi, dupa ce isi descarca sufletul si se ridica inviorat, David astepta. Ce astepta el? Astepta ca Dumnezeu sa-l inspire ce avea de facut in ziua respectiva si cum sa rezolve toata agenda sa. Apoi David astepta ca Dumnezeu Insusi sa lucreze prin Providenta Sa, deschizandu-i usi zavorate si cai baricadate.

Nu, rugaciunea nu inseamna ca doar tu sa-I spui lui Dumnezeu ce ai pe suflet, ci si sa astepti in tacere ca El sa-ti vorbeasca si sa-ti raspunda. Raspunsul Lui poate veni prin Cuvantul studiat, prin calauzirea Duhului Sfant, prin interventia Providentei divine si prin multe alte cai nebanuite de noi.

„La inceput Dumnezeu” este „secretul” unei vieti implinite si binecuvantate, caci „in El sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei” ( Coloseni 2,3 ). Dar pentru ca acest „secret” a fost dezvaluit, el nu mai este un secret. Este o invitatie la fericire.

Lori Balogh

 

Acest articol a fost publicat în Cararile rugaciunii. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free