Privire generala asupra cartii 1 Samuel
Titlul cartii 1 Samuel este legat de faptul ca prima ei parte este dominata de viata si slujirea lui Samuel, unul dintre cei mai mari profeti ai Vechiului Testament si ultimul judecator al poporului Israel, inainte de instaurarea regalitatii. Intemeietor al scolilor profetilor, Samuel a avut un rol insemnat in educarea tinerei generatii. El a avut, de asemenea, un rol cheie in intemeierea regatului ebraic sub domnia primului sau rege, Saul.
Nu avem indicii cu privire la autorul ( sau autorii ) cartii, insa traditia iudaica sustine ca primele 24 de capitole din 1 Samuel au fost scrise de profetul Samuel, in timp ce restul capitolelor din I Samuel si apoi intreaga carte 2 Samuel ar fi fost scrise de profetii Natan si Gat ( vezi 1 Cronici 29, 29 ).
Cele doua carti cunoscute astazi ca 1 Samuel si 2 Samuel au fost initial o singura carte. Dupa ce cartea a fost impartita in cele doua carti actuale, numele originar, Samuel, a fost dat ambelor carti, desi numele profetului nu este amintit niciodata in cea de-a doua carte. Despre moartea lui Samuel se vorbeste in 1 Samuel 25,1, iar numele lui este amintit pentru ultima data in 1 Samuel 28,20. Deoarece in 2 Samuel numele care apare preponderent este cel al lui David, ar fi fost normal ca cea de-a doua carte a lui Samuel sa poarte numele lui David, nu pe cel al lui Samuel.
Afirmatia unor comentatori ca Samuel ar autorul ambelor carti este gresita. Ultima parte din 1 Samuel si intreaga carte 2 Samuel prezinta istoria poporului Israel care a urmat mortii pofetului. In mod evident, aceasta inseamna ca Samuel nu putea scrie si cea de-a doua carte care-i poarta numele.
Unii comentatori folosesc textul din 1 Samuel 27,6 ca o dovada ca cele doua carti dateaza de pe vremea celor doua regate: Israel si Iuda. „Si chiar in ziua aceea, Achis i-a dat Tiglagul ( lui David nn ). De aceea, Tiglagul a fost al imparatilor lui Iuda pana in ziua de azi.” ( 1 Samuel 27,6 ) Daca cele doua carti reprezinta lucrarea unui singur autor, atunci acesta ar fi trebuit sa le scrie dupa moartea lui Saul si David.
Cartea 1 Samuel acopera perioada de tranzitie de la epoca judecatorilor la cea a regatului unit al lui Israel, ocupandu-se de viata si slujirea profetului Samuel si de domnia regelui Saul. Cartea 2 Samuel se ocupa exclusiv de domnia lui David. De aceea, 1 Samuel acopera aproximativ 100 de ani de istorie a poporului Israel ( de la anul 1100 la 1011 i. Chr. ), in timp ce 2 Samuel acopera o perioada de 40 de ani ( de la anul 1011 la 971 I.Chr. )
Perioada istorica pe care o au in vedere cele doua carti ale lui Samuel a fost caracterizata de numeroase tulburari de tranzitie in toate regiunile Orientului antic. Faraonii dinastiilor a 20-a si a 21-a erau slabi, ca urmare Egiptul acelei perioade nu a mai avut aceeasi influenta in regiune. De asemenea, Asiria era extrem de slaba in acea perioada, in timp ce influenta politica a Siriei era si ea in scadere. Migratiile popoarelor marii si a armenilor, alaturi de tulburarile interne, au condus la o stare de dezordine in Orientul antic timp de aproape doua secole.
Ca urmare a acestei conjuncturi internationale, primii regi ai lui Israel au avut oportunitatea de a-si intari stapanirea asupra Palestinei si asupra regatelor invecinate, fara amestecul marilor puteri din regiune: Egiptul, Asiria, Babilonul si Siria. Singurele probleme pe care le aveau primii regi ai lui Israel ( Saul si David ) erau legate de vrajmasia popoarelor invecinate: filistenii, amonitii, moabitii, edomitii si amalecitii.
Insa aceste popoare au fost subjugate treptat, mai ales sub domnia lui David si a lui Solomon. In felul acesta, primii regi ai lui Israel au putut stapani teritorii intinse care apartinusera Imperiului Egiptean si popoarelor mesopotamiene.
Una dintre reformele importante pe care le-a facut profetul Samuel a fost cel din domeniul educatiei, prin infiintarea scolilor profetilor. Dumnezeu daduse instructiuni clare poporului Israel, prin Moise, cu privire la rolul levitilor in instruirea poporului. Insa, din relatarile cartii Judecatorii reiese faptul ca acestia nu si-au facut datoria ( vezi Judecatorii cap. 17 si 18 – evenimentele legate de Mica si semintia lui Dan ). Asa se face ca in Israel „fiecare facea ce-i placea”, iar caderile in idolatrie au adus adesea asupra poporului robia si stapanirea popoarelor vecine.
In astfel de circumstante, Samuel s-a dedicat reformei educatiei, intemeind acele scoli pe care Biblia le numeste „scoli ale profetilor”. Se numeau astfel nu pentru ca ele produceau profeti, ci pentru ca erau conduse de profeti. Aceste scoli au functionat la Rama ( vezi 1 Samuel 19, 19-24 ), Ghilgal ( vezi 2 Regi 4,38 ), Betel ( vezi 2 Regi 2,3 ) si Ierihon ( vezi 2 Regi 15,22 ). In aceste scoli tinerii erau invatati sa scrie, sa citeasca, invatau muzica, legislatie si istorie sacra, unii dintre ei ajungand in slujba regilor.
Un alt rol important pe care l-a avut Samuel a fost acela de a calauzi poporul in intemeierea regatului unit al lui Israel. Desi nu a fost de acord cu instaurarea monarhiei in Israel, spre sfarsitul vietii Samuel a facut demersurile necesare pentru realizarea acestei schimbari majore in poporul lui Dumnezeu. A discutat cu poporul si apoi a scris o carte despre „dreptul imparatului” pe care a pus-o inaintea Domnului ( vezi 1 Samuel 10,25 ).
Primul imparat al lui Israel, Saul, nu a tinut cont de aceste instructiuni si, inconjurandu-se cu o garda inarmata puternica, s-a facut stapanul absolut al tarii. Dupa lepadarea lui Saul, acelasi Samuel a fost chemat de Dumnezeu sa-l unga pe urmatorul rege al lui Israel in persoana lui David, din semintia lui Iuda. 2 Samuel se ocupa in exclusivitate cu domnia lui David, cu realizarile si binecuvantarile divine care au insotit domnia lui.
In esenta, 1 Samuel reda trecerea de la perioada judecatorilor la cea a regalitatii, personajul principal fiind marele profet Samuel, un om consacrat, chemat la slujire inca din copilarie, un om cu o viziune larga, caruia poporul Israel ii datoreaza inaltul nivel de educatie care se observa pana in zilele noastre.
Samuel a investit in educatia copiilor si tinerilor, ridicand in felul acesta poporul pe o treapta demna de admiratia popoarelor din jur. Ceea ce ne raporteaza Biblia in legatura cu intelepciunea lui Solomon si vizita reginei din Saba este doar un exemplu de admiratie a unui popor pagan fatza de intelepciunea si nivelul de educatie al poporului Israel. Toate acestea nu ar fi fost posibile fara reforma in educatie realizata de profetul Samuel. Lori Balogh
