Privire generală asupra cărții Rut
Cartea Rut este una dintre bijuteriile literaturii sacre. Fiind un apendice la cartea Judecătorii și o introducere la cărțile lui Samuel, această carte își primește numele, paradoxal, nu de la un evreu, ci de la un moabit. Este cunoscut faptul că Rut nu era evreică, ci moabită.
Deși personajul central al istorisirii este Naomi, o evreică din Betleemul Efratei, căsătorită cu Elimelec și care a trăit drama pierderii soțului și a celor doi fii: Mahlon și Chilion, totuși reflectorul Inspirației divine se concentrează asupra moabitei Rut. De ce? Există mai multe motive, însă motivul principal constă în faptul că această tânără, prin caracterul său nobil și atașamentul pe care l-a demonstrat față de Dumnezeul adevărat și poporul Său, a primit privilegiul de a intra în genealogia lui Mesia care urma să vină.
Cartea Rut nu este o carte de dragoste romantică. Mai degrabă este o lucrare despre respect reciproc, reverență și atașament între o văduvă tânără, aparținând unui popor păgân, și soacra ei, văduvă și ea, aparținând poporului lui Dumnezeu.
În legătură cu autorul cărții există unele discuții contradictorii. Unii susțin că această carte a fost scrisă pe vremea lui Ezra și Neemia, ca un argument în favoarea căsătoriilor mixte între evrei și neevrei. Deoarece în cartea Rut întâlnim o căsătorie între o moabită – Rut, și Boaz – un evreu, în urma căreia s-a născut strămoșul lui David și al lui Iisus, acesta ar fi un argument împotriva legilor severe care opreau astfel de căsătorii pe vremea întoarcerii din exil.
Enciclopedia Iudaică susține teoria că această carte a fost scrisă târziu. Argumentele aduse în susținerea acestei teorii sunt următoarele:
1) Cartea Rut începe cu expresia „pe vremea judecătorilor” (cap. 1:1), ceea ce ar putea indica faptul că această carte a fost scrisă mult mai târziu decât perioada în care s-au desfășurat evenimentele descrise în ea.
2) În Canonul ebraic, cartea Rut apare în cea de-a treia secțiune, „Scrierile”, ceea ce presupune o compunere mai târzie.
3) Cartea conține câteva cuvinte aramaice care nu apar în narațiunile pre-exilice.
4) Expresia „odinioară” (cap. 4:7) pare să indice faptul că ceremonia încălțămintei și a răscumpărării femeilor nu mai era practicată la data scrierii cărții.
Aceste argumente nu dovedesc însă în mod clar că această carte ar fi fost scrisă mult mai târziu decât perioada pe care o descrie. Expresia „pe vremea judecătorilor” ne arată într-adevăr că această carte a fost scrisă după perioada judecătorilor, însă nu în mod obligatoriu la distanță mare de această perioadă.
Este interesant de observat că într-una dintre cele mai vechi traduceri ale Bibliei, Septuaginta, cartea Rut nu apare separat, ci ca o continuare firească, asemenea unui apendice, a cărții Judecătorii. În această versiune, cartea Rut nu are nici măcar un titlu separat. Folosirea cuvântului „odinioară”, cu referire la practica răscumpărării femeilor, nu ne trimite în mod obligatoriu la un trecut îndepărtat și uitat, ci la un trecut mult mai apropiat.
În concluzie, mulți cercetători ai Bibliei au ajuns la concluzia că Rut nu este o lucrare târzie, postexilică, ci una timpurie, preexilică. Sunt unii comentatori care afirmă că autorul cărții ar fi Samuel, fapt susținut și de Talmud.
Deși nu este o profeție, ci doar o narațiune, cartea Rut pare să fie lucrarea unuia dintre cei mai mari profeți. Evenimentele descrise în carte s-au petrecut fără niciun dubiu în perioada judecătorilor, fapt confirmat de expresia „pe vremea judecătorilor„, pe care o întâlnim chiar în primul verset al cărții.
Versetul 1 precizează un amănunt important: „A fost o foamete în țară”. Însă nici acest amănunt nu ne ajută prea mult în identificarea timpului exact în care s-au întâmplat evenimentele descrise în carte, deoarece pe vremea judecătorilor au fost mai multe perioade de foamete în Palestina.
Există însă un indiciu important pe care-l găsim în Matei 1:5: „Salmon a născut pe Boaz din Rahab…” Dacă Boaz a fost fiul lui Rahav din Ierihon, cea care a fost salvată împreună cu familia ei cu ocazia distrugerii Ierihonului, înseamnă că evenimentele descrise în cartea Rut trebuie să se fi întâmplat în perioada timpurie a judecătorilor.
Mai mult decât atât, faptul că Boaz s-a născut dintr-o căsătorie mixtă, l-a pregătit pe acesta să accepte ca și el să se căsătorească cu o neevreică, Rut moabita. La toate aceste lucruri trebuie adăugat faptul că tradiția veche, după care s-a inspirat Iosif Flavius, plasează evenimentele din cartea Rut pe vremea marelui preot Eli. În actualul Canon ebraic, cartea Rut ocupă un loc deosebit, fiind citită în cinci ocazii speciale sau sărbători religioase din timpul anului.
Despre țara Moabului se știe că era un ținut situat la est de Marea Moartă, între râul Arnon și pârâul Zered, având la est marele deșert al Arabiei. Din punct de vedere geografic, predomină podișul, având o altitudine de aproximativ 914 m față de nivelul Mării Mediterane și 1311 m față de nivelul Mării Moarte. Podișul este fertil, alimentat de ploi care de obicei sunt suficiente, ceea ce a făcut ca în vremurile biblice să existe o mulțime de cetăți și sate locuite. De asemenea, țara era bogată în pășuni pentru oi și vite.
Poporul moabit era de origine semitică, fiind format din descendenții lui Lot, nepotul lui Avraam. Pricipala zeitate moabită era Chemoș, căruia i se aduceau și jertfe umane (vezi 2 Regi 3:26,27).
Betleemul de care se amintește în cartea Rut, localitatea natală a lui Naomi și a lui Elimelec, este Betleemul lui Iuda, nu Betleemul din Zabulon, fapt subliniat de două ori în carte. Astăzi, Betleemul este un oraș cu aproximativ 15 000 de locuitori, situat la circa 8,4 km sud de Ierusalim.
De ce este prezentă această narațiune din vremea judecătorilor în Biblie? Probabil că motivul principal pentru care a fost scrisă cartea Rut este acela de a oferi informații cu privire la strămoșii apropiați ai celui mai mare rege israelit, David. Pe această linie genealogică, în care apar în mod neașteptat două femei păgâne: Rahav și Rut, urma să se nască Mesia. Cartea Rut ne vorbește însă și despre binecuvântările unui cămin ideal într-o lume în care căminul și familia sunt supuse tot mai intens atacului lui Satana.
De asemenea, această carte spulberă un mit: acela că între o soacră și nurorile ei conflictele sunt inevitabile. Relația la superlativ dintre Naomi, în calitate de soacră, și Rut, în calitate de noră, demonstrează faptul că acolo unde tronează dragostea venită de sus, relațiile interumane degradate de păcat sunt refăcute pe deplin.
Cuvintele rostite de Rut, la propunerea soacrei sale de a se întoarce în familia părinților săi și la poporul său după ce a rămas văduvă, ne transmit multe lucruri despre caracterul ei, dar mai ales despre cel al lui Naomi. Ce fel de caracter a trebuit să manifeste această soacră în relația cu nora ei, astfel încât să o determine pe aceasta să fie dispusă să-și părăsească obiceiurile, familia, poporul și religia pentru a o însoți pe soacra ei până la moarte?
Iată o lecție vie și impresionantă despre modul în care trebuie să se comporte un copil al lui Dumnezeu în această lume, atrăgându-i pe oamenii din jur la Dumnezeu. Nu prin predici sau doctrine, ci printr-un caracter plăcut și atrăgător.
Lori Balogh
