Privire generala asupra cartii Estera

Privire generala asupra cartii Estera

 

     Titlul cartii este dat de numele personajului principal al istorisirii: Estera – probabil un nume persan, care inseamna „stea”. Numele ebraic al Esterei era Hadasa ( cap. 2,7 ), insemnand „mirt”.

Nu cunoastem imprejurarile in care numele personajului principal a fost schimbat din Hadasa in Estera, insa este foarte probabil ca schimbarea a facut-o Mardoheu, varul Esterei. Se pare ca el i-a schimbat numele atunci cand i-a poruncit acesteia sa nu-si faca cunoscuta nationalitatea ( vezi cap. 2, 10 ). In istorie, Estera a ramas cunoscuta ca sotie a imparatului persan Ahasveros ( Xerxes ), care a domnit intre anii 486-465 i.Chr.

Cartea Estera are o particularitate fatza de toate celelalte carti canonice: nu contine Numele lui Dumnezeu. Cu toate acestea, in relatarea dramatica a evenimentelor petrecute, interventia divina este atat de vizibila incat nimeni nu o poate nega.

Cartea reda modul in care Dumnezeu Si-a salvat poporul de la o nimicire totala, folosindu-Se de o tanara exceptional de frumoasa si atragatoare, dar si plina de un curaj demn de admirat si de o credinta ferma in Dumnezeu si in Providenta Sa. Mai mult decat atat, cartea scoate in evidenta rolul pe care l-au avut femeile credincioase in marele Plan de Mantuire al lui Dumnezeu.

Autorul cartii Estera este necunoscut, insa putem fi siguri ca acesta facea parte dintre iudeii „risipiti” ( cap. 3,8 ) si nu dintre iudeii care au ramas in Palestina. Preocuparea autorului pentru acesti iudei „risipiti” ne intareste convingerea ca si el facea parte din aceasta categorie.

Autorul foloseste multe cuvinte persane si dovedeste o cunoastere temeinica a obiceiurilor si a culturii persane, ceea ce este o dovada in plus ca el facea parte dintre iudeii din diaspora. Cunoasterea palatului regal si a regulilor si a obiceiurilor de acolo demonstreaza ca autorul fie era atasat curtii persane din acea vreme sau putin timp dupa aceea, fie a primit informatii de la o alta persoana care lucra la palat.

Este posibil ca autorul cartii sa fie carturarul Ezra care, in anul al 7-lea al lui Artaxerxes I a condus o expeditie la Ierusalim. Nu putem decat presupune ( neavand nicio dovada istorica ) ca Ezra a slujit ca functionar imperial, poate chiar ca jurisconsult al imparatului. Oricum, imparatul Artaxerxes a avut o deosebita incredere in el ( vezi Ezra 7, 25-28 ).

Deoarece criza provocata de Haman a avut loc cel mai probabil in anul 474-473 i.Chr., adica cu 16-17 ani mai inainte de plecarea lui Ezra la Ierusalim, se poate presupune ca Ezra era destul de familiarizat cu detaliile evenimentelor din cartea Estera, incat sa fi scris chiar el aceasta carte. Insa la fel de bine autorul cartii ar putea fi Neemia, un dregator la curtea persana si un bun cunoscator atat al regulilor si obiceiurilor persane, cat si al intrigilor de la curte.

A fost sugerata si varianta de autor al cartii in persoana lui Mardoheu, varul Esterei, care, inainte de a fi investit in functia de prim-ministru, a detinut diferite functii mai marunte la palat ( vezi Estera 2,11.19.21-23; 3,2-5; 4,1.2.6; 5,13 ). Faptul ca Mardoheu avea acces la textele oficiale ale diferitelor decrete la care se face referire in carte, precum si legatura stransa pe care o avea cu Estera, oferindu-i informatii detaliate despre ceea ce se intampla la palat, il recomanda ca autor al cartii.

Numele lui Mardoheu apare pe o tablita cuneiforma gazduita de Muzeul din Berlin. Aici este amintit un inalt functionar de stat de la palat pe nume Marduka sau Marduku, o transliterare babiloniana a numelui ebraic Mordecai. Acesta avea titlul de „sipir” si a servit ca sfetnic cu influenta la curtea imperiala de la Susa pe vremea imparatului Xerxes.

Cartea Estera a fost scrisa inainte de caderea Imperiului Persan in 331 i.Chr., probabil dupa moartea lui Ahasveros ( Xerxes ), dupa anul 465 i.Chr., an in care Ahasveros a fost asasinat de catre un slujbas imperial pe nume Artabanus. Evenimentele descrise in cartea Estera s-au petrecut pe vremea imparatului Ahasveros, cunoscut in istorie sub numele de Xerxes ( 486-465 i.Chr. ), fiul lui Darius I ( Histaspe sau „cel Mare” ).

In ultima parte a domniei lui Darius I ( Histaspe ) si in anii domniei lui Xerxes, Imperiul Persan ajunsese la apogeu, fapt confirmat in primul verset al cartii Estera, unde ni se spune ca imperiul se intindea din India pana in nordul Etiopiei. In lungime, imperiul ajunsese sa acopere circa 4800 km, iar pe latime, intre 800 si 2400 km. Susa era doar una dintre capitalele Imperiului Persan, celelalte capitale fiind Ecbatana si Persepolis.

Marea sarbatoare din anul al treilea al domniei lui Xerxes ( Ahasveros ) se pare ca a avut loc inainte ca el sa plece in expeditia militara impotriva Greciei, in timpul careia a suferit o mare infrangere la Salamis ( 480 i.Chr. ). Dupa aceasta infrangere, Ahasveros s-a intors definitiv in Asia, lasandu-l pe generalul Mardonius sa continue lupta cu grecii. Insa, in anul urmator, si Mardonius a fost infrant in lupta de la Plataea, dupa care armata persana a parasit Europa pentru totdeauna.

Adunarea fetelor fecioare si frumoase la Susa ( cap. 2,3 ) a avut loc in anul 482-481 i. Chr., inainte de plecarea lui Ahasveros in expeditia europeana. Acceptarea planului ucigas al lui Haman de catre imparatul Ahasveros se pare ca a fost pregatita de numeroasele tulburari din imperiu, precum si de loviturile continue date de flota ateniana pe tarmurile apusene ale Asiei Mici.

Nimicirea totala a iudeilor conform planului lui Haman era in totala discordanta cu atitudinea binevoitoare a imparatilor persani fatza de iudei. Insa curajul Esterei a facut ca poporul sau sa intre din nou in gratia imparatilor persani, pregatind calea pentru actiunile lui Ezra si Neemia de mai tarziu, mai ales pentru decretul din anul 457 i.Chr. al lui Artaxerxes I ( 465-423 i.Chr. ) care a permis rezidirea Ierusalimului.

Cartea Estera este citita in fiecare an, inca din timpuri stravechi, in timpul celor cinci mari sarbatori iudaice in fiecare sinagoga. Tocmai aceasta ciclicitate anuala a condus la amplasarea cartii in Canonul ebraic.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Isagogie și etichetat cu . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free