Privire generala asupra cartii Iov
Cartea Iov este una dintre cele mai fascinante carti ale Bibliei, fiind inclusa intre cartile Intelepciunii din Vechiul Testament, alaturi de Eclesiastul si Proverbele. Titlul cartii provine de la numele personajului principal, Iov, un barbat neprihanit, care a avut parte de unele dintre cele mai teribile suferinte pe care le poate indura o fiinta omeneasca.
Numele „Iov” are un sens inca necunoscut pentru teologi, insa putem presupune ca el descrie o persoana care este crunt incercata in viata. Spre deosebire de Iov, personajul central al cartii, care nu este evreu, autorul cartii apartine cel mai probabil poporului Israel. Dovezi in acest sens sunt folosirea de catre autor a Numelui Yahweh in dreptul lui Dumnezeu ( Nume israelit al legamantului ), precum si o seama de cuvinte ebraice arhaice.
Traditia iudaica il considera pe Moise ca fiind autorul cartii. Talmudul babilonian afirma ca „Moise a scris cartea sa si pasajele despre Balaam si Iov.” Conform Talmudului, o traducere timpurie a Bibliei in siriaca a plasat cartea lui Iov imediat dupa Pentateuh. Insa afirmatia ca Moise ar fi autorul cartii Iov este destul de mult contestata de unii teologi care acorda paternitatea cartii fie lui Elihu, fie lui Solomon sau Ezra. Altii sustin ca autorul ar fi scris cartea in perioada domniei lui David sau in timpul exilului babilonian. Insa nu exista nicio dovada concludenta care sa sustina aceste ipoteze.
In favoarea ideii ca Moise a scris cartea Iov exista mai multe argumente. Exista asemanari de stil intre cartile Pentateuhului si cartea Iov. Anumite cuvinte apar doar in Pentateuh si cartea Iov, fara sa fie intalinite nicaieri in alta parte. De exemplu, titlul El Shaddai ( Cel Atotputernic ) apare de 31 de ori in cartea Iov si de 6 ori in Geneza. Nicaieri in alta parte a Scripturii nu mai apare acest titlu.
Cei 40 de ani petrecuti de Moise in Madian si educatia egipteana primita la curtea lui faraon ar putea explica atmosfera araba de care este impregnata cartea, precum si aluziile la viata si practicile egiptene. De asemenea, Dumnezeu este descris in introducerea cartii Iov in calitate de Creator si Suveran al tuturor lucrurilor, la fel cum apare si in raportul Creatiei din Geneza.
Este foarte probabil ca Moise sa fi avut deja o forma scrisa a cartii, apartinand chiar lui Iov. In ceea ce priveste cadrul istoric, se pare ca Iov a trait in perioada patriarhala, fiind poate chiar contemporan cu Moise in perioada celor 40 de ani petrecuti in Madian. Faptul ca in cartea Iov nu se face nicio aluzie la Exod, la poporul Israel si la evenimente mai tarzii, ar putea fi un argument in favoarea ideii ca aceasta carte descrie evenimente anterioare Exodului.
Cei care plaseaza scrierea cartii in perioade tarzii ( exilul babilonian, domnia lui David sau a lui Solomon ) nu pot explica de ce in cartea Iov nu gasim nicio aluzie la Exod si nici la evenimentele care au armat dupa el.
Cadrul istoric si cultural al cartii Iov este specific desertului Arabiei si nu este nicidecum un cadru israelit. Acest lucru dovedeste faptul ca existau inchinatori adevarati ai lui Dumnezeu si in afara descendentilor lui Avraam. Se pare ca Iov a trait in tinutul Ut, o regiune cunoscuta mai tarziu sub numele de Edom, situata in estul Palestinei ( vezi Plangerile lui Ieremia 4,21, unde Edomul este identificat cu tara Ut ). Probabil ca Iov a trait in mileniul al II-lea i.Chr., cartea sa evocand vremea patriarhilor care detineau multe turme de oi si cirezi de vaci, impreuna cu o multime de slujitori.
O alta asemanare cu perioada patriarhala consta in practica jertfelor care erau aduse in cadrul familiei, nu in sanctuare, dar si longevitatea crescuta a lui Iov, comparabila cu cea a patriarhilor.
Cartea Iov reda istoria suferintelor inimaginabile traite pe nedrept de un om credincios, un inchinator al adevaratului Dumnezeu. Exista cateva teme majore ale cartii: 1) Originea suferintei umane; 2 ) Lipsa empatiei celor din jurul celui suferind; 3) Credinta ferma in Dumnezeu in ciuda aparentelor; 4) Descurajarea si remediile ei; 5) Interventia lui Dumnezeu in favoarea celui suferind; 6) Reabilitarea celui neprihanit care sufera.
Poate ca cel mai mare merit al cartii Iov este acela de a da cortina la o parte si a ne invita sa patrundem in culisele luptei dintre bine si rau, dintre Dumnezeu si Satana. Fara aceasta carte, nu am fi cunoscut ce anume si cine se afla in spatele nenorocirilor si suferintelor care se abat asupra oamenilor, fie buni, fie rai.
Iov este un om neprihanit care pierde totul in doar cateva clipe. Doar propria sa viata ii este crutata. Iov pierde o avere colosala, isi pierde copii ( nu unul sau doi, ci pe toti cei zece copii ), isi pierde sanatatea, sustinerea sufleteasca a sotiei si a prietenilor sai cei mai apropiati. Suferindului Iov nu-i mai raman decat viata si o multime de „de ce-uri” la care nu gaseste raspuns.
Descurajarea nu-l ocoleste pe mult incercatul Iov, determinandu-l sa rosteasca uneori cuvinte grele legate de dreptatea lui Dumnezeu. Insa ceea ce este remarcabil la Iov este statornicia credintei lui. Desi nu intelege planurile lui Dumnezeu cu el, desi nu-si poate explica de ce Dumnezeu a ingaduit atatea nenorociri in viata lui, Iov nu se razvrateste si nu-I intoarce spatele lui Dumnezeu.
Dimpotriva, Iov se prinde si mai hotarat, prin credinta, de bratul Celui Atotputernic. Iar ceea ce este remarcabil la Dumnezeu in toata aceasta dinamica a suferintelor lui Iov, este faptul ca nu il acuza pe acesta pentru descurajarea sa si pentru unele cuvinte rostite de el. Dumnezeu il intelege pe Iov si, in loc sa-l condamne, adaugand o alta suferinta la cele deja existente, ii este alaturi si, in final, il reabiliteaza complet.
Cartea Iov prezinta trei cicluri de discursuri ale lui Iov si ale prietenilor sai veniti din Rasarit pentru a-l mangaia. Insa, auzind plangerile lui Iov legate de suferintele sale, acesti prieteni se transforma in acuzatorii cei mai cruzi ai sai. Pe rand, Elifaz, Bildad si Tofar il acuza pe Iov de pacate pe care nu le-a comis si pentru care acum trebuie sa suporte mania si pedeapsa lui Dumnezeu.
Iov este exasperat. Stiindu-se nevinovat, acuzatiile acestor prieteni adancesc ranile sufletesti si asa destul de adanci si dureroase. Dupa interventia lui Elihu – o voce care aduce a intelepciune israelita – cartea se apropie de final prin interventia dramatica a lui Dumnezeu care vine in intampinarea dorintei lui Iov de a sta de vorba cu El. Insa Dumnezeu nu-i raspunde punctual lui Iov la intrebarile sale. El ii descopera lui Iov cate ceva din slava maretiei Sale asa cum poate fi observata in minunile naturii, invitandu-l pe Iov sa aiba incredere in El si in Providenta Sa.
Finalul cartii ne vorbeste despre reabilitarea completa a lui Iov, un happy-end cu o morala evidenta pentru toti cititorii cartii: cel ce se increde in Dumnezeu in orice imprejurare, indiferent de greutatile si suferintele pe care trebuie sa le suporte in aceasta viata, nu va fi abandonat. Dumnezeu nu va ramane dator fatza de copiii Sai si ii va rasplati chiar si in aceasta viata peste asteptarile lor.
La citirea cartii trebuie sa tinem cont ca afirmatiile prietenilor lui Iov nu oglindesc intotdeauna adevarul. Orice afirmatie pe care o gasim in cartea Iov trebuie verificata si comparata cu contextul general al Scripturii.
Desi tema suferintei omenesti este una dintre cele mai dificile teme existentiale, cartea Iov ramane o capodopera a literaturii antice. Ea nu este doar un tratat filosofic, ci o revelatie a marelui razboi cosmic dintre bine si rau. Cartea Iov are meritul de a trata problema suferintei in cadrul acestui conflict cosmic, demascandu-l pe cel care se afla la originea oricarei suferinte omenesti.
De asemenea, aceasta carte ne indeamna sa ramanem increzatori in dragostea si grija lui Dumnezeu chiar si in momentele grele ale vietii, cand suferim si nu avem raspuns la marile intrebari ale existentei.
Ne putem indoi de orice, ii putem pierde pe cei mai buni prieteni, putem fi abandonati de membrii famiilor noastre, insa niciodata nu trebuie sa ne indoim de dragostea si intelepciunea lui Dumnezeu. Aceasta incredere neclintita in El, de care a dat dovada Iov in cele mai grele momente din viata sa, este singura ancora sigura pe care corabia vietii noastre o poate avea pe marea zbuciumata a vietii.
Fara cartea Iov, Biblia ar fi mult mai saraca si incompleta, iar noua ne-ar lipsi o revelatie importanta cu privire la culisele marelui razboi cosmic. Ii multumim lui Dumnezeu pentru aceasta carte!
Lori Balogh
