Privire generală asupra cărții Iov
Cartea Iov este una dintre cele mai fascinante cărți ale Bibliei, fiind inclusă între Cărțile Înțelepciunii din Vechiul Testament, alături de Eclesiastul și Proverbele. Titlul cărții provine de la numele personajului principal, Iov, un bărbat neprihănit, care a avut parte de unele dintre cele mai teribile suferințe pe care le poate îndura o ființă omenească.
Numele „Iov” are un sens încă necunoscut pentru teologi, însă putem presupune că el descrie o persoană care este crunt încercată în viață. Spre deosebire de Iov, personajul central al cărții, care nu este evreu, autorul cărții aparține cel mai probabil poporului Israel. Dovezi în acest sens sunt folosirea de către autor a Numelui Yahweh în dreptul lui Dumnezeu (Nume israelit al legământului), precum și o seamă de cuvinte ebraice arhaice.
Tradiția iudaică îl considera pe Moise ca fiind autorul cărții. Talmudul babilonian afirmă că „Moise a scris cartea sa și pasajele despre Balaam și Iov.” Conform Talmudului, o traducere timpurie a Bibliei în siriacă a plasat cartea lui Iov imediat după Pentateuh. Însă afirmația că Moise ar fi autorul cărții Iov este destul de mult contestată de unii teologi care acordă paternitatea cărții fie lui Elihu, fie lui Solomon sau Ezra. Alții susțin că autorul ar fi scris cartea în perioada domniei lui David sau în timpul exilului babilonian. Însă nu există nicio dovadă concludentă care să susțină aceste ipoteze.
În favoarea ideii că Moise a scris cartea Iov există mai multe argumente. Există asemănări de stil între cărțile Pentateuhului și cartea Iov. Anumite cuvinte apar doar în Pentateuh și cartea Iov, fără să fie întâlnite nicăieri în altă parte. De exemplu, titlul „El Shaddai” (Cel Atotputernic) apare de 31 de ori în cartea Iov și de 6 ori în Geneza. Nicăieri în altă parte a Scripturii nu mai apare acest titlu.
Cei 40 de ani petrecuți de Moise în Madian și educația egipteană primită la curtea lui faraon ar putea explica atmosfera arabă de care este impregnată cartea, precum și aluziile la viața și practicile egiptene. De asemenea, Dumnezeu este descris în introducerea cărții Iov în calitate de Creator și Suveran al tuturor lucrurilor, la fel cum apare și în raportul Creației din Geneza.
Este foarte probabil ca Moise să fi avut deja o formă scrisă a cărții, aparținând chiar lui Iov. În ceea ce privește cadrul istoric, se pare că Iov a trăit în perioada patriarhală, fiind poate chiar contemporan cu Moise în perioada celor 40 de ani petrecuți în Madian. Faptul că în cartea Iov nu se face nicio aluzie la Exod, la poporul Israel și la evenimente mai târzii, ar putea fi un argument în favoarea ideii că această carte descrie evenimente anterioare Exodului.
Cei care plasează scrierea cărții în perioade târzii (exilul babilonian, domnia lui David sau a lui Solomon) nu pot explica de ce în cartea Iov nu găsim nicio aluzie la Exod și nici la evenimentele care au armat după el.
Cadrul istoric și cultural al cărții Iov este specific deșertului Arabiei și nu este nicidecum un cadru israelit. Acest lucru dovedește faptul că existau închinători adevărați ai lui Dumnezeu și în afară descendenților lui Avraam.
Se pare că Iov a trăit în ținutul Uț, o regiune cunoscută mai târziu sub numele de Edom, situată în estul Palestinei (vezi Plângerile lui Ieremia 4:21, unde Edomul este identificat cu țara Uț). Probabil că Iov a trăit în mileniul al II-lea î.Ch., cartea sa evocând vremea patriarhilor care dețineau multe turme de oi și cirezi de vaci, împreună cu o mulțime de slujitori.
O altă asemănare cu perioada patriarhală constă în practica jertfelor care erau aduse în cadrul familiei, nu în sanctuare, dar și longevitatea crescută a lui Iov, comparabilă cu cea a patriarhilor.
Cartea Iov redă istoria suferințelor inimaginabile trăite pe nedrept de un om credincios, un închinător al adevăratului Dumnezeu.
Există câteva teme majore ale cărții: 1) Originea suferinței umane; 2) Lipsa empatiei celor din jurul celui suferind; 3) Credința fermă în Dumnezeu în ciuda aparențelor; 4) Descurajarea și remediile ei; 5) Intervenția lui Dumnezeu în favoarea celui suferind; 6) Reabilitarea celui neprihănit care suferă.
Poate că cel mai mare merit al cărții Iov este acela de a da cortina la o parte și a ne invita să pătrundem în culisele luptei dintre bine și rău, dintre Dumnezeu și Satana. Fără această carte, nu am fi cunoscut ce anume și cine se află în spatele nenorocirilor și suferințelor care se abat asupra oamenilor, fie buni, fie răi.
Iov este un om neprihănit care pierde totul în doar câteva clipe. Doar propria sa viața îi este cruțată. Iov pierde o avere colosală, își pierde copii (nu unul sau doi, ci pe toți cei zece copii), își pierde sănătatea, susținerea sufletească a soției și a prietenilor săi cei mai apropiați. Suferindului Iov nu-i mai rămân decât viața și o mulțime de „de ce”-uri la care nu găsește răspuns.
Descurajarea nu-l ocolește pe mult încercatul Iov, determinându-l să rostească uneori cuvinte grele legate de dreptatea lui Dumnezeu. Însă ceea ce este remarcabil la Iov este statornicia credinței lui. Deși nu înțelege planurile lui Dumnezeu cu el, deși nu-și poate explica de ce Dumnezeu a îngăduit atâtea nenorociri în viața lui, Iov nu se răzvrătește și nu-I întoarce spatele lui Dumnezeu.
Dimpotrivă, Iov se prinde și mai hotărât, prin credință, de brațul Celui Atotputernic. Iar ceea ce este remarcabil la Dumnezeu în toată această dinamică a suferințelor lui Iov, este faptul că nu îl acuză pe acesta pentru descurajarea sa și pentru unele cuvinte rostite de el. Dumnezeu îl înțelege pe Iov și, în loc să-l condamne, adăugând o altă suferință la cele deja existente, îi este alături și, în final, îl reabilitează complet.
Cartea Iov prezintă trei cicluri de discursuri ale lui Iov și ale prietenilor săi veniți din Răsărit pentru a-l mângâia. Însă, auzind plângerile lui Iov legate de suferințele sale, acești prieteni se transformă în acuzatorii cei mai cruzi ai săi. Pe rând, Elifaz, Bildad și Țofar îl acuză pe Iov de păcate pe care nu le-a comis și pentru care acum trebuie să suporte mânia și pedeapsa lui Dumnezeu.
Iov este exasperat. Știindu-se nevinovat, acuzațiile acestor prieteni adâncesc rănile sufletești și așa destul de adânci și dureroase. După intervenția lui Elihu – o voce care aduce a înțelepciune israelită – cartea se apropie de final prin intervenția dramatică a lui Dumnezeu care vine în întâmpinarea dorinței lui Iov de a sta de vorbă cu El.
Însă Dumnezeu nu-i răspunde punctual lui Iov la întrebările sale. El îi descoperă lui Iov câte ceva din slava măreției Sale așa cum poate fi observată în minunile naturii, invitându-l pe Iov să aibă încredere în El și în Providența Sa.
Finalul cărții ne vorbește despre reabilitarea completă a lui Iov, un happy-end cu o morală evidentă pentru toți cititorii cărții: Cel ce se încrede în Dumnezeu în orice împrejurare, indiferent de greutățile și suferințele pe care trebuie să le suporte în această viață, nu va fi abandonat. Dumnezeu nu va rămâne dator față de copiii Săi și îi va răsplăti chiar și în această viața peste așteptările lor.
La citirea cărții trebuie să ținem cont că afirmațiile prietenilor lui Iov nu oglindesc întotdeauna adevărul. Orice afirmație pe care o găsim în cartea Iov trebuie verificată și comparată cu contextul general al Scripturii.
Deși tema suferinței omenești este una dintre cele mai dificile teme existențiale, cartea Iov rămâne o capodoperă a literaturii antice. Ea nu este doar un tratat filozofic, ci și o revelație a marelui război cosmic dintre bine și rău. Cartea Iov are meritul de a trata problema suferinței în cadrul acestui conflict cosmic, demascându-l pe cel care se află la originea oricărei suferințe omenești.
De asemenea, această carte ne îndeamnă să rămânem încrezători în dragostea și grija lui Dumnezeu chiar și în momentele grele ale vieții, când suferim și nu avem răspuns la marile întrebări ale existenței.
Ne putem îndoi de orice, îi putem pierde pe cei mai buni prieteni, putem fi abandonați de membrii familiilor noastre, însă niciodată nu trebuie să ne îndoim de dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Această încredere neclintită în El, de care a dat dovadă Iov în cele mai grele momente din viața sa, este singura ancoră sigură pe care corabia vieții noastre o poate avea pe marea zbuciumată a vieții.
Fără cartea Iov, Biblia ar fi mult mai săracă și incompletă, iar nouă ne-ar lipsi o revelație importantă cu privire la culisele marelui război cosmic. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această carte!
Lori Balogh
