Privire generala asupra cartii Proverbele

Privire generala asupra cartii Proverbele

 

Cartea Proverbele este un veritabil manual de predare a intelepciunii, pe care poporul evreu a inclus-o in randul cartilor Intelepciunii. Menirea acestei carti devine evidenta inca din primele versete, in care autorul specifica faptul ca aceasta carte a fost scrisa pentru „cunoasterea intelepciunii si invataturii”, „intelegerea acestor cuvinte” si „capatarea invataturilor de bun-simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire.” ( cap. 1,1-6 )

De asemenea, aceasta carte urmareste sa le ofere „celor neincercati, agerime de minte, tanarului, cunostinta si chibzuinta”, ajutandu-i pe cititori sa prinda „intelesul unei pilde sau al unui cuvant adanc.

Autorul principal al cartii Proverbele este imparatul Solomon, fiul lui David, un erudit al timpului sau, care s-a remarcat printr-o intelepciune iesita din comun, insotita de vaste cunostinte din domeniul muzicii, al stiintelor naturii si al poeziei( vezi 1 Regi 4,29-34 ). Desi cea mai mare parte a cartii poarta semnatura lui Solomon, dupa cum este specificat inca in primul verset, nu intreaga carte ii apartine acestuia. Ultimele capitole vorbesc despre „cuvintele inteleptilor” ( vezi cap. 22,17; 24,23 ), care au inspirat aceasta parte a cartii, in timp ce capitolul 30 a fost inspirat de invataturile lui Agur, iar capitolul 31,1-9 provine din intelepciunea lui Lemuel.

     Proverbele 25,1 ne arata ca aceasta culegere de proverbe a fost facuta de oamenii imparatului Ezechia. In 1 Regi 4,29-34 ni se spune ca Solomon a rostit 3000 de pilde, insa se pare ca rolul cheie in alcatuirea cartii Proverbele l-au avut redactorii si compilatorii din timpul domniei lui Ezechia.Tinand cont de aceste detalii, putem afirma ca Proverbele au fost concepute in secolul al X-lea i.Chr., pe vremea Regatului Unit al lui Israel, insa editarea ulterioara a cartii a fost realizata mult mai tarziu, in jurul anului 700 I.Chr., pe vremea imparatului Ezechia al Regatului lui Iuda.

In cuprinsul cartii exista o sectiune scurta ( cap. 22,17 – 24,22 ), intitulata „Cuvintele inteleptilor”, care prezinta o asemanare izbitoare cu o lucrare egipteana intitulata „Intelepciunea lui Amenemope”. Tinand cont de eruditia imparatului Solomon si de vasta sa cultura, acest lucru nu ar trebui sa ne mire. Epilogul cartii este enigmatic, fiind semnat de doi autori necunoscuti: Agur si Lemuel, despre care nu stim nimic. Lucrarea se incheie cu un imn acrostih dedicat femeii virtuoase.

In cuprinsul cartii este deoseori amintit „nebunul” ( de 66 de ori ) – acel om care dispretuieste intelepciunea, invatatura si temerea de Dumnezeu. Un fapt demn de remarcat este acela ca in cartea Proverbele nebunii sunt de sex masculin, in timp ce seducatorii sexuali sunt de sex feminin ( vezi cap. 5,20; 6,24; 7,5, etc. ).

Desi face parte din Canonul biblic, unii nu au considerat cartea Proverbele ca fiind o carte religioasa. Ea nu contine un clar „Asa zice Domnul”, ca in celelalte carti canonice, ci doar niste enunturi scurte ale unui imparat care doreste sa-si educe concetatenii. Unii considera aceasta carte ca fiind mai degraba de factura politica decat religioasa. Aceasta viziune asupra cartii Proverbele este intarita pe de o parte de prezenta ei in randul cartilor Intelepciunii, si pe de alta parte prin temele pe care le abordeaza: banii, proprietatea, cultura, etc. Aceste teme par legate mai degraba de lumea profana decat de cea religioasa si spirituala.

Totusi cartea Proverbele este profund religioasa, deoarece teme ca: banii, economia, agricultura, cultura, etc., nu pot fi separate de neprihanire. De altfel, termenul „cel neprihanit” ( ebr. „tsaddaq” ) apare de 67 de ori in aceasta lucrare, mai mult decat in oricare alta carte a Vechiului Testament. In Profeti, el apare de 42 de ori, iar in Psalmi de 52 de ori. Mai mult de un sfert din aparitiile acestui termen in Canonul ebraic al Vechiului Testament ( 61 din 210 ) apartin sectiunilor din cartea Proverbele atribuite lui Solomon ( cap.1,1- 9,18; 10,1–22,16; 25,1 – 29,27 ).

Oamenii despre care se vorbeste in cartea Proverbele actioneaza doar in doua moduri: fie corect, fie nebuneste. De aceea, sapte dintre cele noua capitole ale primei sectiuni incep cu un apel adresat copiilor de a lua aminte la invataturile parintilor lor.

Caracterul religios al cartii iese in evidenta mai ales in capitolul 8,22-36, unde se vorbeste despre intelepciunea implicata alaturi de Dumnezeu in Creatia lumii. Cartea Proverbele este impartita in opt sectiuni:

1) Prologul cartii, care arata scopul si tema ei ( cap. 1,1-7 )

2) Partea I, continand proverbe si invataturi despre intelepciune ( cap. 1,8 – 9,18 )

3) Partea a II-a, ce cuprinde o colectie de proverbe si maxime apartinandu-i lui Solomon ( cap. 10,1 – 22,16 )

4) Partea a III-a, cuprinzand 30 de maxime ale inteleptilor ( cap. 22,17 – 24,22 )

5) Partea a IV-a, alcatuita din proverbe ale unor intelepti anonimi ( cap. 24,23 – 34 )

6) Partea a V-a, formata din proverbele lui Solomon culese de oamenii lui Ezechia ( cap. 25,1 – 29,27 )

7) Partea a VI-a, continand maximele lui Agur ( cap. 30,1-33 )

8) Partea a VII-a, alcatuita din maximele imparatului Lemuel ( cap. 31,1-31)

Lori Balogh

This entry was posted in Isagogie and tagged . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.