Alfa si Omega ereziilor in Biserica Adventista de Ziua a Saptea
„Drept raspuns Iisus le-a zis: „Bagati de seama sa nu va insele cineva! Fiindca vor veni multi in Numele Meu si vor zice: „Eu sunt Christosul!” Si vor insela pe multi.”
„Se vor scula multi proroci mincinosi si vor insela pe multi.”
„Caci se vor scula Christosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi.”
( Matei 24,4.5.11.24 )
Imprejurarea in care Mantuitorul a rostit aceste avertismente solemne este binecunoscuta. Uimiti de afirmatia Domnului cu privire la distrugerea Templului – pe care ucenicii nu si-o puteau imagina decat in contextul sfarsitului lumii – ei L-au intrebat in legatura cu timpul in care se vor intampla aceste lucruri si care vor fi semnele care vor anunta distrugerea Ierusalimului si a Templului, precum si apropierea revenirii Sale. Raspunsul lui Iisus incepe oarecum neasteptat pentru ucenicii dornici sa primeasca un raspuns pertinent la intrebarile lor: „Bagati de seama sa nu va insele cineva!” ( Matei 24, 4 )
Cine ar fi putut sa-i insele pe urmasii Sai, chiar si pe cei alesi si bine inradacinati in adevar? Domnul ii identifica pe inselatorii Bisericii Sale: „Christosii mincinosi si prorocii mincinosi.” Cu alte cuvinte, de-a lungul istoriei crestinismului, biserica urma sa fie confruntata deseori cu schisme provocate de acesti asa-zisi reformatori si intemeietori de noi confesiuni, credinte, denominatiuni, grupari si secte, care vor rupe din trupul Bisericii Sale, uneori chiar si pe cei mai straluciti si influenti membri ai sai.
In cele ce urmeaza ma voi referi la una dintre crizele majore prin care a trecut Biserica Adventista de Ziua a Saptea la inceputul secolului al XX-lea, criza pe care Ellen White a numit-o „alfa ereziilor mortale.”( 1 ) Aceasta criza majora din sanul Bisericii Adventiste a fost in legatura cu invataturile propovaduite de unul dintre cei mai ilustri si influenti reprezentanti ai bisericii din acea vreme: Dr. John Harvey Kellogg.
O mare parte din aceste idei straine de crezul crestin, in general, si de cel al Bisericii Adventiste, in special, au fost expuse de Dr. Kellogg in cartea sa „The Living Temple” ( „Templul viu” ), scrisa in anul 1903, la un an dupa incendiul care a distrus Sanatoriul din Battle Creek.
Iata ce scrie Ellen White in legatura cu unele invataturi pe care Dr. Kellogg le-a publicat in cartea „Templul viu”: „In cartea „Templul viu” este prezentata Alfa ereziilor mortale. Va urma Omega, iar aceasta va fi primita de cei care nu sunt binevoitori sa ia aminte la avertismentul dat de Dumnezeu” ( 2)
Cine a fost acest Dr. Kellogg si care au fost ideile atat de controversate pe care le-a prezentat in cartea sa „Templul viu”? Cat de primejdioase pentru sanatatea doctrinara a bisericii au fost aceste idei, incat Ellen White le-a numit „alfa ereziilor mortale”?
Probabil ca cea mai neutra sursa de informatii cu privire la Dr. Kellogg si lucrarea sa este Wikipedia. Iata ce aflam despre subiectul in discutie:
„John Harvey Kellogg a fost un medic american, nutritionist, inventator, activist pentru sanatate, eugenist ( voi reveni asupra acestor preocupari mai tarziu ) si om de afaceri. A fost doctorul Sanatoriului Battle Creek din Battle Creek, Michigan. Sanatoriul a fost fondat de membrii Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea.”
Din aceeasi sursa mai aflam ca Dr. Kellogg a trait intre anii 1852-1943, ca este inventatorul cerealelor Corn Flakes, care au marcat o schimbare majora in dieta omenirii, si ca a scris numeroase carti apreciate in societatea americana si nu numai. Dintre numeroasele titluri de carte care poarta semnatura Dr. Kellogg, iata doar cateva: „Misionarul medical”, „Igiena colonului”, „Neurastenia”, „Arta masajului”, „Hidroterapie rationala”, „Dieta naturala a omului” si, bineinteles, „Templul viu” – cartea in care a introdus propriile conceptii despre personalitatea si natura Dumnezeirii.
Tot din Wikipedia aflam ca in Sanatoriul Battle Creek Dr. Kellogg a combinat conceptul de spital cu cel de hotel de lux, tratandu-i deopotriva pe cei bogati, dar si pe saracii care nu erau primiti in alte spitale. Dr. Kellogg a condus sanatoriul pana la moartea sa in 1943 si a promovat teoria germenilor care provoaca bolile umane, gandind mult inaintea timpului sau.
In sanatoriul sau, bolnavii erau tratati holistic, promovandu-se vegetarianismul, exercitiul fizic, masajul, baile de soare, hidroterapia si abstinenta de la consumul de alcool si tutun. Neintelegerile cu alti membri ai bisericii au condus la o schisma majora in interiorul deominatiunii, fiind inlaturat din Biserica Adventista in anul 1907.
Ma opresc pentru moment din seria afirmatiilor oferite de Wikipedia cu privire la personalitatea marcanta a Dr. Kellogg, pentru a intelege in ce a constat schisma majora provocata in sanul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea de ideile sale.
Deja cu multi ani inainte de a scrie cartea „Templul viu” in 1903, Dr. Kellogg incepuse sa aiba niste conceptii ciudate despre Dumnezeire, conceptii pe care le-a impartasit celor apropiati, intre acestia numarandu-se si sotii White, James si Ellen. El incepuse sa creada ca Dumnezeu, departe de a fi un Dumnezeu personal si distinct de creatia Sa, putea fi gasit in toate elementele naturii: frunze, flori, copaci, insecte, animale si oameni. Chiar si in oamenii pacatosi!
In conceptia lui, Dumnezeu nu era o Persoana, ci doar o forta care sustine viata – o idee regasita si in filosofia New Age. Problema a fost aceea ca Dr. Kellogg nu a tinut doar pentru sine aceasta „noua lumina” despre Dumnezeire, ci a incercat sa o popularizeze in randurile membrilor Bisericii Adventiste si nu numai, folosindu-se de pozitia si influenta pe care le avea in biserica si societate.
Chiar inainte de moartea lui James White in 1881, unul dintre liderii co-fondatori ai Bisericii Adventiste, Dr. Kellogg a stat de vorba cu sotii White si le-a impartasit aceasta noua viziune a sa despre natura Dumnezeirii. Iata ce scrie Herbert E. Douglass despre acest dialog:
„Inainte de moartea lui James White in 1881, J. H. Kellogg le-a impartasit sotilor White unele teorii ale unei noi lumini cu privire la intelegerea Dumnezeirii. Ellen White a raspuns clar ca ea intalnise aceste idei inainte si ca el nu ar trebui niciodata sa invete astfel de teorii in institutiile noastre” ( ale Bisericii Adventiste n.n. ) ( 3 )
Cativa ani mai tarziu, dupa Conferinta Generala de la Minneapolis din 1888, mai exact in 1890, insusi E. J. Waggoner, care impreuna cu A. T. Jones tinusera o serie de prelegeri pe tema indreptatirii prin credinta in cadrul sesiunii Conferintei Generale, a imbratisat aceleasi idei panteiste cu privire la Dumnezeire.
In ciuda avertismentelor date de Ellen White, in 1897 Dr. Kellogg si-a impartasit noile sale convingeri la Conferinta Generala, acestea fiind bine primite de multi pastori ai bisericii. Adesea puteau fi auzite aprecieri de genul: „Ce gand frumos este acesta ca Dumnezeul cel Atotputernic, care tine intregul Univers sub comanda Sa, sa fie in noi!” ( 4 )
In timpul sesiunii Conferintei Generale din 1899, Dr. Kellogg a prezentat din nou acelesi idei panteiste, sustinand cu convingere ca „Dumnezeu este in toate lucrurile.” In acea perioada Ellen White se afla in Australia, insa a fost informata pe calea unei revelatii speciale primite de la Dumnezeu cu privire la ceea ce se intampla la Battle Creek. Cu cateva saptamani inainte de inceperea lucrarilor, ea a scris cateva scrisori adresate conducerii bisericii, scrisori care au ajuns la destinatie cu foarte putin timp inainte de deschiderea sesiunii Conferintei Generale.
In prima scrisoare, intitulata „Adevarata relatie dintre Dumnezeu si natura”, Ellen White scria: „Natura nu este Dumnezeu si niciodata nu a fost Dumnezeu… Ca si lucrare a Sa, natura poarta marturia puterii Sale… Trebuie sa fim foarte atenti la acest lucru, caci in intelepciunea lor omeneasca, inteleptii lumii, necunoscandu-L pe Dumnezeu, vor zeifica in mod nebunesc natura si legile ei.” ( 5 )
Iata o dovada evidenta a inspiratiei pe care Ellen White a primit-o de la Dumnezeu. Cu cateva saptamani inainte de Conferinta Generala din 1899 nimeni nu cunostea intentiile pe care le avea Dr. Kellogg. Dumnezeu insa le cunostea si S-a folosit de Ellen White pentru a avertiza biserica prin conducatorii ei de pericolul cuprins in „noua lumina” predicata de Dr. Kellogg.
Acesta, impreuna cu multi dintre suporterii sai, nu au tinut cont de avertismentele trimise de Dumnezeu. Ca urmare, in 1902 Dumnezeu a ingaduit ca faimosul sanatoriu de la Battle Creek sa arda pana in temelii. Era o judecata evidenta a cerului.
Dupa incendiu, Dr. Kellogg a facut imediat planuri pentru reconstruirea sanatoriului si, in acest sens, a cerut fonduri de la conducerea Bisericii Adventiste. A. G. Daniells, presedintele Conferintei Generale din acea vreme, i-a sugerat acestuia sa scrie o carte despre fiziologia umana si sanatate, urmand ca fondurile obtinute sa fie folosite la reconstructia sanatoriului. Insa liderul bisericii l-a avertizat pe Dr. Kellogg sa nu aminteasca in carte nimic despre noile sale conceptii despre Dumnezeire.
Cartea a fost scrisa in scurt timp, primind titlul „The Living Temple” ( „Templul viu” ). Netinand seama de averismentele date de Ellen White si presedintele Conferintei Generale, Dr. Kellogg a prezentat in aceasta carte unele dintre ideile sale panteiste despre Dumnezeu. Cartea a provocat mari dezbateri in randul pastorilor adventisti, iar in final biserica i-a retras medicului orice sprijin pentru publicarea ei.
Cu toate acestea, Dr. Kellogg a reusit sa convinga editura Review and Herald a Bisericii Adventiste sa tipareasca 5000 de exemplare ale cartii „Templul viu”. O luna mai tarziu, casa de editura Review and Herald a ars si ea pana in temelii. In acel incendiu au fost distruse in intregime toate placile pregatite pentru tiparirea cartii.
Cand a auzit de aceasta tragedie care a lovit biserica, Ellen White nu a fost deloc surprinsa. Cu 13 luni in urma ea scrisese: „Aproape ca mi-a fost frica sa deschid Review, temandu-ma sa aflu ca Dumnezeu a curatat casa de editura prin foc.” ( 6 )
Cu toate acestea, in ciuda averismentelor si a judecatilor trimise de Dumnezeu, Dr. Kellogg a reusit sa publice cartea „Templul viu” apeland la o editura comerciala. In acest context si pe acest fond, Ellen White i-a scris doctorului Kellogg in 1903: „In mod evident tu nu esti clar cu privire la personalitatea lui Dumnezeu, ceea ce reprezinta totul pentru noi ca popor. Tu ai distrus in mod virtual chiar pe Insusi Dumnezeu.” ( 7 )
Intr-o alta scrisoare adresata doctorului Kellogg in acelasi an, Ellen White ii scrie acestuia, printre altele: „Am fost avertizata ca noi nu trebuie sa vorbim despre Dumnezeu asa cum se vorbeste despre El in „Templul viu”. Ideile exprimate acolo sunt o dezonorare a maretiei si majestatii Sale. Dumnezeu interzice slujitorilor Sai sa cultive astfel de idei. In ce ma priveste, iau o pozitie ferma impotriva lor. Si te implor sa accepti solia care iti este adresata. Iti cer sa te ridici din fatza pericolului in care te afli. Cine Il poate intelege pe Dumnezeu doar prin cercetare? Teoria ca El este o esenta care patrunde toate lucrurile este una dintre cele mai subtile inventii ale lui Satana… In loc sa-L onoreze pe Dumnezeu, aceste teorii Il reduc pe Dumnezeu la un nivel scazut in mintile celor ce le primesc, pana acolo incat El nu mai este nimic…” ( 8 )
„In „Templul viu” se afirma ca Dumnezeu este in flori, in frunze, in oamenii pacatosi. Dar Dumnezeu nu traieste in omul pacatos. Cuvantul declara ca El ramane doar in inimile celor ce-L iubesc si traiesc neprihanirea. Dumnezeu nu locuieste in inima pacatosului; dusmanul locuieste acolo.” ( 9 )
In urma numeroaselor critici primite de la Ellen White si multi conducatori ai bisericii, Dr. Kellogg s-a hotarat sa faca unele compromisuri, retractand unele dintre afirmatiile facute in cartea „Templul viu” in corespondenta sa cu A. G. Daniells, presedintele Conferintei Generale. Intr-o scrisoare pe care A. G. Daniells i-a trimis-o lui Willie White in 1903, acesta afirma ca Dr. Kellogg si-a recunoscut unele „mici” greseli in exprimarea vederilor sale.
„El mi-a spus”, continua Daniells, „ca acum crede in Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant si ca, in opinia sa, Dumnezeu Duhul Sfant, si nu Dumnezeu Tatal, este Cel care umple intregul spatiu si orice fiinta vie.” ( 10 )
Unii antitrinitarieni se folosesc de aceasta scrisoare a presedintelui Daniells pentru a dovedi ca Dr. Kellogg a fost criticat de Ellen White si conducatorii bisericii pentru ca acceptase doctrina Trinitariana. Insa lucrurile stau cu totul altfel. Doctorul a fost criticat si avertizat in repetate randuri pentru ca prin ideile sale panteiste el ataca insasi natura Divinitatii.
Initial Dr. Kellogg a sustinut ca toate Persoanele Dumnezeirii sunt o esenta, o forta raspandita pretutindeni in natura, de la frunzele copacilor, pana la flori, insecte, animale si oameni. Ulterior el si-a schimbat afirmatiile, recunoscand ca Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul sunt doua Persoane distincte si separate de natura, insa Duhul Sfant este acea esenta sau forta impersonala care umple intreaga natura. Pentru aceasta ultima idee a fost el criticat si nu pentru credinta in Trinitate.
Conceptia doctorului Kellogg despre natura Duhului Sfant reiese dintr-o corespondenta pe care a avut-o cu W. W. Prescott in 1903. Iata un fragment din aceasta scrisoare in care el explica credinta sa cu privire la Dumnezeire:
„…Dumnezeu Tatal sade pe tronul Sau in cer, unde Se afla de asemenea si Fiul Sau, in timp ce viata lui Dumnezeu sau Spiritul sau Prezenta Sa reprezinta atotpatrunzatoarea putere care implineste vointa lui Dumnezeu in intreg Universul.” ( 11 )
Aceasta era crezul doctorului Kellogg despre natura Duhului Sfant. Era ceva cu totul diferit de ceea ce invata Biblia si lucrarile lui Ellen White despre El, si anume ca Duhul Sfant este o Persoana distincta a Divinitatii, la fel de distincta ca si Tatal si Fiul.
Se poate observa ca intelegerea pe care Dr. Kellogg o avea despre Duhul Sfant se potriveste foarte bine cu credinta antitrinitarienilor, conform careia Duhul Sfant este de fapt prezenta lui Dumnezeu si nu o Persoana distincta de Tatal si Fiul.
Asadar, „alfa ereziilor mortale” de care vorbeste Ellen White in cartea „Selected Messages” ( „Solii alese” ) nu este legata de credinta doctorului Kellogg in Trinitate, ci de conceptia lui gresita, panteista, cu privire la natura si personalitatea Duhului Sfant. Diferentele de crez cu privire la natura si personalitatea Duhului Sfant dintre Dr. Kellogg si Ellen White sunt uriase.
In timp ce doctorul vedea in Duhul Sfant doar o putere divina care strabate intreaga natura, Ellen White atrage atentia ca Duhul Sfant, „Mangaietorul pe care Christos a promis ca-L va trimite dupa urcarea Lui la cer, este Duhul in toata plinatatea Dumnezeirii, manifestand puterea harului divin catre toti cei care-L primesc si cred in Christos ca Mantuitor personal. Sunt trei Persoane vii in Trioul ceresc; in Numele acestor trei mari Puteri – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – aceia care-L primesc pe Christos printr-o credinta vie sunt botezati si aceste trei Puteri vor coopera cu supusii cerului in eforturile lor de a trai noua viata in Christos.” ( 12 )
Aceasta a fost marea erezie „alfa” care a zguduit Biserica Adventista de Ziua a Saptea la inceputul secolului al XX-lea, in care conceptiile panteiste ale doctorului Kellogg, promovate in cartea „Templul viu”, au pus in primejdie insasi identitatea bisericii.
In perioada respectiva ideile panteiste erau la moda si apreciate ca fiind parte a unei teologii progresiste. In jurul acestor idei era o frumusete care ii vrajea pe multi pastori si intelectuali ai bisericii, fapt care o ingrijora pe Ellen White. Ea marturisea in acea vreme:
„Faptul ca aceia despre care credeam ca au o credinta sanatoasa nu au reusit sa vada influenta inselatoare, mortala, a acestei stiinte a diavolului, ar trebui sa ne alarmeze mai mult ca niciodata.” ( 13 )
In acea perioada tulbure pentru Biserica Adventista, Ellen White a primit un vis prin care Dumnezeu i-a aratat atitudinea pe care trebuia sa o ia biserica fatza de ereziile privitoare la natura Dumnezeirii:
„Un vas era in larg pe o ceata deasa. Deodata, omul de la cart a strigat: „Aisberg in fatza!” Inainte, ridicandu-se mult deasupra vasului, se profila un munte de gheata. O voce cu autoritate a strigat: „Infruntati-l!” Nu a fost niciun moment de ezitare. Era timpul pentru o actiune rapida. Mecanicul a dat presiunea maxima si omul de la carma a indreptat vaporul chiar in aisberg. Cu o izbitura cumplita, vasul a lovit gheata. A fost un soc groaznic, aisbergul s-a sfaramat in multe bucati, cazand pe punte cu zgomotul unui tunet. Pasagerii au fost zguduiti violent de forta coliziunii, dar nu a murit nimeni. Vasul a fost avariat, dar se putea repara. Dupa contact, a revenit la pozitia initiala, tremurand de la un capat la altul ca o creatura vie si apoi a continuat sa inainteze.” ( 14 )
Talmacirea visului se afla la indemana oricui. Vasul reprezinta biserica, iar vocea care a poruncit indreptarea vasului direct spre aisberg este marturia lui Iisus data bisericii. Daca la acea data Biserica Adventista nu ar fi luat o atitudine ferma fatza de erezia predicata de Dr. Kellogg cu privire la natura Dumnezeirii, in special cu privire la personalitatea si natura Duhului Sfant, „aisbergul” ereziei ar fi distrus „vasul” bisericii, care s-ar fi pierdut printre alte epave confesionale in marea istoriei.
Coliziunea cu „aisbergul” teoriilor panteiste ale doctorului Kellogg a insemnat pierderi mari pentru biserica de atunci. Trei lucratori cu mare influenta in biserica si dragi lui Ellen White au parasit Biserica Adventista: A. T. Jones, E. J. Waggoner si J. H. Kellogg. In 1907 Dr. Kellogg a fost indepartat din Biserica Adventista din cauza vederilor sale cu privire la natura Dumnezeirii total opuse crezului adventist.
Privind in urma la aceasta experienta trista, Ellen White scria:
„Totdeauna am facut ce am putut sa salvez sufletul doctorului Kellogg, dar in cele din urma nu i-am mai scris atat de des ca in anii de mai inainte. Sunt mult dezamagita ca atat de multi misionari medicali par sa fie orbi spiritual… Cei care se aventureza sa vorbeasca despre Dumnezeu asa cum se intampla in „Templul viu”, se gasesc pe un teren periculos. O spun si am spus-o mereu ca nu voi intra in controverse cu nimeni in ce priveste natura si persoana lui Dumnezeu. Cei care incearca sa-L descrie pe Dumnezeu stiu ca intr-un astfel de subiect tacerea este elocventa.” ( 15 )
Ce s-a intamplat cu Dr. Kellogg in anii care au urmat? Aceeasi sursa neutra – Wikipedia – ne spune ca in ultimii 30 de ani de viata, pana in anul 1943, anul mortii, Dr. Kellogg s-a dedicat promovarii eugenismului. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu acest termen, dictionarele ne vin in ajutor. Eugenismul reprezinta un ansamblu de metode care conduc la imbunatatirea patrimoniului genetic al rasei umane.
Suna frumos, nu? Dar care sunt metodele promovate de sustinatorii eugenismului, metode care au fost folosite in America la mijlocul secolului al XX-lea, dar mai ales de nazisti in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial? Iata cateva dintre aceste metode:
– Alegerea parintilor in vederea procrearii pe criterii de rasa si stare de sanatate
– Sterilizarea oamenilor care aveau disabilitati
– Interzicerea de a da nastere la copii pentru toti cei cu probleme genetice
De fapt, sub pretextul ameliorarii rasei umane, eugenia propaga idei despre inegalitatea intre oameni din ratiuni biologice, intelectuale si rasiale, incercand sa fundamenteze din punct de vedere biologic existenta claselor sociale si dominatia unora asupra altora.
In 1914, Dr. Kellogg a devenit co-fondatorul organizatiei „Race Betterment Foundation” ( „Fundatia pentru Imbunatatirea Rasei” ) din Battle Creek. Apoi a tinut trei conferinte nationale pe tema eugeniei, a scos o publicatie a fundatiei intitulata „Good Health” ( „Sanatate buna” ) si a lucrat la alcatuirea unui registru eugenistic, care urma sa tina evidenta tuturor persoanelor cu probleme genetice, mentale si cu disabilitati.
La moartea sa in 1943, Dr. Kellogg a lasat intreaga sa avere acestei fundatii care, in 1967, a fost inchisa din cauza unor nereguli financiare gasite acolo de autoritatile statului Michigan.
Astfel, s-a ales praful de toata aceasta lucrare in care Dr. Kellog a investit ultimele decenii din viata, impreuna cu intreaga sa avere. „Aisbergul” ereziei s-a rupt in bucati, a clatinat puternic „vasul” bisericii, dar nu l-a scufundat. Vasul bisericii si-a continuat drumul spre implinirea misiunii care i-a fost incredintata si pentru care a fost chemata la existenta de Providenta divina.
Ellen White ne avertizeaza insa ca biserica va fi confruntata cu aparitia unei noi „erezii mortale” – erezia omega. „Nu va lasati inselati. Multi se vor indeparta de credinta, dand atentie spiritelor seducatoare si doctrinelor demonilor. Acum avem inaintea noastra alfa acestui pericol. Omega va fi de o natura si mai surprinzatoare.” ( 16 )
„Templul viu” contine alfa acestor teorii. Stiu ca omega va urma intr-un timp scurt si tremur pentru poporul nostru. Stiu ca trebuie sa avertizez pe fratii si surorile mele sa nu intre intr-o controversa privind prezenta si personalitatea lui Dumnezeu.” ( 17 )
Intelegem din aceste afirmatii ale lui Ellen White ca „erezia omega” va fi de aceeasi natura cu „erezia alfa”, adica va fi strans legata de subiectul naturii si al personalitatii Dumnezeirii, in mod special de natura si personalitatea Duhului Sfant. Ceea ce vedem astazi in bisericile crestine ca o reinviere a vechiului arianism sa fie oare erezia omega pe care a prevazut-o Ellen White la inceputul secolului al XX-lea prin inspiratie divina?
Ramane ca fiecare dintre noi, sub calauzirea Duhului Sfant, sa aprecieze pentru sine daca raspunsul este afirmativ sau negativ.
„Bagati se seama sa nu va insele cineva!” ( Matei 24,4 )
Lori Balogh
Referinte:
( 1 ) „Selected Messages” ( „Solii alese” ), vol. I, pag. 200
( 2 ) Ibidem
( 3 ) „Messenger of the Lord”, Herbert E. Douglas, pag 200
( 4 ) „General Conference Daily Bulletin”, vol. 1, 1897, pag. 83
( 5 ) „General Conference Daily Bulletin”, vol. 8, 1899, pag. 118
( 6 ) „Testimonies for the Church”, vol.8, pag. 91
( 7 ) „Letter 300”, 1903
( 8 ) „Letter 230”, 1903
( 9 ) „Sermons and Talks”, vol. 1, pag. 343
( 10 ) „Letter: A. G. Daniells to W. C. White”, October 29, 1903
( 11 ) „Letter: J. H. Kellogg to W. W. Prescott, October 25, 1903
( 12 ) „Testimonies for the Church Containing Letters to Physicians and Ministers Instruction to Seventh–day Adventists”, pag. 62.63
( 13 ) „Special Testimonies”, Series B, No 7, pag. 37
( 14 ) „Special Testimonies”, Series B, No 2, pag. 55.56
( 15 ) „Marturii nepublicate”, pag. 330.331
https://m.egwwritings.org/ro/book/13977.2584#2594
( 16 ) „Selected Messages”, vol. 1, pag. 197
( 17 ) Ibidem, pag. 203
