Privire generala asupra cartii Cantarea Cantarilor

Privire generala asupra cartii Cantarea Cantarilor

 

Cartea Cantarea Cantarilor, numita si „Cantarea lui Solomon” ( KJV ), exprima un superlativ, dupa cum titlul „Imparatul imparatilor” se refera la Imparatul suprem. Cartea este una dintre capodoperele literaturii antice, titlul latin al cartii fiind „Canticum Canticorum”.

Autorul cartii este fara indoiala Solomon, despre care 1Regi 4,32 afirma ca a scris 1005 cantari. Ar fi cel putin ciudat ca dintr-un numar atat de mare de cantari sa nu ramana posteritatii niciuna dintre ele. Paternitatea solomonica a lucrarii este dovedita chiar de primul verset: „Cantarea Cantarilor facuta de Solomon.”

Mai mult decat atat, numele lui Solomon este amintit de sapte ori in cuprinsul cantarii ( cap. 1,15; 3,7.9.11; 8,11.12 ), iar descrierea nuntii imparatesti a lui Solomon este facuta in acelasi limbaj care descrie casatoria lui Solomon in 1 Regi 3,1. De asemenea, in cuprinsul cantarii se fac dese referiri la plante si animale, fapt care se armonizeaza perfect cu ceea ce se cunoaste despre eruditia si preocuparile imparatului in domeniul stiintelor naturii ( vezi 1 Regi 4,33 ).

In cantare se face referire si la caii inhamati la carale lui faraon ( cap. 1,9 ), fapt care este in armonie cu realitatea istorica a importului de cai din Egipt, practicat de Solomon ( vezi 1 Regi 10,28 ). Descrierea luxului regal si al produselor exorbitante din cantare se potriveste cu averea fabuloasa a lui Solomon si cu uriasul comert de la curtea sa ( vezi 1 Regi 9, 26-28; 10,14-23 ).

In Cantarea Cantarilor se fac dese referiri la „imparatul” ( vezi cap. 1,4.12; 7,5 ), fapt care dovedeste inca o data ca aceasta cantare ii apartine lui Solomon. Unele referinte geografice ( de ex. Tirta ) se potrivesc doar perioadei Regatului Unit din timpul domniei lui David si Solomon. Exista si unele asemanari interne intre unele pasaje din Cantarea Cantarilor si cartea Proverbele, ceea ce dovedeste in plus ca autorul lucrarii este Solomon.

In ceea ce priveste limbajul, acesta seamana mult cu cel folosit pe vremea lui Solomon din perioada infloririi limbii ebraice. Limba folosita in cantare este poetica si viguroasa, lipsita de urmele de decadenta care se observa in perioadele mai tarzii de declin, cand cele doua regate au existat separat.

Toate aceste argumente impreuna confirma paternitatea solomonica a lucrarii. Conform perspectivei traditionale, cuplul descris in cantare ar fi format din imparatul Solomon si fata faraonului egiptean, care a fost unica sotie a imparatului timp de 20 de ani dupa momentul urcarii pe tron. Cu toate acestea, fata descrisa in cantare este o sulamita de la tara, o locuitoare din Sunem, o cetate israelita.

Cantarea Cantarilor a fost scrisa probabil in prima jumatate a domniei lui Solomon ( ~ 950 i.Chr. ), inainte de declinul sau moral si caderea in idolatrie si poligamie ( vezi 1 Regi 11,1-8 ). Cartea isi are cadrul in epoca de aur a monarhiei ebraice, autorul descriind poetic prima sa dragoste.

Despre Solomon sta scris ca „a iubit multe femei straine” ( vezi 1 Regi 11,1 ), dintre acestea 700 au fost sotii-printese si 300 au fost concubine ( vezi 1 Regi 11,1 ). Deoarece numarul amintit in Cantarea Cantarilor este mult mai mic ( 60 de regine si 80 de concubine ), se presupune ca aceasta lucrare apartine primei perioade de domnie a lui Solomon.

Mireasa descrisa in cantare este o sulamita de la tara ( de fapt o sunamita, o fata din Sunem – o cetate din Isahar, situata la 11 km este de Meghido – vezi Iosua 19,18 ). Astazi, pe locul vechiului Sunem se afla localitatea moderna Solem.

Faptul ca mireasa imparatului este o fata simpla de la tara demonstreaza faptul ca aceasta casatorie a avut la baza dragostea adevarata, lipsita de interesele politice de mai tarziu care au inmultit casatoriile lui Solomon.

Unii considera ca aceasta lucrare nu este unica, ci reprezinta o culegere de cantari de dragoste scrise probabil de mai multi autori. Insa exista dovezi ca aceasta lucrare este unica:

1) Numele lui Solomon este amintit in intreg cuprinsul lucrarii ( cap. 1,5; 3,7.9.11; 8,11.12 )

2) In intreg cuprinsul lucrarii intalnim cuvinte, figuri de stil si ilustratii care se repeta ( de ex. cap.2,16-6,3; cap.2,5-5,8 )

3) Se face referire consecventa la familia miresei ( cap. 1,6; 3,4; 8,2 )

Desi Cantarea Cantarilor zugraveste dragostea curata si dezinteresata dintre Solomon si o tanara simpla de la tara, poemul poate ilustra dragostea desavarsita dintre Christos si Biserica Sa. Intreaga Biblie ilustreaza legatura duioasa dintre Dumnezeu si poporul Sau prin legamantul dintre un barbat si mireasa lui ( vezi Isaia 54,4.5; Ieremia 3,14; 2 Corinteni 11,2 ).

Pana la Reforma protestanta, Cantarea Cantarilor a fost interpretata exclusiv alegoric. Interpretarea literala a cartii era considerata o „pleava” lipsita de valoare, care ar trebui inlaturata pentru a ajunge la „miezul” si adevarata insemnatate a cartii: dorinta sufletului de a se uni cu Dumnezeu sau exprimarea iubirii lui Christos fatza de Biserica Sa.

Cel care a facut primii pasi, distantandu-se de interpretarea alegorica, a fost Jean Calvin, care a sustinut ca aceasta carte ar trebui inteleasa ca un imn al dragostei umane. In timpurile moderne s-a ajuns la intelegerea ca aceasta lucrare trebuie inteleasa in sensul ei concret si literal. In acelasi timp, dragostea umana pe care o descrie cantarea este o reflectare a dragostei divine, iar legatura duioasa dintre cei doi soti care se iubesc este o ilustrare a dragostei dintre Dumnezeu si copiii Sai de pe pamant.

Cantarea Cantarilor ne invita sa ne reintoarcem la conditiile edenice, intelegand ca sexualitatea a fost creata de Dumnezeu ca o activitate heterosexuala si monogama, in care cei doi parteneri sunt egali in relatia de dragoste.

Sexualitatea din Cantarea Cantarilor este straina de unele perspective ale lumii noastre, care o privesc ca fiind ceva urat, murdar si pacatos. Ea face parte din Creatia desavarsita a lui Dumnezeu, iar omul se poate bucura de ea fara teama sau jena.

Cantarea Cantarilor este o capodopera a literaturii antice, insa atunci cand o citim nu trebuie sa pierdem din vedere faptul ca in lumea in care a fost scrisa – antica si orientala – oamenii vorbeau mult mai direct despre lucrurile intime decat vorbim noi astazi.

De asemenea, Cantarea Cantarilor este un poem antic oriental si, prin urmare, este mai greu de inteles pentru mentalitatea noastra occidentala. De aceea, atunci cand studiem aceasta carte trebuie sa tinem mereu seama de aceste elemente.

In final, Cantarea Cantarilor poate fi privita ca un ghid biblic de curtenie si casatorie, cu principiile sale practice pentru fiecare etapa a relatiei de dragoste.

Lori Balogh

Acest articol a fost publicat în Isagogie. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam protection by WP Captcha-Free