Pilda celor invitati la cina
„Unul din cei ce sedeau la masa cu El, cand a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu !” Si Iisus i-a raspuns: „Un om a dat o cina mare si a poftit pe multi. La ceasul cinei, a trimis pe robul sau sa spuna celor poftiti: „Veniti, caci iata ca toate sunt gata !” Dar toti, parca fusesera vorbiti, au inceput sa se dezvinovateasca.
Cel dintai i-a zis: „Am cumparat un ogor si trebuie sa ma duc sa-l vad; rogu-te sa ma ierti.” Un altul a zis: „Am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc; iarta-ma, te rog.” Un altul a zis: „Tocmai acum m-am insurat, si de aceea nu pot veni.”
Cand s-a intors robul, a spus stapanului sau aceste lucruri. Atunci stapanul casei s-a maniat si a zis robului sau: „Du-te degraba in pietele si ulitele cetatii, si adu aici pe cei saraci, ciungi, orbi si schiopi.” La urma, robul a zis: „Stapane, s-a facut cum ai poruncit, si tot mai este loc.” Si stapanul a zis robului: „Iesi la drumuri si la garduri, si pe cei ce-i vei gasi, sileste-i sa intre, ca sa mi se umple casa. Caci va spun ca niciunul din cei poftiti nu va gusta din cina mea.”
( Luca 14, 15-24 )
Asemanatoare, dar nu identice
Ca si in cazul altor doua parabole: Pilda talantilor si Pilda polilor ( vezi Matei 25, 14-30 si Luca 19, 11-27 ), Pilda celor invitati la cina din Evanghelia lui Luca pare a fi doar o varianta a Pildei nuntii fiului de imparat din Evanghelia lui Matei.
Pilda celor invitati la cina se aseamana foarte mult cu Pilda nuntii fiului de imparat, relatata in Matei 22, 1-14. Din cauza acestor asemanari, unii comentatori sustin ca, de fapt, este vorba de aceeasi parabola, rostita insa diferit de cei doi evanghelisti.
In ciuda asemanarilor, cele doua pilde sunt cu totul deosebite, atat in ceea ce priveste imprejurarile in care au fost rostite, cat si in privinta scopului si a mesajului fiecareia dintre ele. Iata cateva deosebiri majore, care fac din cele doua relatari doua pilde total diferite:
1) In timp ce Pilda nuntii fiului de imparat a fost rostita in Saptamana Mare, de pe treptele templului si cu putin timp inainte de rastignire, Pilda celor invitati la cina a fost rostita intr-o zi de Sabat, in casa unui fariseu care-L invitase pe Domnul Iisus la masa, candva, in timpul activitatii Sale publice ( Luca 14, 1.15 ).
2) Cel care face invitatia in Pilda nuntii fiului de imparat este chiar imparatul, in timp ce despre gazda cinei din cea de-a doua parabola ni se spune ca era un om oarecare.
3) In Pilda nuntii fiului de imparat, robii trimisi cu invitatia la nunta sunt primiti cu ostilitate, unii dintre ei fiind chiar ucisi; in Pilda celor invitati la cina, robii trimisi cu invitatia sunt doar refuzati.
4) In Pilda nuntii fiului de imparat, cei care refuza invitatia si se poarta rau cu robii imparatului sunt ucisi de acesta, in timp ce in a doua pilda ei sunt doar exclusi de la cina.
5) Daca in Pilda nuntii fiului de imparat accentul cade pe pregatirea pentru nunta, in Pilda celor invitati la cina accentul cade pe scuzele invitatilor care refuza sa participe la cina, fara sa se aminteasca de vreo pregatire speciala.
6) Daca in Pilda celor invitati la cina nu se aminteste de vreo cercetare a invitatilor, in Pilda nuntii fiului de imparat, cercetarea invitatilor reprezinta punctul culminant al parabolei si momentul cel mai tensionat al ei.
Tinand cont de aceste deosebiri, putem trage concluzia ca cele doua relatari ale lui Matei si Luca reprezinta doua pilde cu totul deosebite, cu mesaje si scopuri diferite. Vom avea numai de castigat daca le vom aprofunda ca pe doua alegorii distincte, ce contin fiecare cate un mesaj divin catre o lume in deriva, instrainata de Dumnezeu.
O cina in amurg de istorie
Era o zi de Sabat. Dupa incheierea serviciului divin de la sinagoga, Iisus a fost invitat sa pranzeasca in casa unuia din liderii partidei fariseilor. Care au fost motivele reale care au stat in spatele acestei invitatii ? Nu le cunoastem. Insa putem sa le intuim din relatarea biblica. Afirmatia facuta de Luca imediat dupa ce aminteste de invitatia adresata Mantuitorului ne ajuta sa intrezarim adevaratele motive ale invitatiei: “Fariseii Il pandeau de aproape ( pe Iisus, n.n. – Luca 14, 1 up. )
Asadar, se pare ca nu empatia l-a determinat pe fariseu sa-L invite pe Domnul la masa, ci mai degraba dorinta de a-l spiona mai indeaproape. Mai ales pentru ca era o zi de Sabat, iar pe fariseii ultraconservatori tare mult ii interesa felul in care se raporta Mantuitorul la cerintele rabinice cu privire la ziua de odihna. Fariseii adunasera in sufletele lor suficienta ura impotriva lui Iisus, incat sa caute orice prilej de a aduna piese la dosar impotriva Lui.
Iar prilejul sosise. In acea ocazie, Iisus l-a vindecat pe un bolnav de dropica, inchizandu-le gura celor care Il spionau cu o intrebare la care acestia nu au putut raspunde: “Oare este ingaduit a vindeca in ziua Sabatului sau nu ?” ( Luca 14, 3 ).
In aceeasi ocazie, observand ca cei poftiti la masa alegeau locurile cele mai de cinste, le-a dat cateva sfaturi, indemnandu-I sa caute modestia. Dar nici gazda nu a scapat fara sa primeasca din partea lui Iisus cateva indemnuri de care sa tina cont in viitor, cand mai avea in plan sa ofere mese semenilor sai.
In aceasta atmosfera deloc relaxanta, in care prezenta Mantuitorului, atat prin viata, dar si prin invataturile Sale, ii incomoda pe liderii religiosi ai vremii, se aude un glas dintre cei invitati la masa: “Ferice de acela care va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu !” ( Luca 14, 15 ). Aceasta remarca, auzita probabil de toti invitatii la masa, a reprezentat pentru Iisus ocazia de a rosti Pilda celor invitati… nu la pranz, ci la cina.
Are vreo semnificatie faptul ca Iisus vorbeste de cina si nu de pranz in parabola Sa ? Servind masa de pranz in casa fariseului, Mantuitorul ar fi putut rosti parabola in acel context, al unei mese de pranz. De ce vorbeste El totusi despre o cina ?
Motivul este usor de intuit. Cina este evenimentul care marcheaza sfarsitul unei zile. Dupa ce munca a fost lasata deoparte, dupa ce grijile zilei s-au risipit, toata familia, cu mic, cu mare, se aduna in jurul cinei intr-o placuta armonie. Ce simbol mai potrivit ar fi putut folosi Mantuitorul pentru a vorbi de momentele de amurg ale istoriei lumii si cele de inceput ale Imparatiei lui Dumnezeu ? Iar invitatia la “masa” Evangheliei, facuta de Dumnezeu ultimelor generatii de oameni de pe pamant, cum ar fi fost mai bine ilustrata decat prin invitatia de a participa la cina ?
Simboluri si invataturi
Simbolistica Pildei celor invitati la cina este simpla. Omul care da cina pe propria sa cheltuiala Il reprezinta pe Dumnezeu, Cel care ne invita la “masa” Evangheliei “fara bani si fara plata” ( Isaia 55, 1 ). Robul care cheama invitatii la cina este simbolul Bisericii lui Christos, al carei principal mandat este predicarea Evangheliei. Iar invitatii la cina ii reprezinta pe oamenii din lumea larga, chemati de Dumnezeu prin Biserica Sa, la mantuire si viata vesnica.
Comentatorii Bibliei au dat acestei parabole doua interpretari:
1) Interpretarea istorica. Aceasta este un arc peste timp, in care cele trei randuri de invitati la cina ii reprezinta pe:
- a) evrei, in calitatea lor de popor ales in timpurile Vechiului Testament, dar care au refuzat sub diferite pretexte invitatia la “masa” Evangheliei.
- b) primii crestini dintre evreii convertiti, deci cei care au acceptat invitatia la “masa” Evangheliei.
- c) crestinii din toate neamurile, cei de la “drumuri si de la garduri”, care in final vor umple casa lui Dumnezeu.
Pentru a intelege corect mesajul pildei, trebuie sa tinem cont si de alte parabole rostite de Domnul Christos cu putin timp inainte de patimile si moartea Sa: Pilda vierilor, Pilda celor doi fii si Pilda nuntii fiului de imparat. In toate aceste parabole, Mantuitorul avertiza poporul evreu ca era pe cale sa piarda sfesnicul adevarului, acesta urmand sa fie incredintat unora care vor “da rodurile la vremea lor” ( Matei 21, 41 ). Din aceasta perspectiva, interpretarea istorica a Pildei celor invitati la cina este foarte plauzibila, ea fiind in acelasi timp un avertisment dat poporului ales ca timpul de har care I s-a acordat este pe cale sa se incheie.
2) Interpretarea alegorica. Aceasta are in vedere diferitele categorii de oameni din fiecare generatie, care fie refuza invitatia Evangheliei sub diferite pretexte, fie o accepta. Conform acestei interpretari, cei care refuza sau cei care accepta invitatia la “cina” data de Dumnezeu suntem noi.
Insa indiferent care din cele doua interpretari o preferam, ea ne vizeaza in mod direct si personal. In aceasta privinta nimeni nu poate fi doar un simplu spectator neutru, asezat comod in tribuna. Cu totii suntem actori pe scena vietii, fiecare dintre noi avand libertatea de a alege fie sa raspundem chemarilor lui Dumnezeu la mantuire, fie sa le refuzam.
Parabola ne transmite cateva invataturi deosebit de importante pentru intelegerea Evangheliei, a caracterului lui Dumnezeu, a misiunii Bisericii si a responsabilitatii noastre personale fatza de invitatia la mantuire.
1) Cel care ofera “ospatul” mantuirii este Insusi Dumnezeu. El a facut toate pregatirile, El a suportat toate cheltuielile. Noua ne revine doar sarcina de a alege: fie sa acceptam, fie sa respingem invitatia la mantuire. In final, Dumnezeu va respecta alegerea fiecarui om.
2) Ospatul cinei nu este oferit doar unei elite. In final, invitatia Evangheliei ajunge la toate popoarele si la toate categoriile sociale, chiar si “la drumuri si la garduri”, in cele mai umile zone ale lumii.
3) Oricat de tentanta este o astfel de invitatie, nu trebuie sa ne facem iluzii ca toti oamenii ii vor da curs. Din motive neintelese, care tin mai mult de “taina faradelegii” ( 2 Tesaloniceni 2, 7 ) decat de ratiune, cei mai multi oameni refuza invitatia la mantuire.
4) Robul stapanului, respectiv Biserica lui Christos, nu are menirea sa-i convinga pe cei invitati sa vina la cina. Aceasta lucrare nu i-a fost incredintata Bisericii. Ea trebuie doar sa invite, repetand chemarea stapanului: “Veniti, caci iata ca toate sunt gata !” ( Luca 14, 17 ).
5) Cina este mare, iar invitatii sunt multi ( vezi Luca 14, 16 ). De aceea, nu se pune problema ca cineva, care doreste sa participe la ea, sa nu gaseasca loc si sa nu fie primit. “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” ( Ioan 3, 16 ).
6) In ciuda refuzului multora de a participa la cina Evangheliei, in final Casa lui Dumnezeu va fi plina. Dumnezeu are intotdeauna un plan de rezerva. Daca esueaza planul “A”, din cauza razvratirii naturii umane, va intra in functiune planul “B”. Daca nici acesta nu este dus pana la capat, exista si un plan “C”. In final, Dumnezeu Isi va implini planurile Sale, iar la sfarsit toata Creatia va recunoaste: “Mari si minunate sunt lucrarile Tale, Doamne, Dumnezeule Atotputernice ! Drepte si adevarate sunt caile Tale, Imparate al neamurilor” ( Apocalipsa 15, 3 ).
In esenta, Pilda celor invitati la cina este o veste buna. Casa omului care a dat cina s-a umplut in ciuda refuzului primilor invitati. Iar cei care au participat la cina, au facut-o in urma unei alegeri libere, nefortate.
Desi versetul 23 ne spune ca stapanul i-a poruncit robului sau sa mearga “la drumuri si la garduri”, silindu-I sa intre pe cei ce vor fi gasiti, expresia “sileste-i sa intre” trebuie inteleasa in contextual istoric si cultural al vremii si al locului. In acel context, un cersetor nu avea dreptul sa accepte o invitatie prea onoranta pentru el. De aceea, el trebuia pur si simplu luat de mana si silit sa accepte invitatia, desi in sinea lui el ar fi dorit sa o accepte din prima clipa.
Cei gasiti “la drumurile si gardurile” lumii suntem noi, cei nevrednici sa acceptam invitatia de a participa la cina pregatita de Dumnezeu in amurgul istoriei. Insa tocmai acest simtamant al nevredniciei noastre este cel pe care Dumnezeu il apreciaza cel mai mult, facand tot posibilul sa ne “sileasca” sa intram la “cina” mantuirii pregatita de El.
Lumea pretextelor
Daca Pilda nuntii fiului de imparat din Matei 22 se concentreaza pe cerinta imparatului ca toti invitatii sai a fie imbracati cu haina de nunta, in Pilda celor invitati la cina reflectorul se indreapta intr-o alta directie. In prim plan apar pretextele invocate de cei invitati pentru neparticiparea la cina.
Cele trei pretexte: achizitionarea unui ogor, cumpararea a cinci perechi de boi si insuratoarea au condus la tot atatea scuze pentru neparticiparea la cina. La o privire superficiala, scuzele par pertinente. Nu cumperi in fiecare zi un ogor sau un asa numar mare de boi. Si, in mod normal, nici nu te casatoresti de mai multe ori in viata. De ce, totusi, la auzul acestor pretexte stapanul care a pregatit cina se manie atat de tare ( vezi Luca 14, 21 ) ?
Raspunsul este simplu: toate scuzele si pretextele invocate sunt subtiri. Niciuna nu sta in picioare. Primul invitat la cina invoca faptul ca a cumparat un ogor si, pentru ca dorea sa-l vada, nu putea participa la cina. Oare cine cumpara un ogor, facand o investitie atat de mare, fara sa-l vada mai intai ? Si, daca tot l-a cumparat, nu putea sa amane cu o zi inspectarea domeniului achizitionat ? Mai mult decat atat, daca dorea neaparat sa vada acel ogor, ar fi trebuit sa o faca ziua, nu seara, la ora cinei.
Al doilea invitat invoca faptul ca tocmai cumparase cinci perechi de boi, si dorea sa-i incerce. Insa acelasi contraargument rational ca in primul caz este valabila si aici. Cine cumpara zece boi, fara sa-i incerce mai intai ? Si daca totusi vrea sa-i incerce, de ce s-ar duce sa o faca seara, la ora cinei, si nu ziua, cand ar fi putut verifica daca a facut o investitie buna sau nu ?
Al treilea invitat invoca faptul ca tocmai s-a casatorit si a intrat in luna de miere. Se pare ca dintre toate motivele invocate de invitatii la cina acesta din urma ar fi cel mai pertinent. Totusi, nimeni nu-i cerea acestui proaspat insuratel sa stea intreaga noapte in casa gazdei. Putea participa la cina, iar apoi ar fi putut pleca linistit in luna de miere. Mai mult decat atat, cu siguranta ca gazda avea cunostinta de schimbarea starii civile a invitatului sau, si nu ar fi avut nimic impotriva ca acesta sa vina la cina insotit de tanara sa sotie.
In esenta, toate pretextele invocate de cei invitati la cina ne transmit un singur mesaj clar: “Nu am chef sa vin la cina ta ! Cheama pe cine vrei, dar pe mine nu ma deranja ! Am alte preocupari in clipa de fatza. Poate alta data, dar acum nu…”
Comentatorii Scripturii au vazut in cele trei pretexte invocate de cei invitati la cina trei mari piedici in calea inaintarii Evangheliei in lume. Daca ogorul ar putea fi un simbol al materialismului care domina viata oamenilor in detrimentul sufletului, cele cinci perechi de boi ar putea reprezenta cele cinci simturi ale fiintei umane, carora omul modern le slujeste pana la extrem.
Cat priveste insuratoarea invocata de cel de-al treilea invitat, aceasta ne vorbeste despre grija excesiva, dusa pana la extrem, fatza de familia proprie, in detrimentul slujirii lui Dumnezeu si a semenilor.
Oare nu sunt acestea cele mai mari piedici in calea acceptarii Evangheliei de catre oameni ? Materialismul, implinirea poftelor si legaturile de familie au fost intotdeauna folosite de vrajmasul sufletelor noastre pentru a ne tine departe de “masa” Evangheliei, departe de bucuria mantuirii si a vietii vesnice.
Nimeni, inclusiv Tatal ceresc, nu neaga importanta lucrurilor materiale de care avem nevoie in viata. Nu ni se cere sa ducem o viata de ascet, innabusind orice pofta naturala si nevinovata, lasata de Creator in fiinta umana. Cu atat mai putin, Dumnezeu nu ne cere sa ignoram relatiile de familie. Dimpotriva. Insa ceea ce doreste Dumnezeu de la noi este sa ne reorganizam prioritatile. “La inceput, Dumnezeu…” ( Geneza 1, 1) “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” ( Matei 6, 33 ).
Daca Mantuitorul ar fi rostit Pilda celor invitati la cina astazi, in contextul lumii moderne, probabil ca in loc de ogor, El ar fi amintit de cumpararea unei vile de lux, iar in loc de boi, ar fi vorbit de inceperea unei afaceri prospere. Insa problema de fond ar fi aceeasi: Caror lucruri le acorzi o importanta mai mare in viata ? Ce loc ocupa Dumnezeu si Cuvantul Sau in prioritatile tale ?
Daca pe cei mai multi oameni nu-i intereseaza locul pe care Il ofera lui Dumnezeu in viata lor ( daca totusi exista un astfel de loc ! ), pe Dumnezeu Il intereseaza acest lucru. Si nu este firesc sa fie asa ? Carui tata ii este indiferent ce loc ocupa in inima copiilor sai ?
Mantuirea se rezuma in final la o chestiune de relatie. In ce relatie suntem cu Tatal ceresc ? Cum ne raportam la jertfa Fiului Sau ? Si in ce masura ne lasam calauziti de indemnurile Duhului Sfant ?
Traim deja in amurg de istorie. Tatal ceresc a pregatit “cina” mantuirii pentru toti invitatii Sai. Biserica ii invita pe toti oamenii, de pe toate paralelele si meridianele lumii, sa vina si sa participe la bucuria mantuirii. Cati vor accepta invitatia ? Si cati se vor scuza, invocand fel de fel de pretexte ?
“Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant ?” ( Luca 18, 8 ).
Lori Balogh
