Vinul în Noul Testament
Vinul este un măr al discordiei între creștinii care pretind că Biblia permite consumul moderat al băuturilor alcoolice și creștinii abstinenți. Având în mână aceeași Scriptură, cele două tabere își argumentează poziția uneori cu aceleași pasaje biblice, însă privite și interpretate din perspective cu totul diferite.
Dacă unii creștini susțin, pe baza celor scrise în Ioan 2,3.7‑10, că la nunta din Cana s-a băut vin fermentat, alți creștini, dimpotrivă, susțin că în acea ocazie Domnul Iisus a transformat apa în must dulce, care a fost apoi consumat de către meseni.
Dacă unii creștini susțin, pe baza textului din Matei 26,27, că la Cina Domnului s-a servit vin fermentat, alți creștini sunt convinși că pe masa pascală vinul fermentat nu avea ce căuta, băutura oferită de Iisus fiind must dulce din struguri.
Aceeași Biblie și, totuși, interpretări radical opuse. Cum este posibil? Fără a analiza toate cauzele posibile ale acestei realități, un lucru este cert: Biblia poate fi folosită ca sursă de argumentație pentru orice lucru care ne place și la care nu dorim să renunțăm. Dacă însuși Satana s-a folosit de textul din Psalmul 91 pentru a-L ispiti pe Mântuitorul și a-L determina să Se arunce de pe streașină templului (vezi Matei 4,6; Psalmul 91,11.12), de ce ne-ar mira faptul că oricine poate argumenta orice cu Scriptură în mână.
Dacă în Vechiul Testament întâlnim suficiente indicii că unii evrei au consumat băuturi alcoolice, mai ales în perioadele de apostazie și în ciuda unor avertismente cu privire la efectele lor, ne-am fi așteptat ca în Noul Testament lucrurile să se clarifice. Ne-am fi dorit (cu adevărat?) ca lucrurile să fie clarificate și să ni se spună, fie de la înălțimea autorității Mântuitorului, fie a apostolilor Săi, dacă este permis unui urmaș al lui Christos să consume băuturi alcoolice.
Nu numai că nu există o poruncă clară în această privință, ci doar câteva îndemnuri discutabile pentru unii creștini, dar dilema se accentuează atunci când întâlnim termenul „vin” în împrejurări și contexte la care nu ne-am fi așteptat. Pentru a clarifica dilema legată de consumul băuturilor alcoolice în Noul Testament, este foarte important să cunoaștem termenii pe care îi folosește Biblia în dreptul băuturilor fermentate și nefermentate, iar apoi să identificăm eventualele erori de traducere a Bibliei în limba română.
În Vechiul Testament sunt folosiți trei termeni ebraici:
– „Yayin”, tradus de regulă cu „vin”, indică proveniența băuturii, respectiv strugurii, și nu natura ei: dacă băutura era fermentată sau nu. Așadar, „yayin” putea fi vin fermentat sau must dulce de struguri, apărând de 138 de ori în scrierile Vechiului Testament.
– „Shekar”, tradus de regulă cu expresiile „băuturi tari” sau „băuturi amețitoare”, arată, de asemenea, proveniență băuturii, respectiv alte fructe dulci în afara strugurilor (de exemplu curmale), dar nu ne este indicată calitatea ei: dacă băutura era fermentată sau nu. Ca și „yayin”, „shekar” putea fi o băutură fermentată, amețitoare, sau dimpotrivă, o băutură dulce, nefermentată. „Shekar” apare de 15 ori în Vechiul Testament.
– „Tyirosh”, regăsit de 40 de ori în Vechiul Testament, este uneori tradus cu „vin”, alteori cu „must”, în funcție de preferințele traducătorului, deși sensul termenului este cel de must dulce de struguri.
În Noul Testament întâlnim trei termeni grecești echivalenți cu cei ebraici:
– „Oinos”, regăsit de 18 ori în Noul Testament și fiind echivalentul lui „yayin” din Vechiul Testament, indică o băutură obținută exclusiv din struguri, fără să se specifice dacă aceasta era fermentată (vin) sau nefermentată (must dulce).
– „Sikera”, echivalentul termenului ebraic „shekar”, regăsit o singură dată în Noul Testament și având sensul de băutură obținută din alte fructe decât strugurii (de exemplu, curmale). „Sikera”, însă, nu ne arată dacă băutura era fermentată sau nu.
– „Gleucos”, echivalentul lui „tyirosh” din Vechiul Testament, este întâlnit o singură dată în Noul Testament (Fapte 2,13) și are înțelesul de must dulce de struguri.
Dacă ne referim la Noul Testament, este evident că traducerea termenilor grecești „oinos” și „sikera” întotdeauna cu termenul „vin” este deficitară. Și aceasta pentru simplul motiv că „oinos” nu înseamnă întotdeauna vin fermentat, căci poate însemna și must dulce, în timp ce „sikera” nu înseamnă în mod obligatoriu băuturi fermentate din fructe, ci poate să se refere și la sucul dulce din fructe.
Dacă ținem seama de sensul corect al termenilor grecești „oinos” și „sikera”, pasajele din Noul Testament în care întâlnim cuvântul „vin” capătă o altă semnificație. Iată câteva exemple:
– Matei 11,19: „A venit Fiul omului mâncând și bând și ei zic: „Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și păcătoșilor.”
Iisus era perceput de conducătorii religioși ai vremii ca fiind un „mâncăcios și băutor de vin” („oinos”). Însă „oinos” nu înseamnă în mod obligatoriu vin fermentat. „Oinos” ne arată proveniența băuturii (strugurii), fără a ni se preciza dacă băutura obținută din struguri era fermentată sau nu. Așadar, Iisus mânca și bea „oinos”, însă „oinos” putea fi la fel de bine must dulce de struguri.
Însă cu textul din Matei 11,19 este o altă problemă. În textul grecesc nu există cuvântul „oinos” („vin”) și, prin urmare, el ar fi trebuit tradus astfel: „Iată un om mâncăcios și băutor” (fără termenul „vin”), adică „Iată un om gurmand.”
– Ioan 2,1‑11: Nunta din Cana. În textul grecesc, întâlnim același termen „oinos”, tradus cu „vin” și care nu înseamnă altceva decât o băutură obținută din struguri. Dacă unii vor să înțeleagă din acest pasaj că la nunta din Cana Iisus a transformat 300 l de apă în vin fermentat, îmbătându-i pe cei prezenți la sărbătoare, este alegerea lor. Însă nici textul biblic, nici contextul general al Bibliei și nici modul în care Îl cunoaștem pe Mântuitorul nu ne permit să tragem o astfel de concluzie.
Și aceasta cu atât mai mult cu cât iudeii nu aveau obiceiul ca la sărbătorile lor, inclusiv la ospețele de nuntă, să folosească băuturi alcoolice (vezi Rabbi S. M. Isaak, „The Jewish Messenger”).
Ne putem imagina că Domnul Christos Și-ar fi inaugurat lucrarea Sa de salvare a sufletelor îmbătând zeci sau sute de oameni? De asemenea, ne putem imagina că, după ce mesenii au băut bine, până s-a terminat „oinos”-ul de pe mese, Iisus le-ar fi pus pe masa de nunta alți 300 l de vin mai bun decât primul, adică având un conținut mai mare de alcool? Este greu să ne imaginăm un astfel de Mântuitor.
În textul grecesc, „vinul cel bun” făcut de Iisus este descris ca fiind „ton kalon”, însemnând o băutură excelentă moral, spre deosebire de termenul „agathos” care înseamnă doar „bun.” Este evident că „excelentă moral” nu putea fi o băutură îmbătătoare, oricâte mărgele ademenitoare ar fi făcut în pahar.
– Matei 26,27: „Apoi a luat un pahar și, după cea mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți toți din el.”
Textul descrie o scenă din camera de sus în care, după masa pascală, Domnul Iisus a instituit Sfânta Cină. Nu ni se precizează ce fel de băutură era în paharul oferit ucenicilor, însă putem fi siguri că era o băutură obținută din struguri. Aceasta era fermentată sau nefermentată? Deși pasajul biblic nu precizează acest amănunt, putem găsi răspunsul cercetând contextul imediat și cel general al Scripturii.
În versetul 29 al aceluiași capitol, Domnul Christos le spune ucenicilor: „Nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția Tatălui Meu”. Însă „rodul viței” nu este vinul fermentat, ci mustul dulce din struguri, lipsit de orice ferment.
Un alt lucru de care trebuie să ținem seama atunci când dorim să identificăm natura băuturii din paharul oferit de Iisus ucenicilor este acela că Sfânta Împărtășanie (Sfânta Cină, Cina Domnului) a fost instituită în timpul sărbătorii pascale. Or este cunoscut faptul că în zilele premergătoare Paștelui, evreii înlăturau din casele lor tot ceea ce conținea ferment, acesta fiind pentru ei un simbol al păcatului. De aceea, în casele evreilor credincioși, în timpul sărbătorii pascale nu puteau fi găsite nici drojdie, nici pâine dospită, nici băuturi fermentate.
Dacă pâinea era nedospită (azime), fiind un simbol al trupului neprihănit al Mântuitorului, pe ce bază am putea crede că băutura din paharul oferit de Iisus, care simboliza sângele Său curat, ar fi fost vin fermentat?
Un alt gen de texte aparținând Noului Testament sunt acelea în care întâlnim aparente îndemnuri la moderație și nu la abstinență în privința băuturilor alcoolice.
– Efeseni 5,18: „Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.”
Aparent, acest text condamnă beția, dar nu și consumul moderat de vin. Însă partea a doua a textului: „Dimpotrivă, fiți plini de Duh” clarifică înțelesul lui: „Nu fiți plini de vin, ci plini de Duh.” A fi plin de vin și a fi plin de Duh sunt două lucruri care se exclud reciproc. Cineva care este pe sfert sau pe jumătate plin de vin (moderat?) nu poate fi plin de Duhul Sfânt. Când ești plin de ceva, nu mai încape nimic altceva în ființa ta. Așadar, textul din Efeseni 5,18 nu este nici pe departe un îndemn la moderație în privința consumului de băuturi alcoolice, ci mai degrabă un îndemn la abstinență.
– 1 Timotei 3,3.8: „Să nu fie (episcopul n.n.) nici bețiv, nici bătăuș, nici doritor de câștig mârșav… Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiți, nu cu două fețe, nu băutori de mult vin, nici doritori de câștig mârșav…”
Dacă apostolul Pavel recomandă ca episcopii și diaconii nu trebuie să fie „bețivi” și „băutori de mult vin” înseamnă implicit că ei au voie să consume băuturi alcoolice moderat? Bazându-se pe o concluzie implicită, nu explicită, unii creștini susțin exact acest lucru. Însă dacă am aplica același raționament implicit și la celelalte lucruri amintite în text, la ce concluzii aberante am ajunge!
Dacă moderația ar fi bună în privința consumului de alcool, de ce n-ar fi acceptabilă și în privința violenței? Ce spuneți despre un lider al Bisericii care nu este bătăuș, dar care îi dă soției din când în când câte o palmă? El nu este bătăuș, nu întrece măsura, căci este moderat (1?).
Termenul folosit de apostolul Pavel, din care s-a tradus „bețiv” este „paroinos”, care nu înseamnă neapărat „bețiv”, ci „atașat de vin”, un om căruia îi place vinul. Și deoarece „oinos”, din care s-a tradus cuvântul „vin”, nu înseamnă întotdeauna băutură fermentată, ci pur și simplu băutură obținută din struguri, textul din 1 Timotei 3,3.8 este un semnal de alarmă pentru toți cei atașați atât de mult de „rodul viței” încât nu se pot dezlipi de el. Ei au o adicție și orice adicție este nepotrivită pentru viața unui copil al lui Dumnezeu.
– 1 Timotei 5,23: „Să nu bei numai apă, ci să iei și câte puțin vin, din pricina stomacului tău și din pricina deselor tale îmbolnăviri.”
Din îndemnul apostolului Pavel dat tânărului său colaborator, înțelegem că Timotei nu folosea deloc „rodul viței” („oinos”), nici vin fermentat, nici must dulce. Sfatul lui Pavel, departe de a fi un îndemn la libertate în privința plăcerilor stomacului, este mai mult un sfat medical, o prescripție medicală.
În Antichitate erau cunoscute beneficiile aduse de mustul dulce de struguri în cazul unor boli de stomac. Astfel, Athenaeus (280 d.Ch.) îi îndemna pe contemporanii săi să folosească „vinul dulce” („glukon oinon”) pentru tratarea unor boli de stomac: „Să bea vin dulce, amestecat cu apă sau încălzit ușor… e bun pentru stomac; pentru că vinul dulce nu-ți face capul greu.”
Iată un alt grupaj de texte din Noul Testament conțin recomandări cu privire la abstinență în privința băuturilor alcoolice. Aceste recomandări nu sunt evidente în traducerea în limba română a Bibliei, însă sunt evidente în textul original grecesc.
1 Tesaloniceni 5,5‑8: „De aceea, să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea; și cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei și să avem drept coif nădejdea mântuirii.”
În pasajul citat, apare de două ori îndemnul „să fim treji”, tradus din grecescul „nepho” – „a nu bea”. „Nepho” înseamnă „a fi treaz”, fără însă să se refere la somn, ci la „vin”. „Nepho” este negația verbului „pino” („a bea”). De aceea, sensul pasajului de mai sus este acesta: „Noi, care suntem fii ai zilei, să nu fim ca ceilalți care dorm și beau, ci dintre aceia care se abțin de la băutură, îmbrăcați cu platoșa credinței…”
– 1 Timotei 3,11: „Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.”
Termenul „cumpătate” a fost tradus din același termen grecesc „nepho” care înseamnă „a nu bea”. „Nepho” nu înseamnă moderație în privința consumului de alcool, ci abstinență. Termenul grecesc „nepho” poate fi întâlnit în următoarele pasaje din Noul Testament:
– 1 Petru 1,13: „De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre, fiți treji („nepho” – „nu beți”) și puneți-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Iisus Christos.”
– 1 Petru 4,7: „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați („nepho” – „nu beți”, „fiți abstinenți”) în vederea rugăciunii.”
– 1 Petru 5,8: „Fiți treji („nepho” – „fiți abstinenți”) și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu și caută pe cine să înghită.”
– Tit 2,2: „Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji („nepho” – „să nu bea”), vrednici de cinste, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste și în răbdare.”
În concluzie, doar o citire superficială a Noului Testament îl poate determina pe un om să creadă că băuturile alcoolice ar fi permise sau chiar recomandate creștinilor. Un studiu atent și fără preconcepții al tuturor pasajelor biblice ne va duce la concluzia că Biblia nu recomandă folosirea moderată a băuturilor alcoolice, ci abstinența.
Desigur, Dumnezeu a lăsat fiecărui om libertatea de a alege între bine și rău, între viață și moarte. Fiecare om poate alege fie să păstreze templul trupului său curat, dedicat Duhului lui Dumnezeu, fie să-l distrugă printr-o viață neglijentă, prin necumpătare sau folosirea alcoolului, tutunului sau drogurilor. Însă ar fi cu totul absurd să credem că Duhul Sfânt, desăvârșit și iubitor, așa cum ni se descoperă în Cuvântul Său – să permită sau chiar să recomande folosirea băuturilor alcoolice.
O băutură obținută prin degradarea sucurilor dulci de fructe nu poate decât să contribuie la degradarea ființei umane care consumă astfel de băuturi. Iar degradarea ființei umane o putem vedea noi înșine în societatea în care trăim: sănătate alterată, familii destrămate, copii abuzați și abandonați, crime și accidente. Într-un cuvânt: vieți nenorocite.
Cât de departe îl poate îndepărta alcoolul pe om de idealul lui Dumnezeu pentru el!
„Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt!”
Leviticul 11,44.45; 1 Petru 1,15.16
Lori Balogh
