Isaia 66, 23.24: Cei nelegiuiti vor suferi vesnic?
„In fiecare luna noua si in fiecare Sabat va veni orice faptura sa se inchine inaintea Mea”, zice Domnul. „Si cand vor iesi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au razvratit impotriva Mea: caci viermele lor nu va muri si focul lor nu se va stinge, si vor fi o pricina de groaza pentru orice faptura.”
( Isaia 66, 23.24 )
Cele doua versete cu care se incheie cartea profetului Isaia trebuie studiate si intelese in contextul ultimelor capitole ale cartii. Contrar aparentelor, descrierea pe care o face Isaia in aceste versete finale ale cartii sale nu se refera la viitoarea stare a pamantului reinnoit, ci la restaurarea poporului Israel dupa intoarcerea din robie.
Expresia „ceruri noi si un pamant nou”, pe care o gasim in versetele din Isaia 65,17 si 66, 22 nu se refera la noua Creatie, dupa ce pacatul va fi eradicat din Univers si Planul de Mantuire va fi implinit, ci la noile conditii in care urma sa traiasca poporul evreu reintors din exil, cu conditia ca el sa vietuiasca in deplina ascultare fatza de voia lui Dumnezeu.
Faptul ca Isaia nu descrie viata pe Noul Pamant reiese clar din cap. 65,20, unde se vorbeste despre oameni care vor muri la varsta de 100 de ani, fapt care este incompatibil cu invatatura despre viata vesnica si rasplata celor mantuiti.
In Apocalipsa 21,22, Ioan afirma ca „in cetate ( Noul Ierusalim n.n. ) nu am vazut niciun Templu”, ceea ce ne invata ca inainte ca cei mantuiti sa se poata inchina lui Dumnezeu in Noul Ierusalim, orice pacat si orice consecinta a lui vor fi fost indepartate pe deplin si pentru totdeauna. Si aceasta pentru simplul motiv ca existenta Templului este legata de prezenta pacatului.
Exista crestini care aplica aceste versete la viata viitoare, folosindu-le ca dovada a existentei unor chinuri vesnice in iad. Insa acestia pierd din vedere cateva adevaruri importante care sunt inserate pe paginile Scripturii.
In primul rand, isi poate imagina cineva ca frumusetea si desavarsirea Edenului si a Noului Ierusalim ar putea fi umbrita de existenta a milioane de cadavre aflate la portile cetatii? Cat de fericiti si impliniti ar putea fi cei mantuiti daca inaintea ochilor lor ar fi mereu un asemenea tablou macabru, al unor cadavre roase de viermi si al uni foc care nu se va stinge niciodata? Poate ca intre aceste trupuri moarte se vor afla fosti prieteni, rude sau cunoscuti. Poate chiar copii sau parinti…Cum ar putea privi cei mantuiti o asemenea scena pentru vesnicie?
Biblia afirma foarte clar ca in ziua Domnului „cerurile vor trece cu trosnet si trupurile ceresti se vor topi de mare caldura si pamantul cu tot ce este pe el va arde” ( 2 Petru 3,10 ). Profetul Maleahi, referindu-se la aceeazi „zi a Domnului”, afirma: „Caci iata vine ziua care va arde ca un cuptor. Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va lasa nici radacina, nici ramura.” ( Maleahi 4,1 )
Biblia vorbeste despre o nimicire totala si definitiva a celor nelegiuiti in focul care va urma dupa sentinta judecatii finale. Acela va fi iadul final ( nu prezent! ), insa nici acel iad nu va fi vesnic. Focul va arde pana ce va consuma ce va avea de consumat, apoi se va stinge. Adevarul acesta este bine ilustrat de profetul Maleahi care ii aseamana pe cei rai cu miristea care va arde complet pana cand nu va mai ramane „nici radacina, nici ramura”, adica pana la nimicirea totala a raului.
Este evident faptul ca Isaia foloseste un limbaj poetic in versetele de la finalul cartii sale, un limbaj presarat cu simboluri si in care gasim o paralela intre viermele care nu va muri si focul care nu se stinge. Termenul „vierme” ( ebr. tola’at ) se refera la larvele care rod din trupurile celor decedati. El poate fi intalnit si in Exodul 16,20, Iov 25,6, Psalmul 22,6 si Isaia 14,11. In Noul Testament, termenul este preluat de Iisus si folosit in Marcu 9,48 ( gr. skolex ), unde se vorbeste despre „focul gheenei, unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.”
Reiese clar faptul ca atat Isaia, cat si Domnul Christos nu se refera la viermi nemuritori, care vor roade o vesnicie din cadavrele celor rai si care nu se vor consuma niciodata. Nici la un foc ce va arde vesnic. De fapt, ar fi absurd sa ne imaginam milioane de cadavre roase vesnic de niste viermi nemuritori in mijlocul unui foc care nu se va stinge niciodata.
Rolul larvelor nu este acela de a face sa sufere cadavrele. Cu atat mai putin, acesti viermi nu au cum sa faca sa sufere niste suflete descarnate. Rolul lor este acela de a consuma , de a distruge trupurile moarte pana la disparitia lor totala. Viermii nu fac altceva decat sa accelereze disparitia trupurilor unor fiinte care au incetat sa mai existe. Prin natura lui, viermele este un necrofag, un distrugator de cadavre, simbolizand eternitatea mortii a doua de care vor avea parte cei nelegiuiti si imposibilitatea restaurarii vietii lor.
„Focul care nu se stinge” este, asemenea viermilor care rod cadavrele pana la disparitia lor completa, un agent de distrugere iremediabila. Expresia nu se refera la vesnicia unui foc care va arde in iad, ci la faptul ca acest foc nu poate fi stins de nimeni in afara de Dumnezeu. Este un „foc de nestins”, asa cum apare expresia in traducerea KJV a Bibliei ( gr. asbestos ).
In cartea profetului Ieremia intalnim o profetie cu privire la un foc care „nu se va stinge”, adica un „foc de nestins” pentru puterea omeneasca, dar care totusi s-a stins in mod natural atunci cand si-a incheiat lucrarea distrugatoare. „Dar daca nu veti asculta cand va poruncesc sa sfintiti ziua Sabatului, sa nu duceti nicio povara si sa n-o aduceti inauntru pe portile Ierusalimului in ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la portile cetatii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului si nu se va stinge.” ( Ieremia 17,27 ).
Profetia lui Ieremia s-a implinit cativa ani mai tarziu, atunci cand Nebucadnetar a cucerit Ierusalimul in anul 586 i.Chr. ( vezi Ieremia 52, 12.13 ). El a dat foc Templului, palatelor si caselor mari din Ierusalim, insa acel „foc de nestins” in cele din urma s-a stins dupa ce si-a incheiat lucrarea.
In mod asemanator, apostolul Iuda aminteste de cetatile nelegiuite din valea Iordanului: Sodoma si Gomora, care „au suferit pedeapsa unui foc vesnic” ( Iuda 7 ). Insa este bine stiut faptul ca in zona geografica in care au existat cele doua cetati astazi nu arde niciun foc. Ideea de „foc vesnic” nu trebuie inteleasa in sensul unui foc care nu se va stinge niciodata, ci aceea a unui foc ce va lasa efecte vesnice. Sau altfel spus, nu focul este vesnic, ci consecintele lui sunt vesnice.
In concluzie, invatatura despre chinurile vesnice intr-un iad prezent este straina de Scriptura si mai ales straina de caracterul unui Dumnezeu sfant, drept si iubitor. Daca simbolismul din unele dintre pasajele profetice poate fi interpretat diferit, in functie de doctrina fiecarei confesiuni, cuvintele Domnului Christos referitoare la aplicarea dreptatii lui Dumnezeu la judecata finala nu mai accepta nicio interpretare. Ele trebuie luate si intelese ca atare.
„Robul acela, care a stiut voia Stapanului sau si nu s-a pregatit deloc si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri. Dar cine n-a stiut-o si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a in credintat mult, i se va cere mai mult.” ( Luca 12, 47.48 )
Vorbind despre judecata finala si dreptatea lui Dumnezeu, Iisus aminteste de „multe lovituri” sau, dimpotriva, despre „putine lovituri” primite de cei ce vor fi gasiti nevrednici pentru Imparatia Sa. Si toate acestea in functie de ocaziile pe care fiecare om le-a avut in aceasta viata.
„Multe lovituri” sau „putine lovituri”, dar nu un numar infinit de lovituri! Pedeapsa celor nelegiuiti va fi proportionala cu vinovatia lor, dar ea va fi limitata. Iisus ne garanteaza acest lucru!
Lori Balogh
Scriptura arata ca toti oameni vor invia , si buni si rai . Cei buni vor merge in imparatia lui Dumnezeu iar cei rai in iazul de foc . In 2 petru cap 3 arata ca focul care va distruge pamintul va distruge si pacatosii .Deci iazul de foc este pe pamint . Va veni ISUS , apoi va fi 1000 ani , apoi va fi distrus pamintul actual . Cei rai vor fi pusi pe pamint si vor fi distrusi impreuna cu pamintul . 2 Petru cap 3 ,,focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti ” ,,ei s au suit pe fata pamintului …….dar din cer sa coborit un foc care i a mistuit ” Apoc cap 20