Munca – blestem sau binecuvantare?
In anul 1876, Friedrich Engels a scris un articol intitulat „Rolul muncii in procesul de transformare a maimutei in om”. Articolul a fost publicat pentru prima data in Die Neue Zeit, in 1896, apoi a fost inclus in cele doua volume ale lucrarii „Opere alese in doua volume” de Karl Marx si Friedrich Engels.
Inca de la inceputul articolului, autorul face urmatoarea afirmatie: „Ea ( munca, n.n. ) este prima conditie de baza a intregii vieti omenesti, si anume in asemenea grad, incat, intr-un sens anumit, trebuie sa spunem ca munca l-a creat pe om insusi.” ( Karl Marx si Friedrich Engels, Opere alese in doua volume, editia a treia, vol. 2, 1967, Ed. politica, pag. 67 )
Vis-a-vis de aceasta afirmatie marxist-leninista, s-a nascut si o replica ironica, o gluma care afirma contrariul: „Munca l-a facut pe om… neom.” Nu stim daca aceasta din urma axioma a stat la baza infiintarii „Clubului Celor Obositi Din Nastere”, insa filosofia de viata pe care o promoveaza adeptii acestui club este intr-un fel legata de aceasta gluma. Iata cateva „legi” ale membrilor clubului:
– „Te nasti obosit si traiesti pentru a te odihni.”
– „Iubeste-ti patul ca pe tine insuti!”
– „Odihneste-te ziua ca sa poti dormi noaptea!”
– „Daca vezi pe cineva care se odihneste, ajuta-l!”
– „Munca inseamna oboseala.”
– „Nu face azi ce poti face maine!”
– „Fa cat mai putin, iar ceea ce ai de facut da la altii sa faca!”
– „Prea multa odihna n-a omorat pe nimeni.”
– „Cand iti vine pofta sa muncesti, asaza-te si asteapta sa-ti treaca!”
– „Daca munca inseamna sanatate, atunci „Traiasca boala!”
– „Serviciul nu e carciuma sa stai toata ziua acolo.”
– „La munca trebuie sa te asezi in asa fel incat sa incapa si altii.”
Va vine sa zambiti? Fie ca da, fie ca nu, aceasta este filosofia de viata a milioane de oameni care traiesc pe pamant. Unii idolatrizeaza munca si ii confera merite pe care nu le are. Chiar merite creatoare, asa cum am vazut in filosofia materialist-stiintifica. Altii, dimpotriva, o desconsidera pana acolo incat o privesc ca pe ceva degradant, care ii caracterizeaza pe scalvi, iobagi si pe cei din castele inferioare.
Pe un crestin devotat il intereseaza mai putin filosofia de viata a oamenilor fara Dumnezeu. Mai important este ce spune Cuvantul lui Dumnezeu despre subiectul muncii, nu ce spun oamenii. Asadar, in lumina Scripturilor, munca este o binecuvantare divina sau un blestem aruncat asupra rasei umane in urma caderii in pacat a primilor nostri parinti?
Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, este foarte important sa definim munca. O definitie corecta poate sa ne ofere si raspunsul la intrebarea daca munca este un blestem sau o binecuvantare.
DEX-ul ne ofera cateva definitii ale termenului „munca”:
– Desfasurare a unei activitati fizice sau intelectuale indreptata spre un anumit scop
– Activitate prin care omul modifica si adapteaza lucrurile din natura pentru satisfacerea trebuintelor sale
– Efort de a realiza ceva, etc.
Fara a nega valabilitatea acestor definitii oficiale, as defini termenul „munca” folosind alte cuvinte: Munca este orice acivitate care aduce plusvaloare. Omul care munceste porneste de la ceva simplu si, in urma unui efort fizic sau intelectual, reuseste sa realizeze ceva mult mai complex.
O gospodina poate transforma, prin munca, cele cateva ingrediente simple intr-o hrana gustoasa. Hrana pregatita este plusvaloare. Un constructor se foloseste de lemn, caramizi, beton, cuie si alte cateva elemente simple, realizand in final o cladire impunatoare. Cladirea este plusvaloare. Un scriitor porneste de la cuvinte si idei si realizeaza o carte. Cartea este plusvaloare.
Daca tinem seama de aceasta definitie a muncii, aproape ca am gasit raspunsul la intrebarea de la inceput. Deoarece munca aduce plusvaloare, ea nu poate fi un blestem pentru rasa umana, ci o mare binecuvantare. Daca privim lucrurile strict din punct de vedere biblic, putem ajunge la aceeasi concluzie. Cartea Genezei, in raportul Creatiei, ne spune ca omul a fost creat „dupa chipul si asemenarea lui Dumnezeu” ( vezi Geneza 1, 26.27 ).
Desigur, asemanarea omului cu chipul lui Dumnezeu implica multe aspecte. Insa, daca ne referim strict la notiunea de „munca”, in intelesul ei de activitate care produce plusvaloare, este evident faptul ca in saptamana Creatiei ( si nu numai! ) Dumnezeu a creat plusvaloare si, prin urmare, omul creat dupa chipul divin va produce si el plusvaloare.
Faptul ca Dumnezeu este activ si acum, nu doar in saptamana Creatiei, este confirmat de Insusi Domnul Christos in dialogul purtat cu elitele religioase ale timpului sau: „Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu de asemenea lucrez.” ( Ioan 5, 17 ).
Tinand cont de aceste aspecte, nu putem sa ne imaginam cum un om lenes, „obosit din nastere”, care evita si dribleza munca ori de cate ori are ocazia, poate oglindi chipul Creatorului in el. Un astfel de om poate oglindi chipul oricui, insa nu pe al Creatorului sau.
Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama si care apare clar inca de pe primele pagini ale Scripturii este acela ca munca nu a fost data omului dupa caderea in pacat, ci inainte de dramaticul eveniment. Raportul Creatiei ne spune ca imediat dupa crearea omului „Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca” ( Geneza 2, 15 ).
Edenul, caminul primilor nostri parinti, nu era un „dolce far niente”, un loc de huzur si lenevie, asa cum in mod gresit isi imagineaza unii oameni ca va fi in Rai. Omul creat dupa chipul lui Dumnezeu trebuia sa oglindeasca acest Chip, iar una dintre modalitatile prin care el putea oglindi caracterul lui Dumnezeu era activitatea creatoare, aducatoare de plusvaloare.
Poate ca ramanem surprinsi de faptul ca prima porunca data omului nu a fost aceea de a se abtine sa manance din pomul cunostintei binelui si raului. Prima porunca a fost cea consemnata in Geneza 1, 28: „Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: „Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l!”
Cresterea de care se aminteste aici nu se refera doar la inmultirea familiei omenesti prin procreare. Termenul ( deci porunca divina ) implica ideea de dezvoltare, de perfectionare, de excelenta. In mod firesc se naste o intrebare: Cum ar fi putut omul sa creasca, sa se perfectioneze si sa atinga excelenta daca ar fi stat ziua intreaga la umbra pomilor din Eden, savurand aromele delicateselor de acolo si fara sa faca nimic?
Probabil ca in conditiile edenice de dinainte de caderea in pacat, oamenii nu ar fi sclerozat si nu ar fi crescut in greutate, asa cum se intampla astazi cu oamenii lenesi si inactivi. Insa un lucru este cert: ei nu s-ar fi dezvoltat din punct de vedere intelectual si nu ar fi atins niciodata excelenta ramanand inactivi. Si, mai important decat toate acestea, oamenii nu ar oglindit chipul Creatorului lor.
Un al treilea aspect care trebuie retinut in legatura cu munca este faptul ca, in urma caderii primilor nostri parinti, nici omul si nici munca omului nu au fost blestemate, ci pamantul. „Omului i-a zis: „Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale si ai mancat din pomul despre care iti poruncisem: „Sa nu mananci deloc din el!”, blestemat este acum pamantul din pricina ta” ( Geneza 3, 17 ).
Truda, sudoarea, eforturile si piedicile intalnite in activitatile pentru castigarea existentei sunt doar consecinte ale acestui blestem, nu blestemul insusi. Mai mult decat atat, in conditiile pacatului, munca s-a dovedit a fi o mare binecuvantare. Si aceasta din mai multe motive:
– Fiind concentrat intr-o anumita activitate, omul este ferit de anumite ispite care sunt mult mai active si mai greu de biruit in timpul liber. Locuitorii Sodomei si Gomorei din Valea Iodanului aveau mult timp liber datorita solului manos si al rodurilor bogate obtinute usor. Consecintele unui astfel de trai le cunoastem, iar statisticile politiei din diferite tari demonstreaza faptul ca in zilele de weekend si de sarbatoare, adica in zilele fara o activitate precisa, infractiunile se inmultesc.
– Printr-o activitatea aducatoare de plusvaloare, omul dobandeste un simtamant de implinire, de utilitate. Cat de des se observa lipsa acestui sentiment la pensionarii care nu mai au posibilitatea sa activeze intr-un fel sau altul! Cat de inutili par ei in proprii lor ochi si cat de mult grabeste acest sentiment clipa mortii!
– Munca echilibrata este izvorul unui trai mai bun chiar intr-o lume lovita de blestemul pacatului. Chiar in aceasta lume efemera, in care „totul este desertaciune si goana dupa vant” ( Eclesiastul 1, 14 ), Dumnezeu doreste ca oamenii sa aiba un trai mai bun, cu mai putine lipsuri si mai putina suferinta.
– Munca ne ajuta sa experimentam unele satisfactii pe care lenesii, zgarcitii si egoistii nu le vor trai niciodata: bucuria de a darui si de a-i ajuta pe cei in nevoie. „Caci este mai ferice sa dai decat sa primesti” ( Fapte 20, 35 up. ) – spune apostolul Pavel, citand cateva cuvinte ale Mantuitorului care nu se regasesc in cele patru Evanghelii, ci doar in traditia orala. Dar cum sa daruiesti daca nu ai? Si cum sa ai daca nu muncesti?
Desigur, asemenea oricarui lucru din aceasta lume supusa legilor pacatului, si munca a fost pervertita. Si pentru ca la orice kilometru de drum exista doi kilometri de santuri, si in privinta muncii exista doua extreme: lenea si excesul. Ambele sunt condamnate de Cuvantul lui Dumnezeu: „Poftele lenesului il omoara, pentru ca nu vrea sa lucreze cu mainile” ( Proverbe 21, 25 ).
Iar atunci cand munca depaseste limitele rezonabile, ducand la neglijarea relatiei cu Dumnezeu, cu familia si cu biserica, ea devine idolatrie. Si ca orice idolatrie, ea este condamnata de Cuvantul lui Dumnezeu.
Cu privire la munca, Biblia nu doar ca ne incurajeaza sa fim activi si productivi, promitand binecuvantari celor ce o iubesc, insa ea ne indeamna chiar la excelenta. Expresii ca: „merge si asa” sau „lucru de mantuiala” nu exista in limbajul unui copil al lui Dumnezeu care doreste sa oglindeasca chipul Creatorului sau. Un crestin nu lucreaza doar ca sa fie vazut de sefii lui sau doar ca sa castige mai mult la salariu. El cauta excelenta, perfectiunea in tot ceea ce face, constient ca tot ceea ce face poate fi spre onoarea sau dezonoarea lui Dumnezeu.
De aici si indemnul apostolului Pavel: „Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva, sa faceti totul spre slava lui Dumnezeu” ( 1 Corinteni 10, 31 ). Excelenta in lucrul facut va aduce in mod inevitabil excelenta caracterului. Si ce poate fi mai de dorit decat un caracter care sa poarte sigiliul aprobarii divine? „Bine, rob bun si credincios! Ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria stapanului tau” ( Matei 25, 23 ).
In ceea ce priveste statutul celor ”obositi din nastere”, el ar trebui modificat pe ici, pe colo, in partile esentiale:
1) Te nasti odihnit si traiesti ca sa fii activ.
2) Iubeste-ti munca ca pe tine insuti!
3) Munceste ziua ca sa te poti odihni noaptea!
4) Daca vezi pe cineva care munceste din greu, ajuta-l!
5) Munca inseamna oboseala, dar si satisfactie.
6) Ce poti face azi, nu lasa pe maine!
7) Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta!
8) Prea multa odihna duce la scleroza; munca te mentine sanatos.
9) Cand iti vine pofta sa muncesti, munceste si nu amana.
10) Daca munca inseamna sanatate, atunci „traiasca munca!”
11) Serviciul nu este o carciuma ca sa stai toata ziua acolo, dar nici un spital ca sa fugi de ea.
12) La munca trebuie sa te asezi in asa fel incat sa incapa si altii. Dar nu ca sa munceasca ei in locul tau, ci ca sa formati o echipa unita.
Dupa toate cele scrise, probabil ca nu exista o concluzie mai buna si mai realista decat cea enuntata de Solomon: „Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci in locuinta mortilor in care mergi nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune” ( Eclesiastul 9, 10 ).
Cuvintele inteleptului Solomon reprezinta deopotriva o veste rea si o veste buna. Vestea rea este ca vom muri. Vestea buna este ca pana atunci vom trai. Asadar, daca vrei sa fii nemuritor intr-un anumit sens, munceste si lasa ceva bun, util si frumos in urma ta! In felul acesta lumea va fi un pic mai buna, iar Dumnezeu nu iti va ramane dator. La timpul potrivit, El iti va rasplati intr-un mod la care nu te astepti.
Lori Balogh
