Dacă este o singură Biblie, de ce sunt atâtea confesiuni creștine?

Dacă este o singură Biblie, de ce sunt atâtea confesiuni creștine?

Aceasta este o întrebare pertinentă, fie că o exprimăm în discuțiile pe care le avem cu semenii noștri, fie că o lăsăm nerostită în ființa noastră interioară.

În raportul anual publicat de Center of the Study of Global Christianity din 2021, ne sunt oferite câteva informații în legătură cu religiile lumii și confesiunile creștine. Potrivit acestui raport, din totalul de aproape 8 miliarde de locuitori ai planetei, 2 432 007 000 sunt creștini, adică aproximativ 32% din populația globului.

În topul religiilor lumii, creștinismul ocupă primul loc, urmat de islamism și hinduism. Mai mult de jumătate dintre creștini sunt catolici (1 250 319 000), urmați de penticostalii charismatici și protestanți. Însă dintre toate cifrele pe care le prezintă raportul din anul 2021, una ne lasă fără glas: în lume există peste 45 000 de denominații și rituri creștine.

Este adevărat că, în concepția americanilor, pot exista mai multe denominații și rituri în cadrul aceleiași confesiuni. De exemplu, catolicii din fiecare țară reprezintă o denominație aparte în acest raport, deși confesiunea catolică este doar una singură. Însă chiar și așa, numărul confesiunilor creștine este enorm de mare.

Și totuși este o singură Biblie! Cum s-a ajuns la o asemenea situație? Să ne gândim în mod practic la situația în care se găsește un necreștin care este atras de învățăturile Bibliei, dar care nu știe către care confesiune să se îndrepte dintre miile existente. Dacă există un singur Cuvânt al lui Dumnezeu, tradus în aproape toate limbile și dialectele lumii, de ce nu îl înțeleg toți creștinii la fel?

Răspunsul este simplu: Nu toți creștinii care studiază Biblia aplică aceleași reguli de interpretare a textului biblic. Desigur, asemenea oricărei alte confesiuni creștine, și Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea are propriile sale reguli de interpretare a Bibliei. Rămâne ca cititorul acestor rânduri să aprecieze singur dacă aceste reguli sunt corecte sau nu. Voi prezenta în continuare câteva reguli și principii de interpretare valabile atât pentru textul biblic, cât și pentru scrierile lui Ellen G. White, lucrări pe care Biserica Adventistă le consideră inspirate de Dumnezeu și utile în mod deosebit pentru finalul de istorie a bisericii.

1) Înainte de a deschide Cuvântul lui Dumnezeu, este nevoie de rugăciune pentru călăuzire divină. Iată un îndemn pe care Ellen G. White îl dă în acest sens: „Niciodată Biblia să nu fie studiată fără rugăciune. Înainte de a deschide paginile sale, noi trebuie să cerem iluminare de la Duhul Sfânt, iar ea ne va fi dată” (1).

În cartea sa „Understanding the Godhead”, Joel Ridgeway afirmă: „Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile cuiva care nu este călăuzit de Duhul Sfânt este o armă de distrugere în masă care a produs în creștinism distrugeri care nu pot fi măsurate. Din această cauză, în biserică au apărut o pletoră de doctrine false” (2).

De fapt, cum am putea înțelege Cuvântul lui Dumnezeu fără ca El să ne explice acest Cuvânt pe înțelesul nostru? Și cine poate să ni-l explice mai bine decât Cel care a inspirat acest Cuvânt – Duhul Sfânt?

2) Înainte de a deschide Biblia trebuie să avem o atitudine corectă față de Dumnezeu.

„Spiritul cu care venim să cercetăm Scripturile va determina caracterul celui care ne va asista în studiu. Îngeri din lumea de lumină vor fi cu cei care căuta călăuzirea divină în umilința inimii. Dar dacă Biblia este deschisă fără reverență, cu simțământul atotsuficienței, dacă inima e plină de prejudecăți, Satana e lângă tine și el va pune afirmațiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu într-o lumina pervertită” (3).

Atitudinea față de Dumnezeu și Cuvântul Său este o chestiune foarte serioasă, dacă vrem să înțelegem corect Biblia. Dacă cultivăm mândrie, dacă nu căutăm cu inima curată adevărul și nu tânjim să fim în armonie cu voia lui Dumnezeu, dacă cultivăm prejudecăți la care nu vrem să renunțăm, atunci cel care ne va asista în studiul Bibliei nu va fi Duhul lui Dumnezeu, ci Satana, care va direcționa gândurile noastre pe calea erorilor.

Iată un alt paragraf din scrierile lui Ellen G. White care atrage atenția asupra aceleiași probleme: atitudinea corectă a celui care dorește să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu: „Când Cuvântul lui Dumnezeu este deschis fără reverență și rugăciune, când gândurile și sentimentele noastre nu sunt fixate asupra lui Dumnezeu și nu sunt în armonie cu voința Sa, mintea este invadată de norii îndoielii și scepticismul se întărește chiar prin studiul Bibliei. Dușmanul obține controlul gândurilor noastre și ne sugerează interpretări incorecte. Ori de câte ori oamenii nu sunt în armonie cu Dumnezeu, prin cuvânt și faptă, atunci, oricât de învățați ar fi, ei sunt predispuși să greșească în înțelegerea Scripturilor și nu este sigur să avem încredere în explicațiile lor” (4).

Cultivarea unor păcate cunoscute va fi o piedică în calea înțelegerii corecte a Cuvântului lui Dumnezeu. Profetul Daniel ne spune că „niciunul dintre cei răi nu va înțelege, dar cei pricepuți vor înțelege” (Daniel 12:10). Profetul Isaia ne avertizează și el că „nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre va ascund Fața Lui și-L împiedică să v-asculte” (Isaia 59:2).

Și dacă păcatele noastre cunoscute și cultivate ne separă de Dumnezeu, cum am putea spera că vom înțelege corect Cuvântul Celui de care ne-am depărtat?

3) Biblia trebuie înțeleasă așa cum stă scris, afară de cazurile evidente în care avem de-a face cu metafore, simboluri profetice sau alegorii. De regulă, ceea ce afirmă Biblia aceea și înseamnă. Pasajele sale clare, scrise într-un limbaj simplu și direct, nu trebuie interpretate alegoric și nici pasajele alegorice sau simbolice nu trebuie înțelese în sens literal.

4) Biblia este propriul ei interpret. „Biblia este propriul ei interpret. Cu o minunată simplitate, o parte a ei se leagă de adevărul altei părți, până ce întreaga Biblie devine un întreg armonios. Lumina care răzbate dintr-un verset clarifică alte părți ale Cuvântului care păreau obscure” (5).

Comparând verset cu verset și permițând Bibliei să se explice pe sine, putem fi feriți de multe erori care există în creștinism și care au apărut prin ignorarea acestei reguli simple de hermeneutică.

5) Biblia trebuie studiată în context. „Cu scopul de a susține doctrine eronate sau practici necreștine, unii vor lua unele pasaje din Scripturi separate de contextul lor, poate citând doar jumătate dintr-un singur verset care ar susține punctul lor de vedere, în timp ce contextul necitat ar arăta un înțeles cu totul opus” (6).

Înainte de a trage o concluzie asupra înțelesului unui verset biblic, trebuie să citim întregul capitol pentru a fi siguri că acea concluzie la care am ajuns este în armonie cu ceea ce autorul a intenționat să transmită. Trebuie să ținem seama de contextul imediat, format din versetele din imediata apropiere a pasajului aflat în studiu, dar și de contextul general al întregii Biblii.

Trebuie să cunoaștem cadrul istoric în care a fost făcută o anumită afirmație biblică. De asemenea, trebuie să cunoaștem sensul cuvintelor folosite în Scriptură, având în vedere că sensul unui cuvânt se poate schimba de-a lungul timpului. Un dicționar vechi este de mare ajutor în această privință.

6) O mulțime de „sfetnici”. „Sunt o mie de ispite deghizate pregătite pentru cei ce au lumina adevărului și unica siguranță pentru fiecare dintre noi este aceea de a nu primi o nouă doctrină, o nouă interpretare a Scripturilor mai înainte de a o prezenta fraților cu experiență. Puneți-o înaintea lor cu un spirit umil și dornic să învețe, cu rugăciune profundă, și dacă ei nu văd în ea o nouă lumină, credeți în judecata lor, căci în mulțimea sfetnicilor este siguranța” (7).

De ce există atâtea confesiuni creștine, deși este o singură Biblie? Pentru că oamenii nu aplică aceste câteva reguli simple, logice și de bun-simț. Când un om folosește automobilul, nu va folosi manualul cu instrucțiuni de la mașina de spălat și nici invers. Dacă Biblia este studiată după alte reguli decât cele care decurg chiar de pe paginile ei și dacă încercăm să o înțelegem după propriile noastre idei preconcepute, cu siguranță se va ajunge la erori doctrinare.

Mai este un lucru deosebit de important, de care trebuie să ținem seama atunci când ne propunem să citim, să studiem și să înțelegem Biblia: tema centrală a Bibliei. Trebuie să înțelegem că Biblia, deși conține multă istorie (sacră), totuși ea nu este o carte de istorie; deși conține informații geografice, ea nu este un manual de geografie; deși conține poezie de cea mai înaltă calitate, ea nu este un volum de poezii etc.

Tema principală a Bibliei este descoperirea Planului de Mântuire. Toate celelalte teme prezente în ea sunt colaterale și au legătură cu acest plan. „Tema centrală a Bibliei, temă în jurul căreia gravitează orice altă temă din întreaga carte, este Planul Mântuirii, restaurarea ființei umane după chipul lui Dumnezeu… Cel care înțelege acest lucru are înaintea sa un câmp infinit de studiu. El are cheia care-i deschide întreaga comoara a Cuvântului lui Dumnezeu” (8).

Lori Balogh

Referințe:

(1) Ellen G. White, „Christian Education”, p. 59; „Steps to Christ”, p. 91

(2) Joel Ridgeway, „Understanding the Godhead”, p. 14

(3) Ellen G. White, „Testimonies for Ministers”, p.108

(4) Ellen G. White, „Steps to Christ”, p.110

(5) Ellen G. White, „Youth Instructor”, 30 iunie 1898

(6) Ellen G. White, „Great Controversy”, p. 521

(7) Ellen G. White, „Testimonies for the Chruch”, vol. 5, p. 293

(8) Ellen G. White, „Education”, p. 126