Natura divina a Domnului Christos in lumina scrierilor lui Ellen G. White

Natura divina a Domnului Christos in lumina scrierilor lui Ellen G. White

 

Desi este un teren sfant, pe care trebuie sa pasim cu multa atentie si reverenta, subiectul naturii Domnului Christos este unul esential pentru orice crestin. Acest subiect trebuie sa ne ofere raspuns la unele intrebari importante, mai ales in contextul revigorarii miscarilor antitrinitariene. Cine este de fapt Iisus Christos? De cand exista El? Ce inseamna ca Iisus Christos este Fiul lui Dumnezeu? Iata doar cateva intrebari la care orice crestin trebuie sa gaseasca un raspuns corect, potrivit adevarului.

De ce este important sa gasim un raspuns corect, biblic, la aceste intrebari? Pentru ce nu ne este indiferent cine este Iisus Christos, cine s-a jertfit pe Calvar, cine ne este Mare Preot si Mijlocitor la dreapta Tatalui si cine va reveni ca Domn al domnilor si Imparat al imparatilor.

Daca abordam separat cele doua naturi ale Fiului lui Dumnezeu: cea divina si cea umana, aceasta nu inseamna ca ele au existat separat in Persoana Sa. Iisus Christos este o Persoana unica in Univers, singura care poseda o natura dubla. Noi, ca oameni limitati, abordam separat cele doua naturi cu scop pedagogic, ca sa le putem intelege mai bine si sa ajungem la convingerea ca El este Dumnezeu adevarat si Om adevarat. Doua naturi cu totul diferite, imbinate in mod armonios intr-o singura Persoana: Iisus Christos.

Cu privire la natura divina a Domnului Iisus Christos, Biblia declara de la Geneza la Apocalipsa ca El este Dumnezeu in toata plinatatea cuvantului. Iata doar cateva texte care scot in evidenta dumnezeirea Sa:

„La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu.” ( Ioan 1,1 )

„…patriarhii, si din ei a iesit dupa trup Christosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvantat in veci. Amin!” ( Romani 9,5 )

„Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni s-a dat si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: „Minunat, Sfant, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” ( Isaia 9,6 )

     „Pe cand Fiului I-a zis: „Scaunul Tau de domnie, Dumnezeule, este in veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate!” ( Evrei 1,8 )

Cu privire la dumnezeirea Domnului Christos nu exista niciun dubiu. Acest adevar il sustin si trinitarienii si antitrinitarienii deopotriva. Exista totusi un „macaz” care separa doua conceptii cu totul diferite despre divinitatea Sa. In timp ce trinitarienii sustin ca Iisus Christos a existat intotdeauna ca Dumnezeu adevarat, fara sa aiba un inceput sau sfarsit al existentei, antitrinitarienii cred ca El are un inceput al existentei, iar divinitatea Sa I-a fost acordata ( delegata ) de Tatal.

Pentru a clarifica aceasta dilema, trebuie sa aflam raspunsul corect la intrebarea: Ce presupune termenul „divinitate”? Ce inseamna cu adevarat sa fii Dumnezeu? Biblia ne prezinta doua atribute principale ale lui Dumnezeu: A) puterea Sa creatoare si B) existenta Sa vesnica.

  1. A) Puterea Sa creatoare

Puterea creatoare a lui Dumnezeu se manifesta in trei moduri diferite: 1) Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor; 2) Dumnezeu este Sustinatorul vietii; 3 ) Dumnezeu are deplina putere asupra mortii. Daca ar lipsi vreuna dintre aceste atribute divine, dumnezeirea lui Iisus Christos nu ar fi deplina. Acum sa observam daca aceste trei atribute divine sunt prezente in viata lui Iisus Christos.

1) Puterea creatoare

Atunci cand deschidem Biblia, primul lucru pe care il aflam si pe care Dumnezeu doreste ca noi sa il stim de la inceput este faptul ca El este Creatorul tuturor lucrurilor. Daca dorim sa intelegem divinitatea lui Iisus Christos, acest atribut ar trebui sa fie primul pe care sa-l observam. Iar Biblia ne ofera suficiente dovezi in acest sens:

„La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ceea ce a fost facut n-a fost facut fara El.” ( Ioan 1,1-3 )

„Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin proroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile.” ( Evrei 1, 1.2 )

Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute, fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.” ( Coloseni 1,16 )

Asadar, Biblia arata ca Iisus Christos este Creator in cel mai deplin sens al cuvantului si ca El este deplin egal cu Tatal in privinta puterii creatoare.

2) Sustinatorul vietii

Cea de-a doua manifestare a puterii creatoare a lui Dumnezeu este sustinerea vietii. Biblia are multe de spus in aceasta privinta in privinta Fiului lui Dumnezeu:

„El este mai inainte de toate lucrurile si toate se tin prin El.” ( Coloseni 1,17 )

„Totusi pentru noi nu exista decat un singur Dumnezeu: Tatal, de la care vin toate lucrurile si pentru care traim si noi, si un singur Domn: Iisus Christos, prin care sunt toate lucrurile si prin El si noi.” ( 1 Corinteni 8,6 )

     „El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui, si care tine toate lucrurile cu Cuvantul puterii Lui, a facut curatirea pacatelor si a sezut la dreapta maririi in locurile prea inalte.” ( Evrei 1,3 )

Intr-un articol scris de Ellen G. White si publicat in Review and Herald in 1914, ea afirma despre Domnul Christos:

„De la Iisus este viata noastra derivata. In El este viata originala, neimprumutata, nederivata. In El este izvorul vietii. In noi curge doar un paraias din izvorul vietii. Viata noastra este ceva ce noi primim, ceva ce Datatorul ia inapoi din nou.” ( Review and Herald, 6 august 1914, par. 1 )

Asadar, Biblia impreuna cu cei care s-au aplecat asupra ei pentru a studia natura Domnului Christos, afirma clar ca Iisus Christos este Izvorul vietii. Si trinitarienii si antitrinitarienii deopotriva sunt de acord cu acest adevar. Intrebarea care se naste este urmatoarea: De unde are Iisus Christos viata? I-a fost data de Tatal sau o are in Sine Insusi?

Antitrinitarienii sustin ca Iisus Christos a primit viata de la Tatal, de unde rezulta ca singura sursa de viata este Tatal. Totusi, din paragraful citat mai sus din articolul scris de Ellen G. White, rezulta ca Iisus Christos are „viata originala, neimprumutata si nederivata.” Daca privim la semantica termenilor folositi de Ellen G. White, vom observa ca toti termenii intaresc aceeasi idee: Iisus Christos are viata in Sine.

Cand se spune despre un lucru ca este original, este clar ca nu este vorba de o copie. Acel lucru nu provine din alt lucru. Viata lui Iisus nu ar putea fi originala daca ar fi fost primita de la Tatal. De asemenea, Ellen G. White nu ar fi putut afirma despre viata lui Iisus ca este „neimprumutata si nederivata”, daca El ar fi primit viata de la Tatal.

Viata Tatalui este originala, neimprumutata si nederivata si asa va fi intotdeauna. Daca Tatal I-ar fi transferat Fiului Sau aceasta viata, despre viata Fiului nu s-ar mai fi putut afirma ca este „originala, neimprumutata si nederivata.”

Aceeasi declaratie o repeta Ellen White si in lucrarea sa de amploare „The Desire of Ages”: „Isus a declarat: „Eu sunt invierea si viata.” In Christos este viata originala, neimprumutata, nederivata. „Cine are pe Fiul, are viata.” ( Ioan 5,12; p.530 )

Comentand textul din Ioan 1,4, in care evanghelistul afirma: „In El era viata si viata era lumina oamenilor”, Ellen G. White specifica: „Nu viata fizica este specificata aici, ci nemurirea, viata care este in exclusivitate proprietatea lui Dumnezeu. Cuvantul, care era cu Dumnezeu si care era Dumnezeu, avea aceasta viata. Viata fizica este ceva ce orice om primeste. Ea nu este eterna si nemuritoare, caci Dumnezeu, Datatorul vietii, o ia inapoi. Omul nu are niciun control asupra propriei vieti. Dar viata lui Christos este neimprumutata. Nimeni nu poate lua aceasta viata de la El. „Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau si am putere s-o iau iarasi; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu.” ( Ioan 10,18; „Selected Messages”, vol. 1, p. 296 )

Argumentul ca Tatal I-ar fi transferat Fiului Sau „viata originala, neimprumutata si nederivata” este fara niciun suport biblic. Este doar o incercare de a mistifica o declaratie clara si evidenta a inspiratiei.

3) Puterea asupra mortii

In mod natural, daca Dumnezeu este Creatorul si Sustinatorul tuturor lucrurilor, El trebuie sa aiba si putere asupra mortii. Iar aceasta putere devine vizibila in invierea celor care au trecut in nefiinta. Cand Iisus a inceput activitatea Sa publica, Ioan Botezatorul a trimis la El o delegatie formata din cativa ucenici cu urmatoarea intrebare: „Tu este Acela care are sa vina sau sa asteptam pe altul?” ( Matei 11,3 ) Cu alte cuvinte, Ioan dorea sa stie daca Iisus era Dumnezeu in trup omenesc, mult asteptatul Mesia.

Iisus a raspuns la intrebarea lui Ioan astfel: „Duceti-va si spuneti lui Ioan ce auziti si ce vedeti: Orbii isi capata vederea, schiopii umbla, leprosii sunt curatati, surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se propovaduieste Evanghelia” ( Matei 11, 4.5 )

Se poate observa din raspunsul Mantuitorului ca una dintre dovezile divinitatii Sale este puterea de a invia mortii, fapt care s-a adeverit in cazul invierii lui Lazar, a fiicei lui Iair si a fiului vaduvei din Nain ( vezi Ioan 11,1-46; Matei 9,18-26; Luca 7,11-17 ).

In viziunea prezentata in primul capitol al cartii Apocalipsa, Ioan Il vede si Il aude pe Cel ce semana cu Fiul omului si pe care-L descrie in maretia Sa cereasca. Acesta marturiseste despre Sine: „Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.” ( Apocalipsa 1,18 )

In concluzie, puterea creatoare a lui Iisus Christos, faptul ca El este Sustinatorul vietii si ca are putere deplina asupra mortii dovedesc marele adevar ca El este Dumnezeu adevarat in cel mai deplin sens al cuvantului.

  1. B) Existenta vesnica prin Sine Insusi

Faptul ca Dumnezeu este vesnic reprezinta un atribut fundamental care face diferenta intre El si fiintele create. Nu a fost niciun timp in care Dumnezeu sa nu fi existat. Acest lucru este greu de inteles pentru noi, insa il acceptam prin credinta. A nega existenta vesnica a lui Dumnezeu inseamna a-L nega pe El ca Dumnezeu.

Iisus Christos este de asemenea Dumnezeu, adevar pe care Scripturile il sustin cu putere. Si daca El este Dumnezeu in sensul deplin al cuvantului, inseamna ca El este vesnic si are viata in Sine.

In Scripturile Vechiului Testament, scrise in ebraica, Numele divin Iehova ( „Yehowah”, „Yahweh” ) inseamna „Eu sunt Cel ce sunt”. Sau, cu alte cuvinte: „Eu sunt Cel existent prin Mine Insumi” ( vezi Exodul 3,13.14 ). In traducerea lui Dumitru Cornilescu a Vechiului Testament, acolo unde apar cuvintele „Domnul” sau „Dumnezeu”, in original apare Numele „Iehova” ( „Yehowah”, „Yahweh” ) – Cel existent prin Sine Insusi. Insa acest Nume divin – al adevaratului Dumnezeu creator al cerului si al pamantului – este folosit si in dreptul lui Iisus Christos. Iata cateva exemple:

In Geneza 2,7, sta scris ca „Domnul, Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu.” Originalul ebraic spune ca „Iehova Dumnezeu a facut…” Insa tot Scriptura ne invata ca Cel care a creat toate lucrurile este Iisus Christos ( vezi Ioan 1,3; Evrei 1,1.2; Coloseni 1,16 ). In expresia „toate lucrurile” este cuprinsa si umanitatea. Asadar, raportul creatiei omului din Geneza 2,7, in care se foloseste Numele divin Iehova ( Cel existent prin Sine Insusi ) face referire la Iisus Christos.

In Isaia 43,3, Domnul Se recomanda pe Sine astfel: „Caci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau…” Textul original spune: „Eu sunt Iehova, Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau…

Cuvantul „Mantuitor” in originalul ebraic este „Yasha” si reprezinta echivalentul ebraic al lui Iisus. Aceasta corelare intre Numele lui Iisus in forma ebraica ( „Yasha” ) si Numele viului Dumnezeu ( „Yehowah”, „Yahweh” ) poate fi intalnita in mai multe locuri in Vechiul Testament ( vezi Isaia 43,11; 45,21; 49,26; 60,16; Osea 13,4 ).

Si daca aceste argumente nu au convins pana acum, sa privim mai atent dialogul pe care Mantuitorul l-a avut cu iudeii pe tema preexistentei Sale. Cand Iisus le-a spus acestora: „Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu, iudeii au luat pietre ca sa arunce in El ( vezi Ioan 8,57-59 ). Ce dovedeste aceasta reactie dura a iudeilor? Ei au inteles ce a vrut sa spuna Iisus. El a folosit in dreptul Sau acel Nume divin care pentru iudei insemna „Cel existent prin Sine Insusi.

Comentand aceasta imprejurare, Ellen G. White afirma: „Adevarat, adevarat va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu.” Peste marea multime s-a asternut linistea. Numele lui Dumnezeu, dat lui Moise pentru a exprima ideea prezentei vesnice, fusese pretins de acest Rabi galileean ca fiind al Sau. El anuntase ca El este Cel existent prin Sine Insusi, Cel care fusese promis lui Israel, „a carui obarsie se suie pana in vremurile stravechi, pana in zilele vesniciei” ( Mica 5,2; „The Desire of Ages”, p. 469 )

Se putea face o declaratie mai clara decat aceasta? Iisus este Dumnezeu adevarat, Iehova, Cel existent prin Sine Insusi.

Sa privim acum si la scenele arestarii lui Iisus in gradina Ghetsemani, asa cum sunt zugravite de evanghelistul Ioan. In momentul apropierii ostasilor de grupa ucenicilor ce se afla langa Iisus, El i-a intrebat: „Pe cine cautati?” „Pe Iisus din Nazaret” – I-au raspuns ei. Atunci Iisus le-a zis: „Eu sunt.”

Ce s-a intamplat cu acea multime pestrita de ostasi si aprozi condusi de Iuda? Raportul Scripturii spune: „Cand le-a zis Iisus: „Eu sunt”, ei au dat inapoi si au cazut jos la pamant.” ( Ioan 18,1-6 ) Doar rostirea Numelui Sau divin „Eu sunt” ( „Yehowah”, Yahweh” ) – „Cel existent prin Sine Insusi” – a facut ca acea intreaga multime sa cada la pamant ca secerata. Si daca Domnul Christos nu ar fi fost hotarat sa mearga pana la capat, la Calvar, nicio putere omeneasca nu ar fi fost capabila sa reziste in fatza acestui Nume puternic.

In scrierile sale, Ellen G. White nu face nicio deosebire intre existenta vesnica a Tatalui si existenta vesnica a Fiului. Iata doua exemple care sprijina aceasta idee:.

1) Psalmul 90,1.2: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost din neam in neam. Inainte ca sa se fi nascut muntii si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie Tu esti Dumnezeu.”

De regula, acest pasaj este atribuit lui Dumnezeu Tatal. Ellen G. White interpreteaza si ea acest pasaj, aplicandu-l la Dumnezeu Tatal.

„Astfel i-a fost prezentat profetului ( Daniel n.n. ) in viziune marea si solemna zi in care caracterele si vietile oamenilor vor fi trecute in revista de Judecatorul intregului pamant si tuturor oamenilor li se va rasplati fiecaruia dupa faptele sale. Imbatranitul de zile este Dumnezeu Tatal. Psalmistul spune: „Inainte ca sa se fi nascut muntii si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie Tu esti Dumnezeu.” Psalmul 90, 2 ( „The Great Controversy”, p.479 )

Insa aceeasi autoare aplica pasajul din Psalmul 90,2 si la Persoana lui Iisus Christos:

     „Inainte ca sa se fi facut muntii si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie Tu esti Dumnezeu” ( Psalmul 90,2 ) „Norodul acesta care zacea in intuneric a vazut o mare lumina; si peste cei ce zaceau in tinutul si umbra mortii a rasarit lumina” ( Matei 4,16 ) Aici preexistenta lui Christos si scopul manifestarii Sale in lume sunt prezentate in raze vii de lumina venind de la tronul cel vesnic.” ( „Selected Messages”, vol. 2, p. 248 )

Din cele doua comentarii reiese ca Ellen G. White nu face nicio deosebire intre vesnicia existentei lui Dumnezeu Tatal si cea a existentei lui Dumnezeu Fiul.

2) Apocalipsa 1,18: „Cel viu. Am fost mort si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor.

Comentand acest verset, Ellen G. White spune: „Acestea sunt declaratii insemnate si solemne. El era Izvorul oricarei indurari si iertari, a pacii si a harului, vesnicul si neschimbatorul, Cel existent prin Sine Insusi, care l-a vizitat pe servul Sau exilat pe insula numita Patmos.” ( Manuscript 81, 1900; Bible Commentary, vol. 7, p. 955 )

Tragand linie dupa aceste scurte consideratii, putem concluziona ca nici Biblia si nici scrierile lui Ellen G. White nu fac nicio diferenta intre existenta Tatalui si cea a Fiului. Ambii sunt vesnici, fara inceput al existentei si fara sfarsit al ei. Intr-un articol publicat in „Signs of the Times”, in 1895, Ellen G. White atrage atentia asupra urmatoarelor lucruri:

     „Maretia lui Dumnezeu nu poate fi masurata sau inteleasa. Si acea doctrina care neaga absoluta divinitate a lui Iisus Christos, neaga de asemenea dumnezeirea Tatalui; caci niciun om nu-L cunoaste pe Fiul, ci numai Tatal.” ( Signs of the Times”, June 27, 1895, par.3 )

Lori Balogh

This entry was posted in Iisus Christos and tagged , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Natura divina a Domnului Christos in lumina scrierilor lui Ellen G. White

  1. Lori Balogh says:

    In momentul intruparii Sale.

  2. Doru Buiuc says:

    Când i-a dat Tatăl Fiului Său viaţa în Sine
    (Ioan 5, 26)?

  3. Advertoriale says:

    Este necesar ca, in lumina Cuvantului lui Dumnezeu sa ne aparam prin adevar impotriva oricaror conceperi gresite, cele care permit intinderii traditiilor omului, si sa ne abtinem, in schimb, de la orice interpretare ce contrazice credinta crestina.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.