Privire generala asupra cartii Ioel
Asa cum se intampla in cazul multor carti ale Vechiului Testament, si in cazul de fatza cartea poarta numele autorului profetiilor pe care le contine. Ioel inseamna „Iehova este Dumnezeu” sau „Domnul este Dumnezeu” si este un nume destul de obisnuit pentru vremurile Vechiului Testament. Douasprezece persoane diferite au purtat acest nume.
In afara de faptul ca pe tatal sau l-a chemat Petuel, nu mai cunoastem nimic altceva despre el, in afara informatiilor pe care le putem deduce din cartea sa. Spre deosebire de alti profeti a caror activitate a fost legata de imparatii care au domnit in timpul activitatii lor, Ioel nu ne ofera nicio informatie cu privire la perioada in care a activat ca profet.
De aceea, neavand anumite date concrete, cartea lui Ioel a fost datata de unii comentatori intre secolul al IX-lea i.Chr. si secolul al II-lea i.Chr. Unii il considera pe Ioel cel mai timpuriu dintre profetii mari si mici, in timp ce altii vad in el un profet postexilic. Exista si o a treia conceptie: unii comentatori considera ca Ioel a trait in secolul al VII-lea i.Chr., in primii ani ai domniei lui Iosia.
Deoarece pe parcursul intregii sale profetii Ioel nu face nicio referire la Israel, se crede ca el a facut parte din Iuda, iar lucrarea sa a avut in vedere Regatul de Sud si Ierusalimul. Ioel se remarca prin stilul sau pitoresc si clar, abundand in descrieri pline de viata.
Cartea este alcatuita din doua sectiuni: partea intai ( de la cap.1,1 la 2,17 ), in care autorul face o descriere plastica a unei teribile invazii de lacuste, insotita de seceta, si partea a doua ( de la cap.2,18 la 3,21 ), in care ni se prezinta fagaduinta restaurarii harului divin.
Cu privire la invazia lacustelor, exista doua interpretari: una literala, avand in vedere ca roiurile de lacuste faceau adesea ravagii in acea zona geografica, si una simbolica, alegorica, in care „lacustele” par sa simbolizeze invazia ostirilor vrajmase. Dintre cele doua interpretari, cea literala are cele mai multe argumente de partea sa.
Mesajul lui Ioel se concentreaza pe „ziua Domnului”, ziua judecatii lui Dumnezeu si a pedepsei Sale, pornind de la dezastrul ( literal sau simbolic ) produs prin invazia „lacustelor” si lasand oamenii si animalele fara hrana, iar Templul fara daruri care sa sustina slujbele de acolo. Acest dezastru ii aminteste lui Ioel de ziua in care Dumnezeu va judeca si va pedepsi nelegiuirea, determinandu-l sa faca un apel urgent la pocainta.
Cartea prezinta si o viziune a slavei viitoare a iudeilor stabiliti in tara lor. De asemenea, Ioel intrevede o judecata severa atat pentru dusmanii poporului lui Dumnezeu, cat si pentru cei care, desi fac parte din poporul legamantului, nu se pocaiesc de pacatele lor. Pentru cei care se intorc la Dumnezeu, Ioel intrevede o viata stralucitoare, asemenea Dumnezeului caruia I se inchina. Prin solia sa clara, dar si prin claritatea stilului sau, Ioel a fost asezat pe un loc de frunte intre profetii evrei, fiind considerat ca avand aceeasi importanta ca profetii Isaia si Habacuc.
Lori Balogh
