Rugaciuni „curate”, rugaciuni „necurate”
Cunoscatorii Scripturilor sunt familiarizati cu textele care vorbesc despre „dobitoacele curate si necurate” ( vezi Leviticul 11 ), in contextul poruncilor date de Dumnezeu cu privire la alimentatia pe care un om ar trebui sa o aiba sau pe care ar trebui sa o evite. In calitatea Sa de Creator al complexei masinarii a organismului omenesc, El cunoaste care este cel mai bun „combustibil” pentru organismul nostru, care sa-i asigure o functionare optima si cat mai indelungata.
Din acest punct de vedere, Biblia este o adevarata „carte tehnica”, oferindu-ne indicatii pretioase cu privire la buna functionare nu doar a corpului, ci si a spiritului uman. Daca atunci cand ne referim la alimentatie putem alege alimentele curate indicate de Cuvantul lui Dumnezeu, lasandu-le deoparte pe cele necurate, si daca avem la dispozitie numeroase mijloace pentru a curata lucrurile „necurate”, facandu-le din nou sa straluceasca de curatenie ( masini de spalat, detergenti, etc. ), ce solutii avem atunci cand suntem confruntati cu necuratia in domeniul spiritual?
Da, stim ca omul poate avea o inima necurata, poate avea ganduri necurate, motive si scopuri necurate; el poate fi necurat in vorbire, in sentimente, in trairi si in aspiratii. Dar v-ati gandit vreodata ca omul poate deveni necurat chiar si in cele mai profunde momente ale relatiei sale cu Dumnezeu? V-ati gandit vreodata ca si rugaciunile pe care le inaltam spre tronul Universului, inaintea unui Dumnezeu sfant si infricosat, pot fi si ele necurate?
Intr-una dintre interventiile sale in dialogul purtat cu cei trei prieteni, mult incercatul si suferindul Iov face o afirmatie care ne da de gandit: „Totusi, n-am facut nicio nelegiuire si rugaciunea mea a fost intotdeauna curata.” ( Iov 16,17 )
Iov aminteste despre rugaciunea sa curata, ceea ce ne face sa deducem ca exista si rugaciuni necurate, intinate, murdare. Si daca exista astfel de rugaciuni, este cat se poate de clar ca Dumnezeu, ai carui ochi nu pot sa vada raul ( vezi Habacuc 1,13 ), nu va raspunde niciodata unor astfel de rugaciuni.
In mod firesc se naste intrebarea: Ce poate face ca rugaciunea – cel mai intim si profund act al inchinarii omului – sa devina necurata? Care este acel „ferment” nedorit care o altereaza, facand-o de nesuportat pentru Dumnezeul nostru indelung rabdator si iubitor?
Biblia ne ofera cateva indicii cu privire la acele lucruri si atitudini din viata noastra care pot transforma cel mai intim act al inchinarii intr-un lucru necurat si, prin urmare, respingator atat pentru Dumnezeu, cat si pentru intregul cer. Sa identificam cateva dintre aceste atitudini omenesti care sunt raspunzatoare pentru aceasta metamorfoza nedorita:
1) Buze necurate
Cand de pe buzele noastre ies cuvinte de lauda si binecuvantare la adresa lui Dumnezeu, dar, in acelasi timp, si cuvinte aspre, de ocara fatza de semenii nostri, rugaciunile pe care le rostim, oricat ar fi de elaborate si frumos alcatuite, devin rugaciuni necurate. Iata ce afirma apostolul Iacov in legatura cu aceasta duplicitate nedorita in vorbirea unui om:
„Dar limba niciun om n-o poate imblanzi. Ea este un rau care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte. Cu ea binecuvantam pe Domnul si Tatal nostru, si tot cu ea blestemam pe oameni care sunt facuti dupa asemanarea cu Dumnezeu. Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa, fratii mei! Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara?” ( Iacov 3,8-11 )
Oare cum priveste Dumnezeu, Tatal nostru al tuturor, acest comportament duplicitar, acest dublu standard? Cu Dumnezeu ne purtam frumos, caci de El ne este teama ca ne va pedepsi sau asteptam sa ne rasplateasca, in timp ce cu semenii nostri, de care nu ne este teama si de la care nu ne asteptam la vreun castig, ne purtam rau! Pilda robului nemilostiv ne ofera un astfel de exemplu negativ de om cu buze necurate ( vezi Matei 18,21-35 ).
Priviti si ascultati cum vorbeste acest om cu stapanul caruia ii datora 10 000 de talanti: „Doamne, mai ingaduie-mi si-ti voi plati” ( vers. 26 ). Si acum priviti si ascultati cum vorbeste acelasi om cu tovarasul sau care ii datora doar o suta de lei, o suma infima in comparatie cu datoria sa fatza de stapan: „L-a strans de gat, zicand: „Plateste-mi ce-mi este dator!” ( vers. 28 )
Va vine sa credeti ca este acelasi om care cu cateva clipe in urma statea in genunchi, umil, cerand cu glas mieros indurare de la stapanul sau? Acum are ochii injectati si muschii incordati, urla ca o fiara si mainile i se infig in gatul datornicului sau. Te uiti la el si nu-ti vine sa crezi ca este acelasi om. Te uiti la el si nu-ti vine sa crezi ca din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara.
Da, rugaciunea „necurata” este rugaciunea oamenilor cu doua sau mai multe fetze: o atitudine fatza de Dumnezeu si alta fatza de oameni. Poate Dumnezeu sa asculte asemenea rugaciuni? Poate omul viclean sa-L insele pe Cel care cunoaste toate adancurile inimii si care citeste toate gandurile mintii?
2) Motivatii necurate
Acelasi apostol Iacov ne vorbeste despre un alt lucru care face din rugaciune ceva necurat si respingator pentru Dumnezeu:
„Voi poftiti si nu aveti; ucideti, pizmuiti si nu izbutiti sa capatati; va certati si va luptati si nu aveti pentru ca nu cereti. Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, ca sa risipiti in placerile voastre.” ( Iacov 4,2.3 )
In cazul amintit de Iacov este vorba doar de una dintre motivatiile gresite care pot sta la baza rugaciunilor noastre – dorinta de a risipi binecuvantarile lui Dumnezeu in placeri pacatoase si distructive. Insa motivatii gresite, care pot intina rugaciunile noastre pot fi multe si variate. Ce motivatie a stat la baza rugaciunii fariseului din parabola Domnului Iisus ( Vezi Luca 18,9-14 )? Ati observat ca fariseul din parabola nu cere nimic de la Dumnezeu? El isi este atotsuficient. Este multumit cu starea lui spirituala pe care o alimenteaza constant prin comparatiile pe care le face cu oamenii de langa el si pe care ii considera mai rai decat el: „hrapareti, nedrepti, precurvari, vamesi”, care nu postesc ca el de doua ori pe saptamana si nu dau zeciuiala ca el din toate veniturile sale, inclusiv din marar si chimen.
Cat de „curata” poate fi rugaciunea unui om care zice in inima sa: „Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic” ( Apocalipsa 3,17 )? Cat de „curata” poate fi rugaciunea unui om care nu simte nicio lipsa spirituala si nu are nicio nevoie care sa-l conduca in umilinta inaintea tronului lui Dumnezeu? Rugaciunea unui astfel de om nu este o deschidere a inimii ca inaintea unui prieten, ci doar o ocazie de a-si etala meritele si neprihanirea .
Ce naiv poate fi un astfel de om! Ce prostie a inimii sa incerci sa-L pacalesti pe Dumnezeu, pe Cel ce ne cunoaste toate ascunzisurile inimii! ( vezi Psalm 139,1-4 ) Eficienta unor astfel de rugaciuni este clar arata de Domnul Christos: „Eu va spun ca mai degraba omul acesta ( vamesul n.n. ) s-a pogorat acasa socotit neprihanit decat celalalt ( fariseul n.n. ). Caci oricine se inalta, va fi smerit si oricine se smereste va fi inaltat” ( Luca 18,14 ).
Si atunci cum ramane cu rugaciunea fariseului? Doar vorbe in vant, un simplu antrenament al limbii si al muschilor fetzei si nimic mai mult! Rugaciunea fariseului nu doar ca nu a intarit relatia sa cu Suveranul Universului, dar ea chiar a inrautatit aceasta relatie. Caci, spune Insusi Mantuitorul: „Va spun ca in ziua judecatii oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina si din cuvintele tale vei fi osandit” ( Matei 12,36.37 )
3) Pacate cunoscute si cultivate
Am inteles ca pot exista rugaciuni pe care Dumnezeu nu le implineste din diferite motive. Am inteles de asemenea ca exista rugaciuni necurate din cauza duplicitatii noastre sau din cauza unor motivatii gresite. Dar ca rugaciunea – cea mai profunda manifestare a relatiei noastre cu Dumnezeu – sa devina o scarba in ochii lui Dumnezeu, la lucrul acesta nu ne-am fi asteptat niciodata.
Cu toate acestea, Biblia ne vorbeste si despre o asemenea situatie: „Daca cineva isi intoarce urechea ca sa n-asculte Legea, chiar si rugaciunea lui este o scarba” ( Proverbe 28,9 )
Ascultand tot felul de stiri de pe mapamond, stai si te intrebi ( daca nu cumva ai renuntat sa-ti mai pui intrebari ): Cum poate fi ascultata o rugaciune pentru sfintirea unor arme sortite uciderii, cand porunca lui Dumnezeu spune clar: „Sa nu ucizi!” ( Exodul 20,13 )? Cum poate fi ascultata o rugaciune pentru binecuvantarea unei echipe de fotbal, cand Cuvantul lui Dumnezeu nu incurajeaza competitia, ci colaborarea? Cum ar putea fi ascultata rugaciunea unui hot ( paradoxal, exista si astfel de situatii ) care se roaga sa reuseasca spargerea fara sa fie prins, cand porunca divina spune clar: „Sa nu furi!”? ( Exodul 20,15 )
Oamenii care se roaga in felul acesta dovedesc faptul ca nu-L cunosc pe Dumnezeu, ca au o imagine cu totul falsa despre caracterul Lui si, prin urmare, rugaciunile lor sunt privite cu dezgust de Dumnezeu. In contrast cu toate aceste situatii in care rugaciunile oamenilor pot deveni „necurate”, Iov avea deplina incredere ca rugaciunea sa a fost intotdeauna „curata”.
O astfel de rugaciune presupune:
– un izvor curat, adica o inima curata si deschisa ca o carte inaintea lui Dumnezeu
– maini curate, nepatate de fapte si pacate cultivate constient
– buze curate din care sa iasa doar cuvinte nobile, ziditoare si blande, fie ca vorbim cu Dumnezeu, fie ca vorbim cu cei din familie, din biserica, din societate sau chiar cu vrajmasii nostri
– motivatii si scopuri curate
O astfel de rugaciune va trece cu siguranta de plafonul locuintei noastre sau al bisericii in care ne inchinam lui Dumnezeu. O astfel de rugaciune va strabate distante inimaginabile si va ajunge pana in camera de audienta a Tatalui ceresc. Iar Tatal nostru ceresc, sensibil fatza de astfel de rugaciuni „curate”, nu va dezamagi niciun suflet care vine la El in felul acesta.
Lori Balogh
