„Si vei fi o binecuvantare…”
„Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare.”
( Geneza 12,2 )
Ce ai raspunde daca cineva te-ar intreba: „Care sunt cele mai importante doua zile din viata ta?”
Probabil ca cei mai multi oameni ar raspunde ca prima zi importanta din viata lor a fost ziua nasterii. Si este numai firesc sa gandim in felul acesta dintr-un motiv simplu: daca nu ar fi existat o zi a nasterii, nu ar mai fi existat nicio alta zi dupa aceea: nici buna, nici rea, nici importanta, nici lipsita de importanta.
Dar care este a doua zi cea mai importanta din viata ta? La aceasta intrebare raspunsurile pot fi foarte variate. Unii vor spune ca a doua zi foarte importanta din viata lor a fost cea in care si-au terminat studiile si au devenit independenti din punct de vedere financiar odata cu primul salariu. Altii vor spune ca a doua cea mai importanta zi din viata lor a fost aceea in care au spus „Da!” in fatza ofiterului de stare civila si in fata altarului.
Altii vor spune ca venirea pe lume a primului lor copil, sau poate un mare castig la LOTO sau o vacanta unica petrecuta in tari exotice a fost a doua cea mai importanta zi din viata. Un sportiv ar indica acea zi ca fiind ziua in care a castigat prima sa medalie de aur; un scriitor ar spune ca acea zi ar fi aceea in care a iesit de sub tipar prima sa lucrare. Exemplele pot continua in functie de realizarile si trairile fiecarei persoane.
Nu este de condamnat importanta pe care oamenii o acorda unor evenimente speciale din viata lor, caci pentru fiecare dintre noi astfel de momente si evenimente au o incarcatura emotionala deosebita. Mi-a placut insa raspunsul pe care un om l-a dat la intrebarea: Care sunt cele mai importante doua zile din viata ta? Raspunsul a fost: „Cele mai importante doua zile din viata mea au fost ziua in care m-am nascut si ziua in care am aflat de ce m-am nascut.” Sau, mai corect spus: ziua in care am aflat scopul pentru care m-am nascut, ziua in care am descoperit sensul vietii mele.
Din nefericire, milioane de oameni traiesc cu raspunsul la doar jumatate din intrebare. Ei stiu cand s-au nascut, sarbatoresc an de an acea zi cu mai mult sau mai putin fast, insa ei nu au descoperit inca raspunsul la cea de-a doua jumatate a intrebarii. Ei nu au descoperit inca pentru ce s-au nascut in aceasta lume, care este sensul vietii lor.
Urmarea nefericita pentru acesti oameni este aceea ca vasul fiintei lor pluteste in deriva, fara o tinta precisa care sa treaca dincolo de pragul mormantului, pentru ca apoi, in vremuri de criza existentiala, sa naufragieze. Lumea este plina de epave umane care nu au ajuns la tinta pentru ca nu au avut o tinta in viata. Si aceasta pentru ca nu au gasit-o, pentru ca nu au cautat-o.
Dar care este aceasta tinta? Care este sensul vietii pe care ne-a daruit-o Creatorul? De ce ne-a adus El la existenta? Care este vointa Sa si planul Sau cu fiecare dintre noi?
Orice filozofie si orice religie care se respecta trebuie sa ofere raspuns la cele trei mari intrebari existentiale: „Cine suntem?” „De unde venim?” si „Incotro mergem?” Filozofiile si religiile care nu sunt capabile sa ne ofere un raspuns pertinent la aceste trei intrebari, nu au nicio valoare. Dimpotriva!
Cine suntem? De unde venim? Incotro mergem? Care este sensul vietii noastre? Din fericire, religia Bibliei ne ofera raspunsuri complete la toate cele trei intrebari fundamentale: Venim din mainile Creatorului nostru si suntem copii ai lui Dumnezeu, fii de Imparat. Dar incotro mergem? De ce existam pe pamant? Care este scopul existentei noastre?
Unul dintre raspunsurile pe care Cuvantul lui Dumnezeu il ofera la aceasta intrebare il gasim in chemarea pe care Dumnezeu a facut-o lui Avraam: „Domnul zisese lui Avraam: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino in tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare. Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine.” ( Geneza 12,1-3 )
Nu stim daca la acea data Avraam gasise raspuns la intrebarea: Care sunt cele mai importante doua zile din viata ta? Nu stim daca pana la aceasta chemare a lui Dumnezeu, insotita de o promisiune impresionanta, Avraam stia pentru ce fusese adus la existenta si care era scopul existentei lui. Este insa cert ca din acel moment Avraam a cunoscut sensul vietii sale: sa fie o binecuvantare pentru altii in asa masura incat toate familiile pamantului sa fie binecuvantate in el.
Din acea clipa, Avraam putea spune fara nicio ezitare ca a doua cea mai importanta zi din viata sa a fost cea in care Dumnezeu i-a descoperit sensul vietii lui, vointa Sa si planul Sau cu viata lui. Avraam a inteles in acea zi ca el si urmasii sai urmau sa devina canale prin care binecuvantarile lui Dumnezeu puteau sa se reverse peste lume.
Ce sens nobil si sublim al vietii! Sa fii binecuvantat de Creator, pentru ca apoi sa transmiti mai departe, catre cei din jur, aceste binecuvantari. Sa primesti ca sa dai. Sa fii imbogatit sufleteste pentru ca apoi sa-i imbogatesti sufleteste pe altii. Sa fii mangaiat pentru ca la randul tau sa-i poti mangaia pe altii care sufera. Sa afli calea spre fericire, implinire si mantuire pentru ca la randul tau sa-i ajuti pe altii sa afle si ei aceasta cale.
Dar oare atunci cand oferi altora din aceste binecuvantari pe care le-ai primit de la Dumnezeu nu risti sa saracesti, sa duci lipsa? Nicidecum! „Daca oamenii, barbati si femei deopotriva, vor deveni canale de binecuvantare pentru alte suflete, Dumnezeu va alimenta continuu aceste canale.” ( E.G.White, „Marturii” vol. 6, p.448-450)
Nu, Dumnezeu nu va ramane dator fatza de noi. El promite ca va alimenta continuu izvoarele fiintei noastre pentru ca sa avem mereu ceva de oferit celor din jur. Baietelul care a oferit cele cinci paini de orz si cei doi pesti, folosite de Mantuitorul pentru hranirea a 5 000 de oameni, nu a flamanzit pentru ca a oferit ceea ce avea. Dimpotriva, s-a saturat si el, nu doar trupeste, ci mai ales sufleteste, avand convingerea ca a facut o fapta buna. ( vezi Luca 6,1-13 )
Vaduva din Sarepta, oferind profetului Ilie din putinul pe care-l mai avea ca sa traiasca ea si fiul ei, nici nu a murit de foame, nici nu a flamanzit in perioada urmatoare. Dumnezeu ii promisese prin Ilie: „Faina din oala nu va scadea si untdelemnul din ulcior nu se va imputina”… Si multa vreme a avut ce sa manance ea si fiul ei si Ilie.” ( 1 Imparati 17,14.15 )
In vasta Creatie a lui Dumnezeu, „nu este nimic, afara de sufletul egoist al omului, care sa traiasca pentru sine. Nicio pasare care spinteca vazduhul, niciun animal care se misca pe pamant nu slujeste decat pentru binele altuia. Nu este nicio frunza a padurii ori firicel firav de iarba care sa nu aiba de facut o lucrare… Florile isi raspandesc parfumul si isi expun frumusetea pentru fericirea omenirii. Soarele isi revarsa lumina spre a inveseli nenumaratele lumi. Oceanul, el insusi sursa tuturor izvoarelor si fantanilor noastre, primeste torentele de apa de pe intregul pamant, dar primeste ca sa dea.” ( E. G. White, „Hristos Lumina Lumii”, 20.2 )
Marele circuit universal al binecuvantarilor divine nu este intrerupt decat de sufletele noastre egoiste, care primesc, dar refuza sa dea mai departe. Geografia Palestinei este o buna ilustrare a acestui trist adevar. Lacul Galileii primeste necontenit ape proaspete din muntii Libanului, insa nu le retine pentru sine, ci le ofera mai departe. Iata de ce Lacul Galileii este o apa plina de viata, oferind resurse pentru multi pescari din regiune. In schimb, Marea Moarta doar primeste apa, fara sa ofere nimic mai departe. Rezultatul? Imaginea ei este dezolanta, iar Marea Moarta isi merita numele.
Iata de ce una dintre invataturile lui Iisus din timpul activitatii Sale publice a avut menirea sa combata egoismul innascut al oamenilor. Mantuitorul ne-a invatat sa ne regasim sensul vietii, acel sens pentru care am fost adusi la existenta intr-un anumit timp si intr-un anumit spatiu geografic.
„Dati, si vi se va da; ba inca, vi se va turna in san o masura buna, indesata, clatinata, care se va varsa pe deasupra. Caci cu ce masura veti masura, cu aceea vi se va masura.” ( Luca 6,38 )
Dar care sunt caile concrete prin care putem fi o binecuvantare pentru altii? Poate ca ne gandim la lucruri mari; poate restrangem ideea de a fi o binecuvantare pentru altii doar la lucrarea de salvare de suflete. Insa ideea de a fi o binecuvantare pentru altii este ceva mult mai complex si totusi, paradoxal, mult mai simplu decat ne imaginam.
Uneori putem fi o binecuvantare pentru altii oferind un simplu pahar cu apa rece unui om insetat. Eram intr-o excursie in Piatra Craiului si pe crestele muntelui ne-am intalnit, printre altii, si cu o familie. Din vorba in vorba, am aflat ca sufereau mult de sete, caci neglijasera sa ia apa cu ei, nestiind ca pe creasta nu exista niciun izvor. Le-am oferit din rezerva noastra de apa, fiind binecuvantati si ei, dar si noi. Ne-am despartit cu sentimentul ca am facut un lucru bun, contrar egoismului care ne caracterizeaza ca specie umana.
Domnul Christos ne promite binecuvantarile cerului nu doar cand facem lucruri mari si costisitoare, ci chiar cand facem lucruri mici, aparent neinsemnate, insa le facem cu dragoste.
„Si oricine va da de baut numai un singur pahar de apa rece unuia dintre acesti micuti, in numele unui ucenic, adevarat va spun ca nu-si va pierde rasplata.” ( Matei 10,42 )
Alteori putem rosti un cuvant de incurajare unui suflet doborat de probleme sau putem oferi un umar pe care cel intristat poate plange. Putem oferi urechile noastre pentru a asculta pasurile celor loviti de soarta sau putem oferi un sfat bun celui aflat la rascruce de drumuri si nu stie pe ce cale sa mearga. Alteori putem mijloci intre doua persoane aflate in conflict sau putem oferi o masa calda unor oameni infometati. Viata ne ofera o infinitate de cai si posibilitati prin care putem fi o binecuvantare pentru altii, oferind mai departe ceea ce noi insine am primit de la Dumnezeu.
Ma voi rezuma la doua exemple care ilustreaza ideea de a fi o binecuvantare pentru semenii nostri:
1) Poti fi o binecuvantare pentru altii atunci cand faci ceva concret pentru cei de langa tine care se afla intr-o stare decazuta. Iata o intamplare care poate fi socanta pentru unii crestini conservatori, dar care ilustreaza ideea de a fi o binecuvantare pentru altii, chiar si pentru aceia dintre noi care nu par sa merite atentia noastra:
Un pastor si profesor la Eastern University din Philadelphia, speaker si scriitor recunoscut, a fost invitat la Honolulu, capitala statului Hawaii, pentru a tine o prelegere in cadrul unui eveniment. In prima sa noapte petrecuta la tropice, nu a putut dormi. Dupa ce s-a rasucit de pe o parte pe cealalta pentru o vreme, s-a hotarat sa faca o plimbare in aerul proaspat de afara, in speranta ca aceasta plimbare il va ajuta sa doarma. Era aproape ora 2 din noapte si vremea era perfecta pentru plimbare.
La o mica distanta de hotelul in care era cazat, a zarit un mic restaurant non stop si a decis sa intre in el. Proprietarul restaurantului l-a intrebat plin de amabilitate:
– „Cu ce as putea sa va servesc?”
In timp ce pastorul servea ceea ce comandase, usa restaurantului s-a deschis brusc, pentru ca sase fete galagioase si imbracate provocator sa-si faca aparitia in restaurant. Pastorul si-a dat seama imediat ca fetele erau prostituate. Primul sau gand a fost cum sa paraseasca mai repede incaperea. Insa in timp ce se retragea de la masa, a auzit-o pe una dintre fete spunandu-i unei prietene:
– „Maine e ziua mea de nastere.”
– „Da? Si ce asteptari ai de la noi in aceasta privinta, Agnes?”
– „Nu stiu. Doar ma gandeam la asta si la ce mi-as dori. Nu am primit niciodata un tort de ziua mea.”
Insa aceste cuvinte au ajuns in urechi surde, iar Agnes nu-si putea ascunde dezamagirea. Auzind aceasta dorinta a fetei, in mintea pastorului a incoltit un gand: „Aici este cineva pe care Eu il iubesc, cineva pentru care Mi-am dat viata. Fata asta, desi e prostituata, este de mare pret inaintea Mea.”
Observand rana sufleteasca ce se putea citi in privirea fetei, pastorul a inceput sa se roage tainic pentru ea, cerandu-i lui Dumnezeu sa o binecuvanteze pe Agnes si sa o salveze pentru Imparatia Sa. Fetele galagioase nu au ramas mult timp in restaurant, iar cand linistea s-a asternut din nou pastorul l-a intrebat pe proprietarul restaurantului:
– „Ai auzit ce a spus fata aceea? Cum am putea sa pregatim o mica sarbatoare pentru ziua ei de nastere?”
– „Asta nu e o problema. Fetele vin aici in fiecare dimineata la ora fixa. Beau ceva fierbinte, apoi se intorc in strada.”
– „Uite, eu am sa aduc tortul” – s-a oferit pastorul.
– „Oh nu,” a replicat proprietarul restaurantului. „Asta e treaba noastra, caci sotia mea este o bucatareasa excelenta.”
– „Bine, atunci eu voi aduce cateva decoratiuni.”
Asa se face ca in noaptea urmatoare micul local era ornamentat cu tot felul de decoratiuni si baloane, in timp ce pe un banner era scris: „La multi ani!”
La ora 2 fix, usa restaurantului s-a deschis si fetele si-au facut din nou aparitia, intimpinate de un tort mare si urarea „La multi ani!” Dupa ce i-au cantat fetei sarbatorite „La multi ani!”, pastorul i-a adresat cateva cuvinte:
– „Stii, pentru ca este ziua ta de nastere, as vrea sa inalt o scurta rugaciune pentru ca Dumnezeu sa te binecuvanteze. Este OK?”
Dupa ce pastorul si-a incheiat rugaciunea, fata era vizibil emotionata. Dupa mai multi ani, in timp ce pastorul se afla in California pentru a tine o cuvantare, cand a ajuns la scaunul de pe platforma de unde trebuia sa predice, l-a vazut impodobit cu baloane.
– „Oare cine a stiut ca azi este ziua mea de nastere?” – s-a intrebat pastorul. Apoi a zarit un bilet in care era scris: „La multi ani!”, domnule pastor. Am trimis acest mesaj printr-un prieten si sper ca el sa ajunga la timp. Nu pot sa spun cum acea serbare a zilei mele de nastere si rugaciunea pe care ai inaltat-o pentru mine mi-a schimbat viata. Ea are acum un sens, stiu ce e bucuria adevarata si am un scop pentru care traiesc.”
Apoi, din informatiile data de Agnes in acel bilet, pastorul a inteles ca fata isi schimase radical viata din acea noapte. Si-a luat o slujba onorabila, s-a casatorit si avea o familie fericita.
Poate ni se pare ciudat acest mod de a fi o binecuvantare pentru semenii nostri. Cine dintre noi s-ar gandi sa pregateasca o mica sarbatoare pentru o prostituata de pe strada si apoi sa se astepte la ceva bun? Dar iata ca Dumnezeu are suflete de salvat oriunde, chiar si in cele mai intunecate zone ale societatii. Putem fi o binecuvantare pentru cele mai decazute suflete, iar micile noastre gesturi de dragoste si intelegere pot schimba destine pentru vesnicie.
2) Poti fi o binecuvantare pentru altii atunci cand renunti la unele drepturi sau privilegii care ti se cuvin sau cand renunti la propria comoditate pentru a-i face pe altii fericiti.
Hope Elizabeth Stout era o fetita de 12 ani, draguta, plina de viata si entuziasta. Intr-o dimineata a anului 2003, pe cand pleca de acasa pentru a merge la scoala, mama ei a observat ca fetita ei avea ceva probleme cu mersul. S-a crezut la inceput ca este vorba de o intindere musculara sau alta dereglare normala pentru un copil de 12 ani. Vazand insa ca durerile nu cedeaza, a urmat o vizita medicala de rutina la un medic pediatru.
Acesta a presupus ca e vorba de dureri cauzate de cresterea copilului si nu a considerat ca ar fi nevoie de investigatii mai serioase. Insa durerile fetitei au crescut pana au devenit insuportabile. Au fost facute cateva investigatii mai serioase si diagnosticul a cazut ca un trasnet peste intreaga familie: osteocarcinom.
Familia Stout era profund credincioasa si credea ca Dumnezeu o va vindeca pe fetita, insa starea ei de sanatate s-a inrautatit tot mai mult. Au urmat cateva operatii dificile, apoi chimioterapie si nenumarate drumuri la spital. Cuvantul „terminal” era tot mai adesea auzit in legatura cu boala fetitei.
Tumora din genunchiul drept crestea agresiv, iar deplasarea fetitei se facea tot mai greu. Intre timp, Hope ( in traducere Speranta ) a intrat in vizorul unei fundatii americane infiintata in 1980 si intitulata „Implineste o dorinta”. Fundatia isi propune sa indeplineasca o dorinta a unor copii care au o stare grava de sanatate.
Afland de cazul fetitei de 12 ani cu osteocarcinom, doi reprezentanti ai fundatiei i-au facut o vizita in care au intrebat-o daca are o dorinta care ar vrea sa se implineasca. Era un fel de cec in alb pentru Hope. Fetita insa i-a surprins pe cei prezenti prin raspunsul dat.
– „Deci, si alti copii au dorinte care asteapta sa fie implinite, nu-i asa?”
– „Desigur” – a fost raspunsul reprezentantilor fundatiei. „Lucram cu multi alti copii. Le aflam dorintele si apoi lucram pentru a le implini.”
Fetita continua:
– „Sunt copii care asteapta sa li se implineasca dorintele?”
– „Desigur. Intotdeauna avem o lista de asteptare” – a explicat reprezentantul fundatiei.
– „Cati copii sunt pe lista de asteptare? – a continuat Hope.
Dupa ce au verificat datele, unul dintre reprezentantii fundatiei a raspuns:
– „In jur de 155 de copii in regiunea noastra.
– „Cat costa sa indeplinti fiecare dorinta a lor?”
– „Ei bine, implinirea fiecarei dorinte costa in medie 5 500 $, deci in total avem nevoie de mai mult de 850 000 $.
– „OK, aceasta este dorinta mea” – a raspuns Hope. Doresc sa fie implinite dorintele celorlalti 155 de copii.”
Cererea fetitei i-a socat pe toti cei prezenti. Nimeni nu mai scotea niciun singur cuvant. Cei doi reprezentanti ai fundatiei s-au privit unul pe celalalt, apoi s-au uitat la Hope, la parintii ei, apoi au incercat sa sugereze o alta optiune. Fetita insa nu era dispusa sa negocieze. I se ceruse sa-si exprime dorinta, iar ea le-a comunicat-o. Insa aceasta dorinta costa aproape 1 milion de $.
Vestea s-a raspandit rapid si, pentru ca starea de sanatate a fetitei se degrada pe zi ce trece, donatiile au inceput sa vina din toate directiile. Nu s-au strans 1 milion de $, cat era necesar, ci 3 milioane de $. La scurt timp dupa acest eveniment, inconjurata de familie, Hope a pierdut lupta cu boala si a trecut in nefiinta. A murit insa cu bucuria de a i se fi implinit ultima sa mare dorinta: aceea ca tuturor celorlalti copii de pe lista de asteptare, 155 la numar, sa li se implineasca dorintele.
Iata un mod practic de a fi o binecuvantare pentru altii. Iar aceasta lectie de umanitate si altruism o primim de la o fetita roscata, alta data plina de viata, de doar 12 ani…
Concluzii
In lumea virtuala a internetului se vorbeste despre amprenta digitala a fiecarui internaut. Daca ai postat odata o fotografie, un comentariu sau un material oarecare, este aproape imposibil sa fie stearsa amprenta. Undeva in memoria internetului ramane acea informatie, oricat te-ai stradui sa o stergi.
In mod similar, exista o „amprenta” a trecerii fiecarui om prin aceasta lume, o amprenta bine pastrata in bazele de date ale cerului si care ramane acolo si dupa ce omul a iesit de pe scena vietii.
Tu ce amprenta lasi in urma ta? Dupa plecarea ta vei lasa lumea mai buna sau mai rea prin ceea ce ai gandit si ai lucrat? Care este influenta pe care o lasi in urma ta? Ai fost o binecuvantare pentru cei din jur sau un blestem? La mormantul tau vecinii, colegii si rudele tale se vor simti usurati ca au scapat de prezenta ta sau vor plange pentru ca au pierdut o mare binecuvantare? La judecata finala, Dumnezeu va tine cont de „amprenta” pe care am lasat-o in lumea in care am trait.
„Lucrarea fiecarui om este trecuta in revista inaintea lui Dumnezeu si inregistrata la credinciosie sau necredinciosie. In dreptul fiecarui nume din cartile cerului este trecuta cu o exactitate teribila orice fapta egoista, orice datorie neimplinita si orice pacat ascuns, orice prefacatorie iscusita. Avertizarile sau mustrarile trimise de cer, dar neglijate, clipele risipite, ocaziile nefolosite, influenta exercitata spre bine sau spre rau, cu rezultatele ei indepartate, toate sunt inregistrate de ingerul raportor.” ( E. G. White, „Tragedia veacurilor”, cap. „In fatza raportului vietii”, 482.1 )
„In cartea aducerii aminte a lui Dumnezeu este imortalizata orice fapta de dreptate. Acolo se inregistreaza cu credinciosie orice ispita careia i s-a rezistat, orice pacat biruit, orice cuvant de mila duioasa care a fost exprimat. Si orice fapta de jertfire, orice suferinta si orice durere suportata pentru Christos sunt raportate acolo.” ( E. G. White, „Tragedia veacurilor”, 481.1 )
In calitate de descendenti spirituali ai lui Avraam, Dumnezeu doreste nespus de mult sa reverse binecuvantarile Sale bogate peste noi. Insa El mai asteapta ceva: sa fim canale prin care aceste binecuvantari sa fie transmise mai departe catre lume.
„Doamne, ajuta-ma sa fiu o binecuvantare pentru cei din jurul meu prin ceea ce spun, ceea ce fac, ceea ce sunt si, mai ales, prin influenta vietii mele.”
Lori Balogh
