Uneori graba NU strica treaba!

Uneori graba NU strica treaba!

 

„Si noi, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.”

Evrei 12,1

 

Pentru a-mi stimula gandirea, o prietena si colega de liceu din adolescenta mi-a trimis un panseu apartinand criticului literar roman Matei Calinescu. Cugetarea suna in felul urmator: „Cine se grabeste, se grabeste sa moara; cine moare, aduce moartea in lume; iar cine aduce moartea in lume savarseste un mare pacat.” Concluzia? Cine se grabeste savarseste un mare pacat.

La prima vedere, totul pare rational si, prin urmare, adevarat. Totusi, in acest enunt exista un viciu de gandire ascuns, o informatie eronata care ne poate duce la concluzii cu totul gresite. Daca premisa de la care se porneste intr-o constructie logica este falsa, tot ce se construieste deasupra este fals, chiar daca aceasta constructie este logica, rationala. Este ca si cum o cladire respecta toate normele de constructie ( fier beton corect calibrat, ciment de buna calitate, caramizi, proiect corect facut, etc. ), dar are fundatie din carton presat. Si pe o fundatie de carton, orice ai construi si oricat de corect ai construi, nimic nu va rezista timpului.

Care este premisa falsa de la care se porneste in aceasta cugetare? Afirmatia ca toti cei care se grabesc intr-un fel sau altul se grabesc sa moara. Viata ne ofera o multime de argumente ca lucrurile nu stau intotdeauna in acest fel. Cel care se grabeste spre aeroport, o face pentru a prinde avionul, nu pentru ca se grabeste sa moara. Cei de la SMURD, cand se grabesc spre locul unde s-a intamplat un accident grav, o fac nu pentru ca se grabesc sa moara, ci pentru a salva vieti omenesti. Gospodina care se grabeste sa se intoarca acasa de la piata nu se grabeste sa moara, ci pentru a pregati masa pentru familia ei. Si exemplele pot continua…

Asadar, graba nu intotdeauna strica treaba. Uneori ea este chiar necesara pentru a castiga timp pretios, pentru a salva vieti sau pentru a implini nevoi urgente ale celor din jur.

Recent, un studiu realizat de JAMA Oncology din SUA si citat de The Washington Post a ajuns la concluzia ca persoanele care se grabesc si fac miscari rapide ( de obicei alergare pentru prinderea autobuzului sau metroului, sau urcatul si coboratul scarilor ) cel putin trei minute pe zi au un risc cu 30% mai mic de a face unele forme de cancer in comparatie cu persoanele care nu se grabesc niciodata. Si aceasta chiar daca aceste persoane nu fac in mod regulat exercitii fizice.

Studiul a fost facut pe un esantion de 20 000 de persoane, uimindu-i pe cercetatori. Se stia din studiile anterioare ca cei care fac exercitii fizice cel putin 30 minute pe zi au un risc mult mai scazut de a face unele forme de cancer cum sunt cancerul de stomac, de sange, de san, de vezica si de colon. Dar ca o simpla graba de doar trei minute pe zi sa aiba acelasi efect, nu se astepta nimeni.

Daca astfel stau lucrurile cu oamenii care se grabesc in plan fizic, oare cum stau lucrurile in domeniul spiritual? Aici graba ajuta sau face rau? Cel care se grabeste in unele aspecte ale vietii sale spirituale se grabeste sa moara sau se grabeste sa dobandeasca viata?

Citind epistolele apostolului Pavel, probabil ca am fost surprinsi de faptul ca el aseamana viata crestinului cu o alergare – o miscare rapida de la un punct A spre un punct B. Iata cateva afirmatii ale sale in care aseamana viata crestina cu o alergare, nu cu o plimbare linistita la ceas de seara:

„Nu stiti ca cei care alearga in locul de alergare, toti alearga, dar numai unul capata premiul? Alergati, dar, in asa fel ca sa capatati premiul!” ( 1 Corinteni 9,24 )

„M-am luptat lupta cea buna; mi-am ispravit alergarea; am pazit credinta.” ( 2 Timotei 4,7 )

„Si noi, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori, sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.” ( Evrei 12, 1 )

Iar daca ne referim la cuvantul „graba” si la toate derivatele lui, intalnim si mai multe referinte in Cuvantul lui Dumnezeu:

– Domnul IIsus ii indeamna pe cei care sunt in relatii proaste cu semenii lor: „Cauta de te impaca degraba cu parasul tau…” ( Matei 5,25 )

– Dupa ce ingerii care le-au dat pastorilor din Betleem vestea cea buna a nasterii lui Mesia, acestia „s-au dus in graba sa verifice daca ce li se spusese era adevarat” ( Luca 2,16 )

– In Pilda celor invitati la cina, dupa refuzul celor invitati, stapanul ii porunceste robului sau: „Du-te degraba in pietele si ulitele cetatii si adu aici pe cei saraci, ciungi, orbi si schiopi” ( Luca 14,21 )

– La intalnirea dintre Iisus si Zacheu – vamesul-sef cocotat intr-un dud pentru a-L vedea pe Mantuitorul – Acesta i-a spus: „Zachee, da-te jos degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta. Zacheu s-a dat jos in graba si L-a primit cu bucurie.” ( Luca 19,5.6 )

Desigur, exista si exceptii. Unii intr-adevar se grabesc sa moara, dupa cum ne demonstreaza exemplul lui Iuda, dupa demascarea lui in timpul ultimei cine pascale luate de Iisus cu ucenicii Sai: „Iuda, dupa ce a luat bucatica, a iesit afara in graba. Era noapte.” ( Ioan 13,30 ) Graba de a-L trada pe Mantuitorul a fost de fapt graba spre spanzuratoare, spre propria pieire vesnica.

Un alt cuvant des folosit in Biblie care sugereaza ideea de alergare, de graba, este „indata”. Cand apare acest cuvant intelegem ca este vorba de o actiune rapida, fara ezitari, amanari  sau intarzieri. Despre robul care a primit cinci talanti din Parabola talantilor se spune ca „indata” s-a dus si a pus talantii la negot. Este demn de remarcat faptul ca Marcu foloseste cel mai des acest termen – de 42 de ori, adica de doua ori mai mult decat Matei si de circa patru ori mai mult decat Luca.

Dar de ce e necesara graba in domeniul spiritual? De ce suntem sfatuiti sa ne rezolvam „degraba” problemele relationale, sa facem misiune si sa-L primim pe Iisus ca Domn al vietii? De ce sa alergam in cele spirituale, cand am putea merge la pas, calm si fara nicio graba? Nu este mai mare pericolul sa te accidentezi atunci cand te grabesti decat atunci cand mergi calm si linistit?

Oare Dumnezeu nu ne mai primeste  daca ajungem la linia de sosire mai tarziu decat altii? La urma urmei – nu-i asa? – cel mai important lucru este sa ajungi la final, nu sa ajungi printre primii. Insa in alergarea spirituala catre Imparatia lui Dumnezeu nu se pune problema competitiei. Dumnezeu nu ne cere sa ne grabim pe calea spre cer pentru a ocupa un loc pe podium, caci altfel nu vom primi viata vesnica. Departe de Dumnezeu asa ceva! Cu totul altele sunt motivele pentru care omul este indemnat sa se grabeasca sa ia deciziile cele mai bune si sa le aduca la indeplinire.

Un prim motiv este legat de clepsidra istoriei. In marele Sau plan de mantuire a omului, Dumnezeu a hotarat un timp de clementa in care omul sa aiba posibilitatea sa aleaga pentru sine si in deplina cunostinta de cauza intre bine si rau, intre viata vesnica si moarte vesnica.

„Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti tu si samanta ta.” ( Deuteronomul 30,19 )

Acum inca traim in acest timp de har, in care Dumnezeu foloseste toate mijloacele de care dispune pentru a-i atrage pe oameni de partea Sa, de partea binelui si adevarului, de partea vietii. Si aceasta respectandu-le deplina libertate personala de alegere.

Insa acest timp de har nu este un elastic care se intinde la infinit. El are o limita, dupa care se va rupe. Din nefericire, unii oameni trag concluziii gresite vazand ca nu este pusa in aplicare dreptatea divina acum. Unii Il considera pe Dumnezeu prea bun ca sa pedepseasca raul, iar altii Il considera pe Dumnezeu prea slab ca sa rezolve problema pacatului. „Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau.” ( Eclesiastul 8,11 )

Da, timpul de har are o limita, iar daca luam in considerare indiciile lasate de Dumnezeu un Cuvantul Sau profetic ( semnele timpului ), aceasta limita este foarte aproape.

„De la smochin invatati pilda lui: Cand ii fragezeste si infrunzeste mladita, stiti ca vara este aproape. Tot asa si voi, cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi.” ( Matei 24,32.33 )

Daca stim ca timpul de har acordat de Creator omenirii este pe sfarsite, mai poti amana rezolvarea unor probleme spirituale pentru un timp nedefinit in viitor? Cand revenirea Mantuitorului este la usa, iti mai poti permite pauze, sincope, vacante si lenevire in rezolvarea lucrurilor pe care stii prea bine ca trebuie sa le faci inainte de intalnirea cu El?

Dar chiar daca ai avea „dovezi” ca timpul de har va mai dura si revenirea Domnului nu va avea loc curand, gandind asemenea robului rau din pilda Mantuitorului: „Stapanul meu zaboveste sa vina” ( Matei 24,48 ), cine iti garanteaaza ca vei mai trai suficient de mult pentru a-ti rezolva toate problemele? In calitatea Sa de Datator al vietii, Creatorul poate oricand hotara in dreptul fiecaruia dintre noi: „Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregatit ale cui vor fi?” ( Luca 12,20 )

Scurtimea vietii, pe care mult incercatul Iov o asemana cu o floare taiata si cu o umbra care piere ( Iov 14,2 ), si pe care apostolul Iacov o aseamana cu „un abur care se arata puntintel si apoi piere” ( Iacov 4,14 ), ne preseaza sa ne grabim in pregatirea caracterelor noastre pentru cer. De ce caracterul? Pentru ca acesta este singurul lucru pe care il putem lua de pe acest pamant in lumea viitoare, cu conditia ca el sa fie demn de aprobarea cerului. Caracterul il luam cu noi, iar influenta –  fie spre bine, fie spre rau –  o lasam pentru cei ramasi in urma noastra.

Insa dincolo de aceste ratiuni care ne motiveaza sa ne grabim in alergarea vietii crestine ( apropierea sfarsitului timpului de har si scurtimea vietii ), mai este un motiv pentru care nimeni nu ar trebui sa leneveasca in drumul lui catre cer: graba, activitatea intensa in lucrarea lui Dumnezeu ( slujirea in biserica, lucrarea misionara, ajutorarea celor in nevoie ) ne micsoreaza considerabil riscul de a ne imbolnavi de „cancerul” spiritual al apatiei si somnolentei laodiceene, de „lepra” pacatului care ne infasoara atat de usor, asemenea unui sarpe constrictor care in final isi va sugruma victima.

Astfel de studii nu se fac in lumea stiintifica, insa Biblia ne ofera multe studii de caz din care putem trage concluzia ca activitatea ( nu cea lenta, apatica, ci cea energica, plina de zel ) ne creste imunitatea spirituala si ne fereste de bolile civilizatiei noastre tot mai seculare, tot mai straina de Dumnezeu si valorile Sale ceresti.

Priviti la Moise cel sovailnic atunci cand Dumnezeu l-a chemat la o misiune speciala si unica in istoria lumii noastre – aceea de a conduce un popor de robi spre libertatea si demnitatea Canaanului. In dialogul dintre Dumnezeu si Moise, in care cel din urma cauta tot felul de scuze, incercand sa se eschiveze de la marea chemare, Dumnezeu ii ofera trei semne. Prin ele Moise putea dovedi israelitilor ca este cu adevarat trimis de Iehova si nu vine in propria sa putere. Cel de-al doilea semn oferit lui Moise si prin el intregului sau popor este plin de semnificatii spirituale:

„Domnul i-a mai zis: „Baga-ti mana in san.” El a bagat mana in san; apoi a scos-o si iata ca mana i se acoperise de lepra si se facuse alba ca zapada. Domnul a zis: „Baga-ti din nou mana in san.” El si-a bagat din nou mana in san; apoi a scos-o din nou si iata ca mana se facuse iarasi cum era carnea lui.” ( Exodul 4,6.7 )

Ce poate semnifica gestul de a-ti baga mainile in san decat inactivitate, refuzul de a face ceva util pentru tine, pentru semenii tai sau pentru Dumnezeu. Rezultatul? Aparitia leprei – cea mai de temut boala din acele timpuri.

Ai trait vreodata aceasta experienta trista in viata ta? Cand ai refuzat sa faci un bine semenului tau aflat in nevoie sau cand ai refuzat sa raspunzi apelului lui Dumnezeu de a lucra in via Lui a fost bine cu sufletul tau? Ai mai putut dormi linistit? Ai avut constiinta curata sau ai avut somnul lui Iona, aflat pe fundul corabiei cu care fugea de lucrarea pe care i-o incredintase Dumnezeu?

Atunci cand esti implicat intr-o activitate intensa ( „alergare”, „graba” ) nu ai timp de barfe si critici distructive la adresa semenilor tai; nu ai timp de pierdut vizionand programe de divertisment de doi bani; nu mai ai timp sa te ocupi cu lucruri marunte si fara valoare, care doar iti sclerozeaza sufletul si te predispun la moarte spirituala prematura. Cel care se grabeste pe plan spiritual nu se grabeste sa moara, ci sa traiasca vesnic, conducandu-i si pe altii la izvoarele mantuirii.

In timpurile pe care le traim se intampla un paradox: Satana stie ca mai are putina vreme de lucrat ( vezi Apocalipsa 12,12 ) si de aceea se grabeste. Ingerii lui Dumnezeu stiu si ei ca timpul de har se apropie de final si de aceea se grabesc. Numai crestinii, desi au ceasul profetic in mainile lor ( profetiile biblice escatologice ) nu se grabesc sa-si implineasca misiunea si sa se pregateasca pentru ziua judecatii.

Stiti care a fost pacatul de care s-a facut vinovata Sodoma si pentru care a fost nimicita? Probabil ca ne vom gandi la desfraul si imoralitatea care domnea in intreaga cetate. De altfel, nu este gresit sa gandim astfel. Insa Cuvantul lui Dumnezeu ne largeste orizontul cu privire la starea de spirit a sodomitilor, cea care le-a grabit sfarsitul:

„Iata care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era ingamfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare, ea si fiicele ei, si nu sprijinea mana celui nenorocit si celui lipsit.” ( Ezechiel 16,49 )

Interesanta afirmatie, nu-i asa? Nu atat imoralitatea si desfraul au pricinuit sfarsitul violent al cetatilor din Valea Iordanului, ci „linistea nepasatoare” si inactivitatea – refuzul de a sprijini mana celor nenorociti si lipsiti. Da, inactivitatea, amanarea implinirii datoriei si a responsabilitatilor si lenevia nu conduc la nimic bun. Ele nu au niciun viitor.

De aceea, daca esti in conflict cu semenul tau, grabeste-te sa te impaci cu el si sa salvezi relatiile! In cazul acesta, graba nu strica treaba, ci o rezolva. Chiar daca din partea cealalta nu intalnesti aceeasi bunavointa de a indrepta lucrurile, fa-ti partea. „Daca este cu putinta – le scrie Pavel credinciosilor din Roma – intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii” ( Romani 12,18 )

Daca ai nedreptatit pe cineva in afaceri, grabeste-te sa repari ceea ce se mai poate repara! Asemenea lui Zacheu, renunta la bunurile tale pentru a indrepta cel putin o parte din raul pe care l-ai facut prin necinstea ta.

Daca ai neglijat studiul Scripturii si nu stii de ce crezi un lucru sau altul, grabeste-te sa recuperezi timpul pe care l-ai pierdut cu lucruri fara valoare. „Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele” – ne indeamna apostolul Pavel ( Efeseni 5,16; vezi si Coloseni 4,5 ). Ce poate insemna aceasta „rascumparare” a vremii decat a ne grabi sa rezolvam lucrurile care au ramas nerezolvate din cauza amanarilor sau a indolentei noastre? Curand va veni timpul in care fiecare crestin va trebui sa stea pe propriile lui picioare, aparandu-si crezul cu tot ceea ce a adunat in „sertarele” cunostintelor sale.

Daca esti constient ca inca mai ai defecte de caracter si pacate nebiruite, grabeste-te sa le invingi si sa le elimini din viata ta. Duhul Sfant iti sta inca la dispozitie la orice ora din zi si din noapte pentru a te ajuta sa fii biruitor. Partea ta este doar sa-I ceri ajutorul, iar sfintirea caracterului tau va fi dusa cu siguranta pana la capat.

Daca ai pe suflet salvarea sufletelor din jurul tau ( daca esti un adevarat ucenic al lui Christos vei avea acest simtamant! ), grabeste-te sa lucrezi pentru ele. In curand nu vei mai putea face aceasta lucrare, caci din cer ( nu doar din difuzoarele metroului! ) se va auzi anuntul solemn: „Atentie, se inchid usile!

Oamenii de stiinta au constatat ca, daca ne grabim si acceleram unele activitati zilnice cel putin cateva minute pe zi, vom fi mult mai sanatosi si vom avea un risc de trei ori mai mic de a ne imbolnavi de boli grave.

Duhul Sfant, in schimb, ne arata ca daca ne vom grabim sa facem voia lui Dumnezeu, rascumparand vremea, vom fi sanatosi spiritual si vom trai vesnic. Graba, in acest caz, nu este un pacat, ci o necesitate. Ea nu duce la moarte, cum spune Matei Calinescu, ci la viata. La adevarata viata!

Asadar, nu intotdeauna „graba strica treaba”. Dimpotriva!

Lori Balogh

 

This entry was posted in Lupta credintei and tagged , . Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.