Vindecarea lui Naaman privita din diferite perspective
Vindecarea leprei comandantului sirian Naaman ( vezi 2 Imparati 5,1-18 ) este una dintre cele mai rasunatoare minuni relatate pe paginile Vechiului Testament. In istoria de circa patru milenii pe care o acopera scrierile Vechiului Testament nu intalnim decat trei vindecari ale acestei temute si incurabile boli.
Prima dintre ele nici macar nu o putem considera vindecare, desi lepra a fost prezenta pentru cateva clipe pe trupul lui Moise. Sovaind sa raspunda chemarii lui Dumnezeu, lui Moise i se ofera trei semne miraculoase prin care poporul evreu din Egipt primea asigurarea calauzirii divine. Cel de-al doilea semn era legat de boala leprei.
„Baga-ti mana in san” – i-a poruncit Dumnezeu lui Moise. „El si-a bagat mana in san, apoi a scos-o si iata ca mana i se acoperise de lepra si se facuse alba ca zapada. Domnul a zis: „Baga-ti din nou mana in san.” El si-a bagat din nou mana in san; apoi a scos-o din san si iata ca mana se facuse iarasi cum era carnea lui.” ( Exodul 4,6.7 )
Invatatura ( pentru Moise si pentru toti cititorii Vechiului Testament ) este clara: Cel care refuza sa se implice in lucrarea pentru semenii lui, „bagandu-si mainile in san”, intr-un gest de indiferenta si insensibilitate fatza de nevoile celor din jur, se va imbolnavi cu siguranta de „lepra” pacatului – cea mai de temut boala spirituala de care poate suferi fiinta umana. O „boala” care nu are alt deznodamant ( in afara de cazul fericit in care omul se pocaieste ) decat moartea: intai cea spirituala, apoi cea fizica, vesnica.
Al doilea caz de vindecare a temutei boli este cel al Mariei, sora lui Moise. De data aceasta se pare ca boala a durat ceva mai mult, caci porunca lui Dumnezeu a fost ca Maria sa fie inchisa sapte zile afara din tabara, intr-o carantina totala si severa ( vezi Numeri 12,1-16 ). In harul Sau, Dumnezeu a vindecat-o pe Maria de lepra fizica, dar mai importanta decat aceasta a fost vindecarea de lepra spirituala. Maria si Aaron, ca de altfel intregul popor, au inteles ca lui Dumnezeu Ii displace profund critica distructiva si subminarea autoritatii slujitorilor pe care El ii cheama in lucrarea Sa. Chiar daca acestia, oameni fiind, au si ei greselile si limitele lor.
Vindecarea generalului sirian Naaman ne atrage atentia intr-un mod deosebit, experienta putand fi privita si analizata din mai multe perspective. Iata, pe scurt, cateva dintre ele, fara a insista asupra lor:
1) Perspectiva etnica si religioasa.
Naaman nu era evreu, deci nu apartinea poporului ales. Era un sirian pagan care nu se inchina viului si adevaratului Dumnezeu. Mai mult decat atat, acest om era comandantul armatei siriene, care in acea vreme era armata de ocupatie a Regatului lui Israel. Mai direct spus, Naaman era, in calitatea sa de general de armata, inamicul numarul 1 al poporului Israel.
Si totusi, in ciuda acestei realitati, Dumnezeu face o minune rasunatoare, vindecandu-l pe acest om de o boala incurabila si privita ca fiind un blestem direct al lui Dumnezeu. Ce impresie ne lasa gestul divin de a-l vindeca pe dusmanul numarul 1 al poporului Sau, un strain pagan, in timp ce in poporul Israel existau la acea data multi leprosi care au murit fara a fi vindecati?
Pentru noi, care suntem neevrei, „neamuri” prin nastere, gestul lui Dumnezeu este incurajator. Dar oare cum a fost privita aceasta minune de evreii contemporani cu Naaman sau chiar de catre urmasii lor? Ne putem imagina ce se afla in inima unui evreu care a aflat despre vindecarea generalului sirian dintr-o relatare a evanghelistului Luca. Aflandu-se intr-o zi de Sabat in sinagoga din Nazaret si amintind de vindecarea lui Naaman, Iisus a facut o afirmatie care i-a deranjat la culme pe ascultatorii Sai:
„Si multi leprosi erau in Israel pe vremea prorocului Elisei si totusi niciunul dintre ei n-a fost curatit, afara de Naaman, Sirianul.” Reactia ascultatorilor evrei nu lasa loc de niciun comentariu: „Toti cei din sinagoga, cand au auzit aceste lucruri, s-au umplut de manie. Si s-au sculat, L-au scos afara din cetate si L-au dus pana in spranceana muntelui, pe care era zidita cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie.” ( Luca 4,27-29 )
De ce au reactionat iudeii atat de violent la afirmatia facuta de Iisus cu privire la vindecarea lui Naaman? Simplu: Pentru ca Iisus a „indraznit” sa afirme ca un strain pagan este la fel de mult in atentia lui Dumnezeu ca oricare evreu din poporul ales.
Cat este de adevarata afirmatia lui Dumnezeu, consemnata de profetul Isaia: „Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele”, zice Domnul. „Ci, cat sunt de sus cerurile fatza de pamant, atat sunt de sus caile Mele fatza de caile voastre si gandurile Mele fatza de gandurile voastre”! ( Isaia 55,8.9 )
Din perspectiva poporului evreu, Naaman merita sa fie anihilat cu o „drona kamikaze”, asa cum vedem ca se intampla in razboaiele moderne. Pentru un evreu din acele vremuri, Naaman nu era decat un lider Hamas din zilele noastre, care trebuia urmarit si lichidat prin orice mijloace. Pentru Dumnezeu insa, care este Tatal nu doar al poporului evreu, ci al tuturor popoarelor lumii, Naaman nu era decat un fiu ratacitor pe care dorea sa-l aduca inapoi la Sine, oferindu-i in dar nu doar vindecarea fizica, ci si mantuirea.
Acest adevar nu a fost inteles niciodata de cea mai mare parte a poporului ales. Pentru ei, Dumnezeu era un fel de proprietate privata la care niciun alt popor nu avea acces. Totusi, aceasta mentalitate ingusta este de neinteles pentru un popor care avea scrierile Vechiului Testament pline de dovezi ale grijii Creatorului fatza de toate popoarele lumii. Oare acesti urmasi ai lui Avraam nu cunosteau cele scrise de profetul Isaia, citand cuvintele lui Dumnezeu:„Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele. Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care strange pe cei risipiti ai lui Israel: „Voi mai strange si alte popoare la cei stransi acum din el”? ( Isaia 56,7.8 )
Oare nu cunosteau ei cele consemnate de profetul Amos, referindu-se la popoarele pagane invecinate: „Nu sunteti voi oare pentru Mine ca si copiii etiopienilor, copii ai lui Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din tara Egiptului, ca si pe filisteni din Caftor si pe sirieni din Chir?” ( Amos 9,7 )
Nu cunosteau evreii cuvintele Domnului rostite prin gura ultimului profet al Vechiului Testament, Maleahi: „Caci de la rasaritul soarelui pana la asfintit, Numele Meu e mare intre neamuri si pretutindeni se arde tamaie in cinstea Numelui Meu si se aduc daruri de mancare curate; caci mare este Numele Meu intre neamuri, zice Domnul ostirilor”? ( Maleahi 1,11 )
Vindecandu-l pe Naaman, generalul de armata pagan, Dumnezeu a demonstrat ca El este Tata nu doar pentru un popor ales, nu doar pentru cateva suflete privilegiate, ci pentru intreaga omenire. Acest adevar, desi a intampinat o crunta impotrivire si inertie din partea iudeilor, a reusit sa se impuna in vremurile Noului Testament in urma lucrarii Mantuitorului si a apostolilor Sai.
2) Perspectiva credintei.
Dumnezeu ii cere generalului sirian sa faca un lucru banal si simplu pentru el – poate prea simplu in comparatie cu asteptarile sale: sa se scalde de sapte ori in apa Iordanului. Pentru noi, care cunoastem finalul si privim lucrurile din perspectiva Evangheliei, cerinta lui Dumnezeu ni se pare acceptabila. Dar sa privim lucrurile din perspectiva lui Naaman, un soldat pagan, care era robul unor prejudecati religioase pagane, straine de adevar.
Credeti ca i-a fost usor lui Naaman sa accepte „reteta” si remediul propus de Dumnezeu prin profetul Sau? Nicidecum! Acest lucru reiese din propriile sale cuvinte, ca reactie la indemnul de a face „tratamentul” propus de Dumnezeu: „Naaman s-a maniat si a plecat, zicand: „Eu credeam ca va iesi la mine, se va infatisa el insusi ( Elisei, n.n. ), va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, isi va duce mana pe locul ranii si va vindeca lepra. Nu sunt oare raurile Damascului, Abana si Parpar, mai bune decat toate apele lui Israel? N-as fi putut oare sa ma spal in ele si sa ma fac curat?” Si s-a intors si a plecat plin de manie.” ( 2 Imparati 5,11.12 )
Insa adevarata credinta nu se bazeaza pe dovezi care noua ni se par rationale, logice si verificate. Adevarata credinta consta in increderea deplina in ceea ce cere Dumnezeu de la om, chiar daca acel lucru ni se pare irational, nepotrivit si chiar banal. Din fericire, Naaman a avut niste slujitori intelepti, care au stiut sa-i dea un sfat bun. Si tot din fericire pentru el, Naaman a ascultat de sfatul slujitorilor sai si s-a conformat tratamentului.
Care este una dintre lectiile acestei istorisiri biblice? Aceea ca Dumnezeu trebuie crezut pe cuvant, chiar daca cerintele Sale ni se par irationale. Aceasta inseamna incredere deplina in Cuvantul Sau. Aceasta inseamna a avea o credinta vie.
3) Perspectiva moralitatii.
Din nefericire, nu toti cei implicati in vindecarea generalului sirian au sfarsit bine. Naaman a fost vindecat fizic si spiritual, intorcandu-se acasa mantuit; slujitorii sai au plecat si ei acasa fericiti, impreuna cu stapanul sanatos; Elisei a avut si el un nou motiv sa-L laude pe Dumnezeul pe care-L slujea.
Insa cineva a iesit foarte „sifonat” din aceasta imprejurare. Ghehazi – cel care ar fi trebuit sa-i urmeze lui Elisei in misiunea lui speciala in poporul Israel – a sfarsit el insusi imbolnavindu-se de lepra. Fiindu-i demascata lacomia de avere si minciuna de catre mentorul sau, urechile lui Ghehazi au fost nevoite sa auda teribila sentinta: „Lepra lui Naaman se va lipi de tine si de samanta ta pentru totdeauna. Si Ghehazi a iesit dinaintea lui Elisei plin de lepra, alb ca zapada.” ( 2 Imparati 5,27 )
Iata un blestem teribil, care ascunde insa o incurajare. De ce oare Elisei nu foloseste simplu cuvantul „lepra”, spunandu-i lui Ghehazi: „Lepra se va lipi de tine…”, ci specifica: „Lepra lui Naaman se va lipi de tine…”? In expresia „lepra lui Naaman” exista o raza de speranta: Asa cum lepra lui Naaman a putut fi vindecata, la fel si lepra lui Ghehazi putea fi vindecata. Doar cu conditia pocaintei…
Inainte ca lepra sa izbucneasca pe trupul lui Ghehazi, lepra pacatului deja isi facuse lucrarea in sufletul sau, ducandu-l la pieire. Si atunci ma intreb: Care lepra este mai grava in ochii lui Dumnezeu: cea a trupului sau cea a sufletului?
4) Perspectiva credintei curate, simple, dar uriase, a unui copil.
O credinta care a miscat mana unui Dumnezeu Atotputernic si care a schimbat atatea destine pentru vesnicie. Oare cati ani sa fi avut copila care fusese luata roaba din poporul Israel in casa lui Naaman?
Biblia foloseste cuvantul „fetita” ( 2 Imparati 5,2 ), ceea ce ne face sa credem ca ea se afla probabil in prima parte a adolescentei ( 12-14 ani ). Fetita aceasta era o anonima. Nu-i cunoastem nici numele, nici familia, nici semintia. Probabil ca parintii sai au fost ucisi in incursiunea armatei siriene, iar ea s-a trezit brusc, la acea varsta frageda, singura, fara suportul familiei, intr-o alta cultura si religie.
Fetita aceasta avea toate motivele rationale si omenesti sa-si urasca stapanii, dorindu-le cel mai mare rau posibil. Cu toate acestea – atitudinea ei ne uimeste pana la limitele intelegerii umane – ea nu numai ca nu isi uraste stapanii, ci le doreste tot binele posibil. Cu sute de ani inainte ca Domnul Christos sa rosteasca vestita Predica de pe Munte, fetita aceasta traia deja invataturile ei: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, face bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri…” ( Matei 5,44.45 )
Cand fetita le sugereaza stapanilor sai ca in Israel exista un profet care-l poate vindeca pe Naaman de lepra, ea nu avea nicio dovada ca Elisei ar putea savarsi o asemenea minune. Ea nu vazuse si nici nu auzise nimic in aceasta privinta. De unde stim acest lucru? Din chiar cuvintele Mantuitorului pe care le-am citat mai sus: „Si multi leprosi erau in Israel pe vremea prorocului Elisei si totusi niciunul dintre ei n-a fost curatit, afara de Naaman, Sirianul.” ( Luca 4,27 )
Desi nu vazuse o minune ca aceasta, nici nu auzise ca ar fi fost facuta vreuna prin mainile profetului Elisei, credinta acestei fetite era atat de mare incat era convinsa ca Dumnezeu poate face o asemenea vindecare prin profetul Sau. Ar fi fost o credinta mare daca cel pe care-l dorea vindecat ar fi fost un evreu, un membru al propriului sau popor. Dar ca sa crezi si sa doresti vindecarea in dreptul unui pagan, al unui comandant de osti care poate ti-a ucis proprii parinti, rudele si prietenii, iar din tine a facut un sclav fara viitor, acest lucru este peste puterile noastre de intelegere.
Iata un model de credinta vie si adevarata in persoana unei fetite umile, anonime. „Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.” ( Matei 18,3 )
5) Perspectiva medicala.
Este probabil o perspectiva inedita, la care poate ca ne-am gandit mai putin: cea a remediilor naturale pe care Dumnezeu le-a pus la dispozitia noastra pentru vindecarea unor suferinte.
Un amanunt din „protocolul” de tratament oferit lui Naaman consta in necesitatea de a se scalda de sapte ori in apa Iordanului. Scaldatul nu este ceva care se face rapid, asemenea unui botez. El cere un anumit timp. Mai ales cand ti se cere sa faci acest lucru de sapte ori, cu pauze intre scaldari.
Asadar, Naaman a petrecut ceva timp pana ce a terminat „protocolul” indicat de Elisei de a se scalda de sapte ori. Rezulta de aici ca remediile naturale – in cazul de fatza hidroterapia – cer timp pentru a a se observa efectele. Remediile naturale nu aduc o vindecare rapida, ci lenta. Insa vindecarea este sigura si deplina.
Naaman ( ca de altfel oricare dintre noi ) ar fi dorit o vindecare rapida, prin metode cat mai putin invazive. Daca ar fi posibil, prin administrarea unei singure pilule minune. El se astepta ca Elisei sa-l consulte personal, sa puna mana pe rana, sa rosteasca un cuvant magic si vindecarea sa vina pe loc.
Uneori Dumnezeu procedeaza si in acest fel: face vindecari rapide, iar Biblia ofera suficiente exemple in acest sens. Insa, de regula, Dumnezeu nu vindeca prin minuni spectaculoase. Dupa cum boala apare in timp, si vindecarea necesita timp, uneori indelungat. Plamanii unui vechi fumator nu se vor curata a doua zi dupa ce s-a lasat de fumat; procesul va dura mult timp, uneori echivalent cu cel in care viciul a fost prezent.
Lui Naaman i s-a parut irational, ciudat, un nonsens sa se scalde in apa tulbure a Iordanului, cand in tara natala avea doua rauri cu apa limpede ca cristalul. „Nu sunt oare raurile Damascului, Abana si Parpar, mai bune decat toate apele lui Israel? N-as fi putut oare sa ma spal in ele si sa ma fac curat?” – se intreba pe buna dreptate generalul sirian. ( 2 Imparati 5,12 )
In mod asemanator, uneori remediile naturale ni se par ciudate, inacceptabile. Cum adica sa mananci argila daca te doare stomacul? Iei un pansament gastric de la farmacie si cu cat e mai scump si produs de o firma mai renumita, cu atat mai bine. Cum adica sa pui o compresa rece pe o articulatie inflamata? Nu mai repede fugi la farmacie si cumperi cel mai puternic antiinflamator de care ai auzit in reclamele TV? In general, nu-i asa ca metodele lui Dumnezeu ( nu doar in domeniul vindecarii ) ni se par „babesti”, anacronice si contrare stiintei moderne?
In tinerete, in urma unei gripe severe, am suferit de o boala grava de plamani. In urma consultului, medicul curant mi-a facut mutatie flotant la spital, asigurandu-ma ca va trebui sa fiu internat circa sapte luni. Am urmat consecvent tratamentul prescris de medic, insa in paralel am folosit si un remediu naturist la indemana tuturor, despre care aflasem ca ii ajutase pe multi bolnavi aflati in aceeasi situatie.
Dupa doua luni si jumatate, medicul mi-a comunicat ca s-a intamplat o minune in trupul meu; eram vindecat complet. I-am marturisit atunci ca pe langa medicamentele prescrise am folosit si un remediu naturist care a grabit vindecarea. Medicul a zambit sceptic, spunandu-mi: „Ei, poate ca remediul tau doar ti-a marit pofta de mancare si nimic mai mult!” Medicul nu credea in remediile naturale. El este mort demult, iar eu, prin harul lui Dumnezeu, traiesc si iata, scriu acest articol.
Si inca un lucru important: remediile naturale, oricare ar fi ele, trebuie sa fie insotite de miscare, de activitate fizica. Naaman a trebuit sa faca multa miscare pentru a se duce de sapte ori la Iordan si acolo sa coboare in apa tulbure si namoloasa pentru a se scalda. Repet: scaldatul nu este o simpla scufundare, ci presupune multa miscare in apa.
Toate studiile si cercetarile medicale recente demonstreaza cat de importanta este miscarea in procesul vindecarii. Si astazi trebuie sa suport consecintele imobilizarii piciorului timp de o luna in urma unei fracturi de rotula. Si va trebui sa suport aceste neajunsuri pana la sfarsitul vietii. In acelasi timp, colegii de suferinta care au trecut prin acelasi accident, dar au fost tratati dupa un alt protocol, nu mai simt niciun neajuns in urma accidentului. Medicii care i-au tratat, nu doar ca nu le-au imobilizat genunchiul, dar chiar i-au indemnat sa faca cat mai multa miscare. Iar vindecarea in miscare lasa mult mai putine urmari.
Cu decenii in urma, celor care sufereau de atac de cord li se interzicea sa se miste. Erau obligati sa stea in pat o lunga perioada de timp. Azi, dimpotriva, miscarea este recomandata chiar si in cazurile de infarct.
Un studiu foarte recent arata ca oamenii care se grabesc cel putin trei minute pe zi ( de exemplu, fugind sa prinda trenul sau metroul, urcatul sau coboratul scarilor in graba, etc. ) au cu circa 30% mai putine sanse sa faca unele forme de cancer: de san, de stomac, de colon, de sange sau de vezica.
Da, miscarea, ca si scaldatul lui Naaman de sapte ori in apa Iordanului, este un lucru banal, dar ea face parte din protocolul indicat de Dumnezeu pentru vindecarea multor boli si suferinte. Si daca miscarea trupului face atat de mult bine sanatatii fizice, cu atat mai mult „miscarea” sufletului face bine sanatatii spirituale.
„Si noi, fiindca suntem inconjurati cu un nor asa de mare de martori ( Naaman este unul dintre ei n.n. ) sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte.” ( Evrei 12, 1 )
Rezultatul? O buna sanatate fizica, psihica si spirituala.
„Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile sa-ti mearga bine si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste si sufletul tau.” ( 3 Ioan 2 )
Lori Balogh
