Ilustratii despre demnitate
Omayra
Pe 13 noiembrie 1985, vulcanul Nevado del Ruiz din Columbia a erupt. Parea ca venise sfarsitul lumii, a povestit unul dintre supravietuitori. Pentru circa 23 000 de oameni din orasul Armero, momentul acela a insemnat sfarsitul lumii si al vietii lor. Printre victime, Omayra Sanchez, o fetita de 13 ani. Prinsa intre daramaturile propriei case, Omayra a ramas imobilizata intr-un fel de put, o groapa din care nu i-au mai ramas afara decat capul si bratele.
Amestecul de lava, noroi si resturi de lemn s-a solidificat, astfel incat atunci cand au sosit echipele de interventie, Omayra era ca si zidita de la mijloc in jos. Au urmat 60 de ore de agonie. De fiecare data cand incercau sa o traga in sus, apa se aduna in jurul ei, incat parea ca avea sa se inece.
Picioarele ii erau prinse sub o arcada de caramida care se prabusise, in timp ce bratele matusii sale moarte erau incolacite in jurul gleznelor ei. In ciuda situatiei disperate, Omayra a ramas demna. In tot acest timp i-a cantat jurnalistului Baraggan, care i-a fost alaturi, a cerut ceva dulce, a baut suc, ba chiar a acceptat sa i se ia un interviu. Alteori parea speriata, plangea si se ruga.
Problema ei era faptul ca nu a mai apucat sa mearga la scoala: „Trebuie sa ma scoateti de urgenta de aici pentru ca deja sunt doua zile de cand nu m-am mai dus la scoala si am ramas in urma cu temele.” Era foarte clar ca Omayra nu mai putea fi salvata. A inteles si ea; cu un glas stins, i-a transmis mamei, tatalui si fratilor cat de mult ii iubeste, luandu-si ramas-bun de la ei.
Adultii din jur erau socati de calmul fetei. La un moment dat, observand ca salvatorii erau obositi, fata a sugerat: „Duceti-va si odihniti-va, voi rezista!” Trei nopti a stat Omayra in apa, dar in a patra zi a murit. Ochii negri ai fetitei de 13 ani din fotografia surprinsa de jurnalistul Frank Fournier sunt dovada demnitatii unui copil in fatza mortii.
Anca Porumb
Culegere de Lori Balogh
