Dintre cugetările lui Alexandru Vlahuță
(scriitor român: 1858‑1919)
„Nu tuturor le este dat să zboare, dar câți nu știu să se târască!”
„Raza de soare care te încălzește pe tine nu-ți este împuținată dacă se mai încălzește la ea și vecinul tău.”
„Bătrânețea începe de când începi să te temi de ea.”
„Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei.”
„Norocul e o întâmplare, fericirea e o vocație.”
„Invidioșii suferă de succesul altora ca de o umilință, ca de o ofensă neiertată adusă slăbiciunii lor.”
„Adevărul așteaptă. Numai minciuna e grăbită.”
„Cei răi pot avea noroc. Numai cei buni pot fi fericiți. Norocul? De când alergi după el, ți-l făceai singur.”
„Câtă vreme stă între două suflete o minciună, de o iubire adevărată, întreagă, nu poate fi vorba.”
„În muncă e sănătatea, cinstea, puterea și farmecul vieții.”
„E o fericire să fii iubit. E una și mai mare: să iubești. Cine le are pe amândouă e mai presus de lumea trupului, mai tare decât soarta, mai tare decât moartea.”
„Nimeni n-a iubit ca mine.” „Nimeni n-a suferit că mine.” Toți zicem așa.”
„Cel mai mare rău este deprinderea cu răul.”
„Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decât acela care o dă. Și ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie să începi prin a o da.”
„Ce este bunătatea? O frumusețe pe care o pricepi direct cu sufletul.”
Culegere de Lori Balogh
