Dumnezeu te iubeste!

Dumnezeu te iubeste!

„Te iubesc cu o iubire vesnica”

( Ieremia 31,3 )

In viata avem de-a face cu lucruri de care, mai curand sau mai tarziu, ne saturam. Si aceasta se intampla oricat ar fi de bune acele lucruri. Ne place, de exemplu, un anumit fel de prajitura si ne bucuram atunci cand cineva ne ofera posibilitatea sa o savuram. Dar daca acel fel de prajitura ni s-ar oferi zilnic, de trei ori pe zi? Nu-i asa ca ne-am scarbi de ea pana acolo incat chiar si amintirea ei ne-ar produce greata?

Chinezii aveau o practica foarte ciudata de a-i pedepsi cu moartea pe unii infractori: il puneau pe condamnat sa-si aleaga singur un fel de mancare dintre cele pe care le indragea cel mai mult. Apoi omului i se servea zilnic doar acel fel de mancare, pana cand cel condamnat se scarbea de el, apoi refuza sa-l mai manance. In cele din urma omul murea de foame, desi avea langa el hrana pe care el insusi o alesese dintre cele mai preferate feluri de mancare.

Da, ne putem satura de un anumit fel de mancare, de o anumita bautura, de un anumit loc in care ne-am petrecut concediul, de o anumita melodie pe care am ascultat-o prea des, de un anumit program TV, oricat de instructiv ar fi. Sunt insa si lucruri de care nu ne saturam niciodata.

Ati auzit de cineva care s-a saturat sa mai respire aer curat? Cineva care sa doreasca sa respire gaze de esapament in loc de aer curat? Sau ati auzit de cineva care s-a saturat de lumina ochilor, dorind sa fie orb?  S-a saturat vreodata cineva de sanatate, dorind sa fie bolnav, sau de respectul si aprecierea celor din jur, dorind sa fie persecutat? S-a saturat vreodata cineva de viata?

Da, ar putea obiecta cineva, avem chiar exemple biblice de oameni ai lui Dumnezeu care au murit „batrani si satui de zile” ( vezi: Avraam – Geneza 25,8; Isaac – Geneza 35,29; David – 1 Cronici 23,1;29,28; Iehoiada – 2 Cronici 24,15; Iov – Iov 42,17 )  Insa trebuie sa intelegem ca oamenii nu se satura de viata in sine, caci „gandul vesniciei” ( Eclesiastul 3,11 ), gandul vietii fara sfarsit, este sadit de Insusi Creatorul in fiecare fiinta umana. Oamenii care mor „satui de zile” sunt satui nu de viata in sine, ci de problemele complicate ale vietii, de suferintele si nedreptatile pe care le-au intampinat, de slabiciunile si singuratatea pe care le aduce cu sine batranetea. Daca nu ar exista aceste probleme, toti oamenii cu o ratiune echilibrata ar dori sa traiasca vesnic.

Da, sunt unele lucruri de care nu ne saturam niciodata. Si unul dintre ele este dragostea. Desigur, nu acea dragoste marturisita galagios prin cuvinte, caci daca cineva, chiar dintre cei apropiati, iti va spune din 5 in 5 minute „Te iubesc!”, te vei scarbi repede de aceste fel de manifestare a dragostei ca de o prajitura care ti se serveste zilnic, de cateva ori pe zi. Insa de acea dragoste autentica, profunda, pe care cineva drag ti-o arata mereu, uneori prin cuvinte, alteori prin gesturi si fapte, dar intotdeauna prin asigurarea ca este langa tine si la bine, si la rau, dorindu-ti binele suprem, de o asemenea dragoste nu te vei satura niciodata.

Adevarul pe care doresc sa-l subliniez acum nu este o noutate. Daca ai citit Biblia si ai frecventat o biserica crestina sau ai ascultat predici online, l-ai auzit cu siguranta de multe ori. Insa ti-l reamintesc si pe aceasta cale deoarece avem nevoie de el zilnic, clipa de clipa. Mai mult chiar decat avem nevoie de aer, apa si hrana.

As putea sa-ti spun, citand un cunoscut text biblic, ca „Dumnezeu este dragoste” ( 1 Ioan 4,8 u.p. ). Insa, desi este un adevar de esenta al Scripturii, aceasta afirmatie ar putea sa te lase rece. Ai putea gandi: „Da, poate ca Dumnezeu este dragoste, dar nu pentru mine. Pentru cei sanatosi si prosperi, cu familii fericite si inconjurati de copii si nepoti, da, Dumnezeu este dragoste. Dar pentru mine, care ma aflu acum pe un pat de spital si avand un diagnostic de temut, pentru mine care sunt singur si parasit de cei dragi, pentru mine care sunt dispretuit si prigonit de societate, aceasta afirmatie ma lasa rece.”

De aceea, nu-ti voi repeta doar un text biblic cunoscut, care ne reaminteste ca „Dumnezeu este dragoste”, ci iti voi spune clar si direct: „Dumnezeu te iubeste!” Dumnezeu nu ne spune: „Eu va iubesc pe dvs.”, ci „Eu te iubesc pe tine!” Si nu oricum, ci cu o dragoste vesnica, totala, inimaginabila: „Te iubesc cu o iubire vesnica” – ne asigura El pe fiecare dintre noi ( Ieremia 31,3 )

Dumnezeu te iubeste nu pentru ca esti mai bun si mai corect decat altii, nu pentru ca te straduiesti sa-I faci pe plac si sa fii un om moral, nu pentru ca te sacrifici pentru altii, desi lucrurile acestea Ii produc o mare bucurie. El te iubeste pur si simplu pentru ca El este Tatal tau ceresc, iar tu esti copilul Sau. Esti unic inaintea Lui, caci El nu are in acest Univers decat unul singur ca tine.

Dragostea Lui nu este conditionata de alegerile bune sau rele pe care le faci in viata; nici de atitudinea pe care o ai fatza de El, fie ca si tu Il iubesti, fie ca I-ai intors spatele cu indiferenta de multa vreme. Dragostea Lui este aceeasi si in zilele tale insorite, dar si atunci cand cerul vietii tale este plumburiu si tunetele furtunii prin care treci iti asurzesc urechile. Dumnezeu te iubeste pur si simplu ca si cum ai fi singurul Sau copil in acest Univers.

In Biblie, Tatal ceresc este zugravit doar o singura data alergand. Si nu este vazut alergand in intampinarea unui fiu sau a unei fiice credincioase cu care este intr-o relatie stransa de dragoste. Nu, Dumnezeu alearga cu bratele deschise sa-l intampine pe fiul Sau risipitor imbracat in zdrente, cu chipul schimonosit de foame si vicii, care Ii dezonorase Numele si Ii produsese cele mai mari dureri sufletesti.

Imaginea este atat de coplesitoare incat, daca ea ar fi singura care sa ne transmita un mesaj despre cine este Dumnezeu si cat de mult ne iubeste, ar fi suficienta pentru a convinge si cea mai sceptica  si razvratita inima omeneasca. Un „Imbatranit de zile” ( Daniel 7,9 ), cu inima sfasiata de dor dupa fiul Sau plecat de acasa de multi ani, iese de cateva ori pe zi in locul de unde poate privi departe, in zare, intrebandu-Se:  „Oare se va mai intoarce fiul Meu? Mi-e atat de dor de el! Oare in inima lui mai exista vreun loc pentru Mine? Sau M-a uitat cu desavarsire?”

Iar atunci cand zareste de departe o fiinta slaba, zdrentuita, impleticindu-se pe carare, stie ca aceasta este fiul Sau risipitor care se intoarce in casa parinteasca. Dar „Batranul” nu asteapta ca fiul Sau sa ajunga la El, ci El Insusi, asa impovarat de ani cum este, alearga in intampinarea lui. Si nu fiul cade pe grumazul Tatalui, ci Tatal cade pe grumazul fiului, sarutandu-l. Si nu cu un singur sarut rece si formal, ci sarutandu-l „mult” si strangandu-l cu toata puterea la pieptul Sau din care inima pare ca vrea sa iasa afara.

Iar cand slabanogul si zdrentuitul Sau fiu incearca sa rosteasca cateva cuvinte de pocainta, Tatal nici nu-l lasa sa-si duca discursul programat pana la capat, ci porunceste slugilor Sale: „Aduceti repede haina cea mai buna si imbracati-l cu ea, puneti-i un inel in deget si incaltaminte in picioare” ( Luca 15,22 ).

Da, Dumnezeu te iubeste asa cum esti. Vino doar la El, fara sa incerci sa cosmetizezi trecutul tau rusinos si intunecat. Adu cioburile vietii tale inaintea Lui si El va fi capabil si bucuros sa faca din ele un vas nou, ales.

Stiu, uneori simti ca ai facut din viata ta un morman de gunoaie si ca nu esti vrednic de dragostea Lui. Dar iata ce i s-a intamplat unui baietel de doar sase ani ( sa-i spunem Mihaita! ): Intr-o dimineata, baietelul s-a gandit sa pregateasca el singur micul dejun pentru parintii sai. A gasit un castron si o lingura, apoi a tras un scaun pe care s-a urcat ca sa ia din dulap un vas cu faina. Insa vasul fiind mai greu decat si-a imaginat, acesta i-a scapat din mana, cazand pe podea.

Apoi, baietelul a scos cu mana o parte din faina care mai ramasese in vas, a amestecat-o cu o cana cu lapte, dupa care a adaugat zahar. Podeaua bucatariei era plina de faina, iar pisicuta familiei a contribuit si ea la inmultirea dezordinii. Murdar de faina din cap pana in picioare, cu mainile incleiate de amestecul de faina, lapte si zahar, Mihaita era dezgustat. Dorise sa faca o surpriza placuta parintilor sai, dar uite ce a iesit!

Mihaita era intr-o mare dilema: sa puna amestecul in cuptor sau pe soba? Dar cand vede pisicuta lingand din vasul sau si incearca sa o indeparteze, atinge fara sa vrea cofrajul cu oua de pe tejghea. Imaginati-va cum arata bucataria in acel moment! Baietelul isi da seama ca ar trebui sa faca curatenie, insa cu cat incearca sa faca acest lucru, cu atat dezordinea si mizeria devin tot mai mari.

Cand totul sa prabuseste in jurul lui, baietelul vede cu coada ochiului ceva ce ii face inima sa-i sara din piept. Stand in pragul usii, tatal priveste spre el. Mihaita incepe sa planga cu gandul la pedeapsa pe care o va primi. Insa tatal, surprinzator, zambeste. Pasind cu grija printre urmele de faina, lapte, zahar si oua din intreaga bucatarie, tatal il ridica pe baietelul plangand, il strange la piept, netinand seama ca si el se va murdari de murdaria de pe hainele copilului. Curand apare si mama si in scurt timp bucataria redevine curata ca la inceput.

Vezi? Asa te iubeste si asa te trateaza Tatal ceresc! De multe ori ne propunem sa facem ceva bun pentru noi, pentru semenii nostri sau chiar pentru Dumnezeu. Insa adesea trebuie doar sa constatam ca rezultatul intentiilor noastre celor mai bune nu este decat un haos total. Stam pe marginea esecurilor noastre si nu suntem capabili sa mai facem ordine in viata noastra, decat sa plangem. Acela este momentul in care Dumnezeu ne ridica cu dragoste, ne iarta, face ordine in viata noastra, chiar daca mizeria pe care am produs-o Il atinge si pe El.

Privind in urma la experienta vietii lui, un crestin a trebuit sa recunoasca cu uimire: „Ori de cate ori am facut ceva rau, asteptandu-ma ca Dumnezeu sa ma pedepseasca, El a venit la mine si m-a „lovit” cu o binecuvantare neasteptata.”

Noi Il percepem pe Dumnezeu ca pe Unul asemenea noua: gandind ca noi, actionand ca noi, simtind ca noi. Insa cat de diferit gandeste si actioneaza El in raport cu fiinta umana! El Insusi ne atrage atentia asupra uriasei diferente care exista intre modul Lui de gandire si modul nostru de gandire:

„Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre si caile voastre nu sunt caile Mele” zice Domnul. „Ci cat sunt de sus cerurile fatza de pamant, atat sunt de sus caile Mele fatza de caile voastre si gandurile Mele fatza de gandurile voastre.” ( Isaia 55,8.9 )

Da, esti valoros si iubit de Dumnezeu. Daca nu crezi pentru ca o spun eu, cel putin crede-L pe El cand iti spune acest lucru: „De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta” ( Isaia 43,4 ).

Biblia vorbeste despre abundenta binecuvantarilor, darurilor si harului pe care Dumnezeu are placere sa le ofere omului care se increde in El. Multi oameni au descoperit acest adevar reconfortant si l-au trait deja in viata lor. Unul dintre ei este Eric, un fost infractor din Nebraska, SUA, intemnitat pentru comiterea unei crime.

In timpul detentiei, Eric a venit in legatura cu niste crestini  care l-au ajutat sa creada ca, desi era un infractor care facuse multe alegeri gresite in viata, Dumnezeu inca il iubea cu o dragoste neconditionata. A inceput sa citeasca Biblia, viata sa fiind curand transformata in bine. Dupa ce si-a ispasit pedeapsa, Eric a redevenit liber. Si-a continuat studiile, apoi s-a angajat intr-o mica companie in care si-a demonstrat abilitatile, mai ales integritatea sa morala.

Intr-o zi, managerul companiei l-a chemat pe Eric in biroul sau, l-a invitat sa se aseze si i-a spus: „Eric, imi pare rau ca trebuie sa-ti spun asta, pentru ca sunt pe deplin convins ca ai putea fi un foarte bun vice-presedinte al acestei companii. Dar nu putem sa-ti oferim aceasta pozitie din cauza trecutului tau. In calitatea ta de infractor condamnat, chiar daca ti-ai ispasit pedeapsa si viata ta este complet schimbata, conducerea companiei noastre simte ca ar avea mari dificultati legale daca ti-ar oferi aceasta pozitie. De aceea bordul companiei refuza sa-ti dea aceasta sansa. Tu meriti jobul si eu doresc sa ti-o ofer, dar nu pot.”

Eric s-a rugat pentru situatia aceasta, simtind ca Dumnezeu are un plan mai bun pentru el. S-a gandit mult si dupa ce s-a consultat cu pastorul sau, a contactat asa numita „Comisie de Amnistiere” ( „Board of Pardon” ) din statul sau, cerand o programare. Intr-un tarziu, ziua audientei a sosit, insa lui Eric nu-i era usor sa stea in fatza unei mari curti de jurati, ascultand ore in sir cererile altor cetateni care cereau amnistie.

Cand i-a venit randul, Eric a inaintat in fatza si a stat calm. Cand a fost intrebat de ce crede ca ar putea fi amnistiat, el a raspuns simplu: „Domnule, eu nu merit amnistia. Sunt un criminal. Am comis o crima teribila si, desi am platit pentru ea cu ani grei de inchisoare, nu merit intr-adevar sa fiu amnistiat. Am devenit crestin si voi accepta orice dvs. credeti ca este mai util pentru mine.”

Dupa cateva saptamani, Eric a primit o nota oficiala de la Comisia de Amnistiere. Dupa cateva paragrafe introductive continand un limbaj de lemn, Eric a putut citi urmatoarea sentinta a curtii: „Dupa o foarte atenta analiza a tuturor informatiilor pe care le avem, Comisia de Amnistiere va daruieste o amnistiere totala.”

Lui Eric i-au trebuit cateva minute ca sa realizeze semnificatia acestor cateva cuvinte. Implicatiile acestei decizii erau uluitoare. Astazi, daca ai avea posibilitatea sa arunci o privire in cazierul lui Eric, in el nu vei mai gasi inregistrata nicio crima. In statul Nebraska nu mai exista nicio inregistrare care sa aminteasca de crima lui Eric.

Aceasta este si istoria ta si a mea. A fiecarui om de sub cer. Oricat de grea ar fi povara pacatelor noastre, daca mergem cu ele inaintea Tatalui nostru ceresc, in Numele Marelui nostru Preot Iisus Christos, ele vor fi sterse din registrele cerului. Dar marea minune de abia acum urmeaza: Dumnezeu ne va privi ca si cum n-am fi pacatuit niciodata. Iti vine sa crezi lucrul acesta?

Da, Dumnezeu te iubeste ca nimeni altul in acest Univers. Intr-o zi – si aceasta zi este foarte aproape – vei putea sta inaintea Lui si Ii vei putea multumi personal pentru dragostea Sa care ti-a sters trecutul intunecat, facand din tine un om nou, un mostenitor al vietii fara de sfarsit.

De aceea, fa-I Domnului o mare bucurie chiar acum! Cand vorbesti cu El in camaruta tainica a rugaciunii, spune-I: „Tata, stiu ca ma iubesti ca nimeni altul in Univers. Si eu Te iubesc. Vreau sa raman cu Tine pentru vesnicie!”

Lori Balogh