Spiritismul antic și modern
Definiție: Spiritismul este o concepție mistică potrivit căreia omul poate comunica cu așa-zisele spirite ale morților prin diferite procedee oculte.
Temelia pe care este clădită această concepție este credința nebiblică cu privire la nemurirea sufletelor. Dacă sufletul ar continua să existe și după moartea omului, urmarea logică ar fi că cei vii ar putea comunica cu sufletele celor decedați. În privința credinței în nemurirea sufletului, Biblia este cât se poate de clară: Morții nu știu nimic, dincolo de pragul mormântului nemaiexistând conștiență, înțelepciune, activitate și comunicare (vezi studiul 13, „Natura omului”)..
Originea spiritismului (vezi Geneza 3:1‑6)
Spiritismul își are originea în prima minciună spusă de Satana, deghizat în șarpe, atunci când i-a vorbit Evei în grădina Edenului: „Hotărât că nu veți muri!” Aceasta a fost prima predică despre nemurirea sufletului. Spunând acestea, Satana contrazicea cele afirmate de Dumnezeu atunci când le-a spus primilor oameni că vor muri negreșit dacă vor mânca din pomul oprit (vezi Geneza 2:17).
Pe cine credem pe cuvânt: pe Dumnezeu sau pe Satana? Din nefericire, întreaga lume păgână, precum și majoritatea lumii creștine îi dau crezare lui Satana, acceptând teoria nemuririi sufletului. De la credința în nemurirea sufletului până la credința în posibilitatea comunicării cu spiritele celor morți nu mai este decât un pas.
Spiritismul antic
Biblia ne prezintă numeroase manifestări oculte (lat. „occultus” – „ascuns”, „tainic”, „necunoscut”) pe care le condamnă în mod categoric: ghicirea, astrologia („citirea în stele”), vrăjitoria, necromanția (spiritismul, comunicarea cu „spiritele morților” – vezi Deuteronomul 18:9- 14; Exodul 7:11).
Cea mai clară manifestare spiritistă pe care o găsim pe paginile Bibliei este relatată în 1 Samuel 28:6‑19. Scena descrisă nu diferă cu nimic de ședințele spiritiste moderne. Unii cred că cel care i s-a arătat lui Saul a fost cu adevărat „spiritul” lui Samuel. Însă spiritul care i-a vorbit lui Saul nu putea fi al lui Samuel din următoarele motive:
1. Dumnezeu îl lepădase pe Saul și nu i-a mai răspuns prin niciuna dintre căile obișnuite de comunicare (vezi 1 Samuel 28:6; 16:1).
2. Cum ar fi putut Dumnezeu să-i răspundă lui Saul printr-un mijloc pe care El îl interzisese atât de categoric (vezi Deuteronomul 18:9‑14)?
3. Dacă „spiritul” lui Samuel ar fi existat după moartea acestuia, el ar fi trebuit să se afle în cer. De ce vrăjitoarea îl vede ieșind din pământ (vezi 1 Samuel 28:13)?
4. Conform Bibliei, vrăjitorii sunt unelte ale Diavolului. Cum ar fi posibil ca un vrăjitor să cheme, după placul său, un spirit neprihănit ca cel al lui Samuel, din cer?
5. Solia adusă de așa-zisul spirit al lui Samuel nu Îl caracterizează pe Dumnezeu. Solia aceasta ducea spre ruină și disperare, nicidecum spre pocăință și speranță.
6. Dacă cel care i s-a arătat lui Saul ar fi într-adevăr spiritul lui Samuel, atunci Biblia s-ar contrazice pe sine atunci când afirmă în numeroase locuri că morții nu știu nimic, că ei nu pot comunica, lucra, etc. (vezi Eclesiastul 9:5‑6,10).
Concluzia: Saul a comunicat nu cu spiritul lui Samuel, ci cu unul dintre miile de spirite demonice înșelătoare, deghizat ca în Eden.
Spiritismul modern
Avertismente date de Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la pericolul înșelăciunii satanice în zilele din urmă (vezi 1 Timotei 4:1‑2; Matei 24:26 – „odăițele ascunse” fac aluzie la ședințele de spiritism care au loc în secret; 2 Corinteni 11:14‑15; 2 Tesaloniceni 2:9).
Începutul spiritismului modern: Localitatea Hydesville, statul New York, 1848. Deranjat de niște ciocănituri misterioase care se auzeau în casa sa, Michael Weekman și-a vândut casa familiei John Fox. Ciocăniturile au continuat și cu noii proprietari, însă una dintre fetele familiei Fox, în joacă, a început să răspundă bătăilor misterioase. Cu timpul, ea a descoperit un cod misterios cu ajutorul căruia a putut comunica cu „străinul” misterios.
În felul acesta au aflat că cel care le trimitea mesajele era „spiritul” unui oarecare Charles Rosma, care fusese ucis chiar în acea casă. Una dintre fetele familiei Fox a devenit un medium spiritist celebru, iar din practicile familiei Fox s-a născut spiritismul modern, care are în prezent zeci de milioane de adepți.
Fazele spiritismului modern: Se disting trei faze în dezvoltarea spiritismului modern:
1. Prima perioadă este cea a fenomenelor psihice și fizice obișnuite, începute cu activitatea surorilor Fox în 1848.
2. A doua perioadă este cea religioasă, începând cu 1893.
3. A treia perioada este cea parapsihologiei și extrasenzorialului, cu dezvoltare în special în ultimele decenii.
Spiritismul în evenimentele finale profetizate
Biblia vorbește despre rolul pe care-l va juca spiritismul în ultima alianță spirituală care se va realiza (vezi Apocalipsa 16:13‑14). „Duhurile” sunt lucrarea spiritismului în cadrul acestei triple alianțe. Prin intermediul spiritismului se vor face minuni și bolnavi vor fi vindecați. Deoarece spiritele vor afișa credință în Biblie și respect față de instituția bisericii, lucrarea lor va fi acceptată ca o manifestare a puterii divine.
Ce atitudine trebuie să aibă creștinul față de practicile spiritiste? (vezi Leviticul 19:31; 20:6,27; Isaia 8:19)
Un copil al lui Dumnezeu nu se va duce niciodată pe terenul fermecat al practicilor spiritiste. El va refuza categoric orice compromis cu practicile oculte tot mai răspândite în jurul nostru
– ședințe spiritiste, în care se comunică cu așa-zise spirite ale morților;
– ghicirea viitorului indiferent de metodă (chiromanție, cafea, vise, cărți etc.);
– astrologia (horoscopul), considerată regina ocultismului;
– vindecări prin ședințe de bioenergie;
– vrăjitoria cu toate formele ei (magie albă sau neagră);
– hipnoza (folosită des în psihiatrie, ca tratament). Voința noastră nu trebuie să o încredințăm niciunui om, chiar dacă el se numește medic psihiatru. Hipnoza este o posibilă poartă de intrare pentru influențele spiritelor rele în viața unui om.
– clarvăzători, parapsihologi, practici yoga, meditații transcendentale etc.;
– ritualuri sataniste.
Biblia declară categoric: Isaia 8:19‑20
Lori Balogh
