Biblia și ocultismul (1)

Biblia și ocultismul (1)

Introducere

Termenul „ocult” provine de la latinescul „occultus” („ascuns”, „mascat”, „întunecat”, „secret”) și definește, în general, fenomenele care depășesc limitele simțurilor noastre. Ocultismul a apărut încă de la începuturile istoriei omenirii, fapt dovedit de numeroasele mărturii arheologice din Sumer, Babilon, Egipt, Grecia și Roma.

Fenomenele demonice abundă în aceste mărturii, arătându-ne că încă din vremuri străvechi regii și împărații diferitelor popoare au apelat la sfatul și ajutorul vrăjitorilor, magilor, ghicitorilor și prezicătorilor de tot felul.

Cele mai importante decizii politice și militare erau luate numai după consultarea diferitelor oracole, dintre care cel mai renumit era cel al zeului Apollo din Delphi. Ocultismul s-a infiltrat atât de mult în viața oamenilor încât este greu de precizat unde încetează capacitățile umane și unde intră în acțiune lucrarea supranaturală a demonilor. Astăzi, în ciuda creșterii cunoștințelor în toate domeniile vieții, ocultismul cunoaște o adevărată reînviere, cucerind mai ales lumea apuseană.

În general, ocultismul cunoaște trei direcții de acțiune: 1) prezicerea viitorului, 2) magia sau vrăjitoria și 3) spiritismul – comunicarea cu așa-zisele spirite ale morților.

Forme de ocultism

Formele cele mai răspândite ale ocultismului sunt:

1) Clarviziunea – Este considerată „al doilea simț al văzului” și se manifestă în trei moduri:

a) Retrospectiva – Se crede că sub hipnoză, subiectul se întoarce în lumea în care a trăit în trecut, descoperind trăiri, sentimente, idei și concepții care nu ar fi cunoscute în mod normal. Aceasta implică doctrina reîncarnării și implicit pe cea a nemuririi sufletului.

b) Vederea la distanță – Este capacitatea de a vedea la distanță oameni, locuri și evenimente – fapt imposibil de realizat în condiții normale.

c) Previziunea – Constă în prezicerea evenimentelor viitoare.

2) Astrologia – Este o formă de ocultism veche de peste 5 000 de ani, fiind considerată „regina ocultismului”. Marile popoare ale Antichității, de la care avem mărturii arheologice, au avut astrologi („cititori în stele”, în Biblie): sumerienii, babilonienii, egiptenii, grecii și romanii, fără să trecem cu vederea popoarele Orientului: chinezii, indienii și japonezii.

Spre deosebire de astronomie, care este o știință onorabilă, astrologia se ocupă cu interpretarea destinului omenesc în funcție de poziția astrelor în momentul nașterii unui om. În funcție de aceste date, astrologia are pretenția de a prezice viitorul.

Instrumentul cu care se lucrează în astrologie este horoscopul, care este o reprezentare grafică a poziției Soarelui, Lunii și planetelor, de obicei în momentul nașterii unui om. Astrologii au împărțit bolta cerească în 12 secțiuni, fiecare având un anumit semn zodiacal (Berbec, Rac, Gemenii, Vărsător, etc.).

3) Chiromanția – Este o practică ocultă legată de astrologie. Ea împarte palma în 7 munți-planete: de la degetul arătător spre cel mic sunt munții planetelor Mercur, Apollo, Saturn și Venus. Sub degetul mare se afla munții planetei Venus și ai Lunii. Dintre liniile palmei se disting patru linii principale: linia inimii, linia capului, linia vieții și linia destinului. Ca și alte practici oculte, chiromanția are pretenția de a prezice destinul și viitorul omului.

4) Magia și vrăjitoria – Se ocupă cu producerea sau, după caz, vindecarea de boli, dragoste și ură, vrăji, blesteme, farmece de fertilitate sau căsătorie, vrăji de apărare sau moarte.

Tehnicile folosite de magie includ în mod obișnuit descântece, psalmodieri, gesturi și acțiuni cu semnificație simbolică.

Se folosesc substanțe despre care se crede că sunt înzestrate cu puteri speciale, datorită relației pe care o au cu forțele oculte. În multe culturi, magia este folosită pentru vindecare, ținerea la distanță a răului, aflarea adevărului, dar și în scopuri de răzbunare.

5) Spiritismul – Supranumit și necromanție, spiritismul constă în comunicarea cu așa-zisele spirite ale celor decedați. Formele de comunicare sunt foarte variate, cele mai uzuale fiind: vorbirea în transă, ridicarea mesei, scrierea automată, materializarea (producerea de figuri fantomatice care se crede că ar aparține celor decedați), telechinezia (transportul obiectelor la distanță), etc.

Tot în cadrul spiritismului sunt incluse și alte manifestări ca: aportul (capacitatea de a face să apară sau să dispară anumite obiecte), viziunile și profețiile, scândura Ouija (aflarea de răspunsuri prin conversația cu spiritele. Acestea răspund prin indicarea literelor și numerelor de pe scândură cu ajutorul unui pendul sau al unui pahar), prezicerea (conversația cu spiritele prin intermediul unui medium spiritist), astro-călătoria sau astro-proiecția (trimiterea sufletului pentru a vizita locuri îndepărtate), dematerializarea (capacitatea de a face să dispară trupul cuiva), operațiile spiritiste pe corpul omenesc (operații fără folosirea instrumentelor chirurgicale).

O legătură foarte strânsă se poate observa între ocultism și fenomenele OZN, din cauza faptului că sistemul lor de convingeri este foarte asemănător.

Concepția biblică și ocultismul

Fiind înconjurat de popoare păgâne în care practicile oculte erau foarte răspândite, poporul Israel a fost mereu în primejdia de a împrumuta aceste practici. Acest lucru s-a întâmplat adesea în istoria zbuciumată a acestui popor și, din nefericire, el se întâmplă și astăzi în creștinismul secolului al XXI-lea, în pofida luminii și a cunoștințelor pe care le avem astăzi.

Biblia conține numeroase avertismente date de Dumnezeu poporului Israel împotriva tuturor practicilor oculte, arătându-ne că o credință veritabilă în Dumnezeu și practicarea uneia sau alteia dintre aceste manifestări sunt ireconciliabile. Oricât ar încerca ocultiștii zilelor noastre să se folosească de Biblie, de simbolul crucii, de Numele lui Dumnezeu sau făcând apel la credință, religia adevărată nu are nimic de-a face cu ocultismul, izvoarele lor fiind total diferite, ca de altfel și rezultatele practicării lor.

Cuvântul lui Dumnezeu este foarte categoric atunci când aduce în discuție practicile oculte:

„Să nu fie la tine nimeni care să-și treacă pe fiul său sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; și din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ții în totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul tău” (Deuteronomul 18:10‑13).

Biblia ne arată ca pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul istoriei, manifestările oculte se vor înmulți în mod spectaculos: „Dar Duhul spune lămurit că în vremile din urmă unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor” (1 Timotei 4:1,2).

„Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite și care se duc la împărații pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic” (Apocalipsa 16:13,14).

Lucrurile vor avansa de așa manieră încât lumea sfârșitului este descrisă de Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind un Babilon, „un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat” (Apocalipsa 18:2).

Potrivit textelor biblice, putem să ne așteptăm ca, imediat înaintea revenirii Domnului Christos, lumea să devină prizoniera practicilor oculte până la cel mai înalt nivel. Lumea apuseană cunoaște astăzi o adevărată explozie a ocultismului, fenomen care este favorizat de starea generală de nesiguranță, de crizele de tot felul și de lipsa speranței de viitor a oamenilor.

Fenomenele oculte iau amploare în lume și din cauza unui „analfabetism” în ceea ce privește Biblia. Necunoașterea poziției lui Dumnezeu față de manifestările oculte și neglijența liderilor religioși de a avertiza lumea cu privire la consecințele dezastruoase ale acestor practici au contribuit la explozia ocultismului în societatea post-modernă în care trăim. Aceasta a făcut că practicile oculte, care până nu demult erau specifice zonei periferice a societății, să devină fenomene normale, fără de care nu se concepe viața.

Posturile comerciale de televiziune și tabloidele nu concep să nu apeleze zilnic la horoscopul astrologilor, deși practica este strict interzisă de Scriptură. Această aplecare a oamenilor spre fenomenele oculte reprezintă un simptom al unei atitudini de neîncredere față de Cuvântul lui Dumnezeu.

Oamenii care caută răspunsurile la problemele existenței în ocultism și-au pierdut de fapt încrederea că pot găsi aceste răspunsuri în acest Cuvânt. Dacă istoria ar continua, viitorii istorici s-ar întreba pe bună dreptate: Cum a fost posibil ca într-o epocă atât de avansată din punct de vedere științific, oameni normali să apeleze la ocultism pentru a găsi sensul real al vieții și speranță pentru viitor?

(va urma)

Lori Balogh