Restaurarea Sabatului

Restaurarea Sabatului

     Atunci cand puterea politico-religioasa simbolizata prin “cornul cel mic” ( Daniel 7,25 )  a schimbat Legea divina, inlocuind adevarata zi de odihna ( Sabatul zilei a saptea – sambata ) cu o falsa zi de odihna  ( duminica ), in Legea lui Dumnezeu a fost facuta o spartura. Dumnezeu, in prestiinta Lui, a prevazut acest atac al vrajmasului asupra Legii morale si a descoperit prin profetii Sai ca aceasta “spartura” va fi reparata, iar Sabatul va fi restaurat in timpul premergator revenirii Mantuitorului.

     “Ai tai vor zidi iarasi pe daramaturile de mai inainte, vei ridica din nou temeliile strabune; vei fi numit “dregatori de sparturi”, “cel ce drege drumurile si face tara cu putinta de locuit.” ( Isaia 58,12 )

Pentru a intelege la ce se refera expresia: “dregator de sparturi”, ne vin in ajutor versetele urmatoare ( 13 si 14 ), care arata spre un timp in care se va produce o reforma in privinta Sabatului biblic:

“Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L, si daca-L vei cinsti, neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nedandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov; caci gura Domnului a vorbit.”

Un alt pasaj biblic care vorbeste despre restaurarea Sabatului este cel din Isaia 56, 1-8. De data aceasta, Sabatul nu mai este privit ca un bun spiritual apartinand doar poporului Israel, ci ca un bun al intregii lumi. Intalnim in acest pasaj promisiuni facute unor categorii de oameni din afara poporului Israel: fameni, straini, alte popoare, iar Casa lui Dumnezeu va deveni “ o casa de rugaciune pentru toate popoarele”

“Asa vorbeste Domnul: “Paziti ce este drept si faceti ce este bine, caci mantuirea Mea este aproape sa vina si neprihanirea Mea este aproape sa se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta si de fiul omului care ramane statornic in el, pazind Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si stapanindu-si mana ca sa nu faca niciun rau!

     Strainul care se alipeste de Domnul sa nu zica: “Domnul ma va desparti de poporul Sau !” Si famenul sa nu zica: “Iata, eu sunt un copac uscat !” Caci asa vorbeste Domnul: “Famenilor care vor pazi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este placut si vor starui in legamantul Meu, le voi da in Casa Mea si inlauntrul zidurilor Mele un loc si un nume mai bun decat fii si fiice; le voi da un nume vesnic, care nu se va stinge.

     Si pe strainii care se vor lipi de Domnul ca sa-I slujeasca si sa iubeasca Numele Domnului, pentru ca sa fie slujitorii Lui, si pe toti cei ce vor pazi Sabatul, ca sa nu-l pangareasca, si vor starui in legamantul Meu, ii voi aduce la muntele Meu cel sfant si-i voi umplea de veselie in Casa Mea de rugaciune. Arderile lor de tot si jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, caci Casa Mea se va numi o casa de rugaciune pentru toate popoarele.”

     Asa vorbeste Domnul Dumnezeu, care strange pe cei risipiti ai lui Israel: “Voi mai strange si alte popoarela cei stransi acum din el.” ( Isaia 56, 1-8 )

Insa cel mai actual pasaj biblic care vorbeste de restaurarea zilei de odihna in zilele din urma este cel din Apocalipsa 14, 6-12, pasaj cunoscut si sub denumirea: “Cele trei solii ingeresti” sau “Intreita solie ingereasca”. Prima din cele trei solii este redata astfel:

“Si am vazut un alt inger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamantului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si oricarui norod. El zicea cu glas tare: “Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui ce a facut cerul si pamantul, marea si izvoarele apelor !” ( Apocalipsa 14, 6.7 )

Soliile celor trei ingeri din Apocalipsa cheama intreaga lume la inchinarea la viul si adevaratul Dumnezeu Creator, al carui semn – Sabatul – este in contrast cu semnul fiarei de care se aminteste in cea de-a treia solie ingereasca. Lucrarea aceasta este premergatoare celei de-a doua veniri a Domnului Christos.

Chemarea de a ne inchina Creatorului , “Celui care a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele apelor”, este o referire directa la porunca a patra a Decalogului in care se spune: “Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit; de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.” ( Exod 20, 11 )

Includerea poruncii a patra in aceasta avertizare finala confirma intentia lui Dumnezeu de a restaura Sabatul zilei a saptea inainte de revenirea Domnului Christos. Vestirea soliei ingeresti va genera un conflict care va cuprinde intreaga lume. Problema centrala va fi ascultatrea de Legea lui Dumnezeu, care are in centrul ei porunca referitoare la ziua de odihna – Sabatul saptamanal.

In fatza acestei Legi divine, fiecare om va hotara de partea cui va trece, primind fie semnul lui Dumnezeu ( Sabatul ), si implicit si sigiliul aprobarii Sale, fie semnul fiarei, si implicit dezaprobarea Sa. Pentru a implini aceasta misiune divina, Biserica lui Dumnezeu trebuie sa fie inca de acum un exemplu de pazire statornica si plina de iubire a Sabatului biblic.

Ultima Biserica din istoria lumii – Biserica Ramasitei ( Apocalipsa 12,17 ), cea care Il va intampina pe Domnul Christos la revenirea Sa,  se va distinge prin respectarea cu sfintenie a zilei de odihna spre care arata porunca a patra din Decalog:

“Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui IIsus.” ( Apocalipsa 14, 12 )

Lori Balogh