Visul lui Nebucadnetar
– Program pentru ora tineretului –
Tema 1
Va invit sa ne intoarcem pe calea gandului cu 2600 de ani in urma. Intr-una din nopti, capitala imperiului este cufundata in somnul ei obisnuit. Locuitorii care traiesc intre zidurile ei, aproape o jumatate de milion de oameni, sunt linistiti si in siguranta. Cele o suta de porti uriase de arama sunt inchise, iar strajile vegheaza la posturile lor pe zidul cetatii si in turnuri.
Poate doar astrologii mai sunt treji, privind spre cerul instelat si cautand sa descifreze tainele lumii si ale viitorului. Apele Eufratului care strabat cetatea curg linistit, iar vantul adie usor printre arborii gradinilor suspendate. Totul doarme, totul este in amortire…
Doar in palatul imperial un om nu poate sa doarma. Este Nebucadnetar, imparatul celui mai puternic imperiu al lumii de atunci. In mintea lui apar ganduri dupa ganduri, iar inima ii este framantata.
Desigur, el este imparatul lumii, cel mai puternic om al momentului. Dar undeva, in strafundul constiintei lui, ceva ii spune ca, inainte de orice, el este un om muritor ca oricare altul si ca, odata, mai curand sau mai tarziu, va parasi si bogatia si slava, mergand pe drumul pe care merge orice om.
Oare ce se va intampla dupa el ? Cine va conduce falnicul sau imperiu ? Oare Babilonul va ramane pe vecie capitala lumii ? Si astfel, intrebari dupa intrebari trec prin mintea tulburata a imparatului fara sa gaseasca niciun raspuns.
Intr-un tarziu, imparatul adoarme . Doarme si viseaza ceva tulburator, iar framantarile inimii nu contenesc nici in timpul somnului. Apoi Nebucadnetar se trezeste mai obosit si mai tulburat decat inainte. Incearca sa-si aminteasca visul, dar constata ca l-a uitat. In zadar isi pune la lucru puterile mintii, caci nu-si poate aminti nimic. Stie doar ca a visat ceva infricosator si presimte ca in spatele imaginilor se ascunde un mesaj de care are nevoie urgenta.
Dar magii si vrajitorii chemati in graba la palat nu-i sunt de niciun folos imparatului. “La moarte cu ei ! Nu merita sa manance painea imparatului”, rasuna manios porunca lui Nebucadnetar.
Intr-un tarziu apare insa un tanar, unul din prizonierii luati din Ierusalim pentru a fi educati in spiritul babilonian. Se numeste Daniel, si cu modestie, el cere sa se prezinte inaintea imparatului in legatura cu talcuirea visului.
“Esti tu in stare sa-mi spui visul pe care l-am visat si poti tu sa mi-l talcuiesti ?” – intreaba imparatul.
“Ce cere imparatul este o taina pe care inteleptii, cititorii in stele, vrajitorii si ghicitorii nu sunt in stare sa o descopere imparatului. Dar este in ceruri un Dumnezeu care descopera tainele si care face cunoscut imparatului Nebucadnetar ce se va intampla in vremurile de pe urma. Iata visul si vedeniile pe care le-ai avut in patul tau.
Tu, imparate, te uitai si iata ca ai vazut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare si de o stralucire nemaipomenita. Statea in picioare inaintea ta si infatisarea lui era infricosatoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul si bratele ii erau de argint, pantecele si coapsele ii erau de arama, fluierele picioarelor de fier; picioarele parte de fier si parte de lut. Tu te uitai la el si s-a dezlipit o piatra fara ajutorul vreunei maini, a izbit picioarele de fier si de lut ale chipului si le-a facut bucati.
Atunci fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca pleava in arie, vara; le-a luat vantul si nici urma nu s-a mai gasit in ele. Dar piatra care sfaramase chipul s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul.”
Intrevederea ceruta de Daniel nu se opreste aici. El continua sa talcuiasca imparatului imaginile atat de stranii pe care le privise in vis. Si astfel, imparatul afla ca de fapt chipul cel mare si infricosat nu este altceva decat o macheta a istoriei lumii. El afla ca imperiul pe care-l conducea e simbolizat de capul de aur, ca dupa el se va ridica o imparatie mai neinsemnata, apoi o a treia si a patra imparatie, si ca, in final, totul se va prabusi in pulbere cand piatra dezlipita fara ajutorul vreunei maini omenesti va lovi chipul la picioarele sale, ea insasi devenind o imparatie vesnica.
Acesta este visul profetic pe care dorim sa-l aprofundam in aceasta ora. Au trecut de atunci 2600 de ani si visul a devenit realitate, a devenit istorie. In care punct al istoriei ne gasim noi, fiii inceputului de mileniu trei ? Mai este oare mult timp pana ce piatra Imparatiei lui Christos va lovi chipul lumii acesteia ?
Iata cateva intrebari la care vom cugeta in continuare.
Tema 2
Interpretarea istorica a visului lui Nebucadnetar este cunoscuta Bisericii. Se stie faptul ca dupa caderea Babilonului, pe scena politica a lumii se ridica o putere politica mai neinsemnata – Imperiul Medo-Persan, simbolizat prin pieptul si bratele de argint ale chipului.
Apoi urmeaza Grecia lui Alexandru Macedon, simbolizata prin pantecele si coapsele de arama, iar fierul din fluierele picioarelor ne trimite spre Roma imperiala. Insa si Imperiul Roman cade, din el desprinzandu-se zece regate barbare, unele mai slabe, altele mai puternice. Acestea incearca sa se reuneasca sub Carol cel Mare, Napoleon sau in timpul celui de-al doilea razboi mondial, insa toate incercarile sunt zadarnice…
Profetia spune ca in timpul acestor regate urmeaza sa se stabileasca Imparatia Domnului Christos pe pamant. Nu insistam asupra interpretarii istorice a profetiei, ci asupra unor amanunte cu semnificatii spirituale pentru noi.
Chipul vazut de imparat este un chip de om, pentru ca el reprezinta istoria omenirii. Este un chip mare, pentru ca de la data descoperirii visului si pana la incheierea istoriei omenirii urmau sa treaca zeci de secole. Stralucirea acestui chip este nemaipomenita, pentru ca de-a lungul veacurilor omenirea urma sa dobandeasca mari bogatii materiale si numeroase cunostinte intelectuale, progresand in domeniul stiintei si tehnologiei.
Chipul sta in picioare intr-o pozitie care arata incredere in sine, spirit de independenta si o puternica personalitate. Istoria dovedeste ca omenirea, in majoritatea ei, si-a urmat cursul existentei intr-o pozitie de indiferenta si chiar de opozitie fatza de Dumnezeul cerurilor, refuzand sa-I recunoasca suprematia si dovedind o puternica incredere in propriile ei puteri.
De ce oare acest chip are o infatisare infricosatoare si nu una blanda, senina si pasnica ? Pentru ca istoria lumii a purtat intotdeauna pecetea pacatului si a mortii. Pacatul a transformat omul si istoria lui intr-un camp permanent de lupte si crime, de razboaie si catastrofe. In astfel de conditii, in care pacatul domina totul, chipul istoriei lumii nu poate fi decat infricosator, brazdat de rani nevindecate, de tristete, suferinta si moarte. Oricata stralucire exterioara ar avea, urmele pacatului nu pot fi ascunse.
Dar ceea ce este mai trist este ca acest chip urias, stralucitor si increzator in sine se sprijineste pe niste picioare de lut amestecat cu fier. Un chip urias, dar sprijinit pe picioare de lut ! O istorie mareata, stralucitoare, dar care sta pe picioare de lut ! Aici se afla partea slaba chipului si aici va lovi piatra desprinsa fara ajutorul vreunei maini.
Tema 3
Dar oare chipul acesta stralucitor si infricosator nu are si o alta semnificatie decat aceea de a a oglindi istoria omenirii ? Oare chipul acesta nu este cel mai complet tablou al omenirii din ziua revenirii in glorie a Domnului Christos ?
Versetele biblice spun ca in momentul in care piatra a lovit in picioarele chipului, atunci s-a prabusit totul: capul de aur, pieptul si bratele de argint, pantecele si coapsele de arama, picioarele de fier si degetele de fier amestecat cu lut.
Capul este de aur pentru ca omenirea din zilele noastre a atins un nivel fara precedent de cunostinte. Profetul Daniel a profetizat ca in zilele din urma cunostinta va creste, iar implinirea acestei profetii o vedem cu ochii nostri. Capul, simbol al gandirii si al capacitatilor intelectuale, este de aur pentru ca la revenirea Domnului Christos omenirea va fi atins apogeul cunostintelor stiintifice.
Bratele sunt de argint pentru ca omenirea a progresat enorm de mult in domeniul tehnicii. Mainile, simbol al muncii, ne arata cat de mari sunt progresele si realizarile omului din zilele sfarsitului. Gradul de tehnicizare a ajuns atat de mare incat o generatie trebuie sa se adapteze de mai multe ori la noile tehnologii care apar.
Picioarele de fier ne pot duce cu gandul la progresul in domeniul transporturilor si telecomunicatiilor. Picioarele, simbol al deplasarii, ne indica faptul ca in preajma revenirii Mantuitorului in lume va fi o circulatie intensa a informatiilor si oamenilor.
Si, in sfarsit, degetele de lut amestecat cu fier ne arata ca pana la sfarsitul istoriei lumii, aceasta va fi impartita in tari slabe si tari puternice, care nu vor fi niciodata unite pe deplin, desi intre ele exista legaturi omenesti.
Acesta este chipul istoriei omenirii, o istorie zugravita atat de plastic si inteligent de Dumnezeul Cel Vesnic si Atotstiutor. Pentru cateva clipe suntem lasati sa privim dincolo de clipa prezenta, dincolo de perdeaua care separa prezentul de viitor. Acesta este chipul lumii in momentul in care Domnul si Mantuitorul lumii va parasi tronul lui Dumnezeu si va reveni pe pamant pentru a pune capat istoriei pacatului si a mortii.
Concluzii
Istoria omenirii nu ar exista fara istoria noastra, a fiecaruia dintre noi. Purtam in noi, in scurta viata ce ne este dat sa o traim, un chip de om cu capul de aur, cu bratele de argint, cu coapsele de arama, picioarele de fier si degetele de lut amestecat cu fier.
Ceea ce i s-a descoperit imparatului Nebucadnetar cu 26 de secole in urma privitor la istoria lumii se poate repeta astazi cu fiecare dintre noi, insa la o scara redusa. Putem avea un cap de aur care sa acumuleze cele mai noi informatii din orice domeniu; putem avea brate de argint cu care sa realizam o multime de lucruri de natura materiala sau spirituala; putem avea picioare de fier cu care sa alergam spre tintele dorite…
Insa nu trebuie sa ne scape doua detalii: Oricat de stralucitor ar fi chipul vietii noastre, el este infricosator si se sprijineste pe picioare de lut. Este infricosator pentru ca toti oamenii au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu, si se sprijineste pe lut pentru ca din tarana suntem facuti si in tarana ne vom intoarce. Indiferent de ceea ce vom fi realizat cu mintea si bratele noastre si indiferent incotro ne vom indrepta umbletele, suntem trecatori pe acest pamant.
In curand, mai curand decat ne asteptam, in picioarele de lut ale omenirii va lovi piatra desprinsa fara ajutorul vreunei maini omenesti. Insa ea va lovi si in picioarele de lut ale propriei noastre vieti… Revenirea Mantuitorului va avea efectul stancii care va spulbera totul in calea ei. Intalnirea cu Iisus Christos, Stanca veacurilor, va fi inevitabila.
Cand aceasta “Stanca” va spulbera orice urma de pacat de pe pamant, va ramane oare cineva in picioare ? Nu exista decat doua atitudini fatza de Iisus Christos, Stanca veacurilor: fie ne lasam sa cadem de buna voie pe aceasta “Stanca”, venind cu o inima zdrobita la piciorul crucii, fie alegem sa asteptam cu groaza ziua in care “Stanca” va spulbera totul in calea ei.
Cand cazi pe Stanca veacurilor, esti zdrobit, dar nu pierdut. Dumnezeu a promis ca nu-l va parasi pe omul zdrobit si smerit, desi locuieste in locuri inalte si in sfintenie.
Cand Il cunosti pe Iisus in maretia si desavarsirea caracterului Sau, nu poti decat sa-ti pleci capul de aur si sa depui la picioarele Lui toate prejudecatile tale, consacrandu-I toate puterile tale intelectuale.
Cand Il cunosti pe Iisus, Creatorul tuturor lucrurilor din Univers, nu poti decat sa-ti lasi in jos bratele de argint, oricat ai fi trudit cu ele si oricate realizari ai avea in palmares.
Cand Il cunosti pe Iisus, Cel care a parasit cerul pentru a umbla prin tarana acestui pamant blestemat, nu poti decat sa renunti la umbletele tale pacatoase, urmandu-I pasii oriunde te vor duce.
Cand Il cunosti pe El, cel mai bun lucru pe care-l ai de facut este sa cazi la picioarele Lui, sa-L recunosti ca Mantuitor personal si sa-I consacri intreaga ta viata. El nu te va lasa acolo zdrobit, ci iti va intinde bratul, te va ridica, iti va da o inima noua si va da un nou chip vietii tale. Nu vei mai avea chipul infricosator al pacatului si al mortii, ci chipul Sau luminos si aducator de viata vesnica. Un om nou si un destin nou, pregatit ca sa mosteneasca vesnicia…
Primeste-L acum pe Iisus ca Domn al vietii tale si nu vei regreta !
Lori Balogh
