Visul lui Nebucadnețar
– Program pentru ora tineretului –
Tema 1
Vă invit să ne întoarcem pe calea gândului cu 2 600 de ani în urmă. Într-una dintre nopți, capitala imperiului este cufundată în somnul ei obișnuit. Locuitorii care trăiesc între zidurile ei – aproape o jumătate de milion de oameni -, sunt liniștiți și în siguranță. Cele o sută de porți uriașe de aramă sunt închise, iar străjile veghează la posturile lor pe zidul cetății și în turnuri.
Poate doar astrologii mai sunt treji, privind spre cerul înstelat și căutând să descifreze tainele lumii și ale viitorului. Apele Eufratului, care străbat cetatea, curg liniștit, iar vântul adie ușor printre arborii grădinilor suspendate. Totul doarme, totul este în amorțire…
Doar în palatul imperial un om nu poate să doarmă. Este Nebucadnețar, împăratul celui mai puternic imperiu al lumii de atunci. În mintea lui apar gânduri după gânduri, iar inima îi este frământată.
Desigur, el este împăratul lumii, cel mai puternic om al momentului. Dar undeva, în străfundul conștiinței lui, ceva îi spune că, înainte de orice, el este un om muritor ca oricare altul și că, odată, mai curând sau mai târziu, vă părăsi și bogăția și slava, mergând pe drumul pe care merge orice om.
Oare ce se va întâmpla după el? Cine va conduce falnicul său imperiu? Oare Babilonul va rămâne pe vecie capitala lumii? Și astfel, întrebări după întrebări trec prin mintea tulburată a împăratului fără să găsească niciun răspuns.
Într-un târziu, împăratul adoarme. Doarme și visează ceva tulburător, iar frământările inimii nu contenesc nici în timpul somnului. Apoi Nebucadnețar se trezește mai obosit și mai tulburat decât înainte. Încearcă să-și amintească visul, dar constată că l-a uitat. În zadar își pune la lucru puterile minții, căci nu-și poate aminti nimic. Știe doar că a visat ceva înfricoșător și presimte că în spatele imaginilor se ascunde un mesaj de care are nevoie urgentă.
Dar magii și vrăjitorii chemați în grabă la palat nu-i sunt de niciun folos împăratului. „La moarte cu ei! Nu merită să mănânce pâinea împăratului” – răsună mânios porunca lui Nebucadnețar.
Într-un târziu apare însă un tânăr, unul dintre prizonierii luați din Ierusalim pentru a fi educați în spiritul babilonian. Se numește Daniel și, cu modestie, el cere să se prezinte înaintea împăratului în legătură cu tâlcuirea visului.
„Ești tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat și poți tu să mi-l tâlcuiești?” – întreabă împăratul.
„Ce cere împăratul este o taină pe care înțelepții, cititorii în stele, vrăjitorii și ghicitorii nu sunt în stare să o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele și care face cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Iată visul și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău.
Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint, pântecele și coapsele îi erau de aramă, fluierele picioarelor de fier; picioarele parte de fier și parte de lut.
Tu te uitai la el și s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți. Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava în arie, vara; le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit în ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare și a umplut tot pământul” (Daniel 2:27-35).
Întrevederea cerută de Daniel nu se oprește aici. El continuă să tâlcuiască împăratului imaginile atât de stranii pe care le privise în vis. Și astfel, împăratul află că de fapt chipul cel mare și înfricoșat nu este altceva decât o machetă a istoriei lumii. El află că imperiul pe care-l conducea e simbolizat de capul de aur, că după el se va ridica o împărăție mai neînsemnată, apoi o a treia și a patra împărăție și că, în final, totul se va prăbuși în pulbere când piatra dezlipită fără ajutorul vreunei mâini omenești va lovi chipul la picioarele sale, ea însăși devenind o împărăție veșnică.
Acesta este visul profetic pe care dorim să-l aprofundăm în această oră. Au trecut de atunci 2 600 de ani și visul a devenit realitate, a devenit istorie. În care punct al istoriei ne găsim noi, fiii începutului de mileniu trei? Mai este oare mult timp până ce „piatra” Împărăției lui Christos va lovi chipul lumii acesteia? Iată câteva întrebări la care vom cugeta în continuare.
Tema 2
Interpretarea istorică a visului lui Nebucadnețar este cunoscută bisericii. Se știe faptul că, după căderea Babilonului, pe scena politică a lumii se ridică o putere politică mai neînsemnată – Imperiul Medo-Persan, simbolizat prin pieptul și brațele de argint ale chipului.
Apoi urmează Grecia lui Alexandru Macedon, simbolizată prin pântecele și coapsele de aramă, iar fierul din fluierele picioarelor ne trimite spre Roma imperială. Însă și Imperiul Roman cade, din el desprinzându-se zece regate barbare, unele mai slabe, altele mai puternice. Acestea încearcă să se reunească sub Carol cel Mare, Napoleon sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, însă toate încercările sunt zadarnice.
Profeția spune că în timpul acestor regate urmează să se stabilească Împărăția Domnului Christos pe pământ. Nu insistăm asupra interpretării istorice a profeției, ci asupra unor amănunte cu semnificații spirituale pentru noi.
Chipul văzut de împărat este un chip de om, pentru că el reprezintă istoria omenirii. Este un chip mare, pentru că de la data descoperirii visului până la încheierea istoriei omenirii urmau să treacă zeci de secole. Strălucirea acestui chip este nemaipomenită, pentru că de-a lungul veacurilor omenirea urma să dobândească mari bogății materiale și numeroase cunoștințe intelectuale, progresând în domeniul științei și tehnologiei.
Chipul sta în picioare într-o poziție care arăta încredere în sine, spirit de independență și o puternică personalitate. Istoria dovedește că omenirea, în majoritatea ei, și-a urmat cursul existenței într-o poziție de indiferență și chiar de opoziție față de Dumnezeul cerurilor, refuzând să-I recunoască supremația și dovedind o puternică încredere în propriile ei puteri.
De ce oare acest chip are o înfățișare înfricoșătoare și nu una blândă, senină și pașnică? Pentru că istoria lumii a purtat întotdeauna pecetea păcatului și a morții. Păcatul a transformat omul și istoria lui într-un câmp permanent de lupte și crime, de războaie și catastrofe. În astfel de condiții, în care păcatul domina totul, chipul istoriei lumii nu poate fi decât înfricoșător, brăzdat de răni nevindecate, de tristețe, suferință și moarte. Oricâtă strălucire exterioară ar avea, urmele păcatului nu pot fi ascunse.
Dar ceea ce este mai trist este că acest chip uriaș, strălucitor și încrezător în sine se sprijină pe niște picioare de lut amestecat cu fier. Un chip uriaș, dar sprijinit pe picioare de lut! O istorie măreață, strălucitoare, dar care stă pe picioare de lut! Aici se află partea slabă chipului și aici va lovi piatra desprinsă fără ajutorul vreunei mâini.
Tema 3
Dar oare chipul acesta strălucitor și înfricoșător nu are și o altă semnificație decât aceea de a a oglindi istoria omenirii? Oare chipul acesta nu este cel mai complet tablou al omenirii din ziua revenirii în glorie a Domnului Christos?
Versetele biblice spun că în momentul în care piatra a lovit în picioarele chipului, atunci s-a prăbușit totul: capul de aur, pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, picioarele de fier și degetele de fier amestecat cu lut.
Capul este de aur pentru că omenirea din zilele noastre a atins un nivel fără precedent de cunoștințe. Profetul Daniel a profetizat că în zilele din urmă cunoștința va crește, iar împlinirea acestei profeții o vedem cu ochii noștri. Capul, simbol al gândirii și al capacităților intelectuale, este de aur pentru că la revenirea Domnului Christos omenirea va fi atins apogeul cunoștințelor științifice.
Brațele sunt de argint pentru că omenirea a progresat enorm de mult în domeniul tehnicii. Mâinile, simbol al muncii, ne arată cât de mari sunt progresele și realizările omului din zilele sfârșitului. Gradul de tehnicizare a ajuns atât de mare încât o generație trebuie să se adapteze de mai multe ori la noile tehnologii care apar.
Picioarele de fier ne pot duce cu gândul la progresul în domeniul transporturilor și telecomunicațiilor. Picioarele – simbol al deplasării -, ne indică faptul că în preajma revenirii Mântuitorului în lume va fi o circulație intensă a informațiilor și oamenilor.
Și, în sfârșit, degetele de lut amestecat cu fier ne arată că până la sfârșitul istoriei lumii, aceasta va fi împărțită în țări slabe și țări puternice, care nu vor fi niciodată unite pe deplin, deși între ele există legături omenești.
Acesta este chipul istoriei omenirii, o istorie zugrăvită atât de plastic și inteligent de Dumnezeul Cel Veșnic și Atotștiutor. Pentru câteva clipe suntem lăsați să privim dincolo de clipa prezentă, dincolo de perdeaua care separă prezentul de viitor. Acesta este chipul lumii în momentul în care Domnul și Mântuitorul lumii va părăsi tronul lui Dumnezeu și va reveni pe pământ pentru a pune capăt istoriei păcatului și a morții.
Concluzii
Istoria omenirii nu ar exista fără istoria noastră, a fiecăruia dintre noi. Purtăm în noi, în scurta viața ce ne este dat să o trăim, un chip de om cu capul de aur, cu brațele de argint, cu coapsele de aramă, picioarele de fier și degetele de lut amestecat cu fier.
Ceea ce i s-a descoperit împăratului Nebucadnețar cu 26 de secole în urmă privitor la istoria lumii se poate repeta astăzi cu fiecare dintre noi, însă la o scară redusă. Putem avea un cap de aur care să acumuleze cele mai noi informații din orice domeniu; putem avea brațe de argint cu care să realizăm o mulțime de lucruri de natură materială sau spirituală; putem avea picioare de fier cu care să alergăm spre țintele dorite…
Însă nu trebuie să ne scape două detalii: Oricât de strălucitor ar fi chipul vieții noastre, el este înfricoșător și se sprijină pe picioare de lut. Este înfricoșător pentru că toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, și se sprijină pe lut pentru că din țărână suntem făcuți și în țărână ne vom întoarce. Indiferent de ceea ce vom fi realizat cu mintea și brațele noastre și indiferent încotro ne vom îndrepta umbletele, suntem trecători pe acest pământ.
În curând – mai curând decât ne așteptăm -, în picioarele de lut ale omenirii va lovi piatra desprinsă fără ajutorul vreunei mâini omenești. Însă ea va lovi și în picioarele de lut ale propriei noastre vieți. Revenirea Mântuitorului va avea efectul stâncii care va spulbera totul în calea ei. Întâlnirea cu Iisus Christos, Stânca veacurilor, va fi inevitabilă.
Când această „Stâncă” va spulbera orice urmă de păcat de pe pământ, va rămâne oare cineva în picioare? Nu există decât două atitudini față de Iisus Christos, Stânca veacurilor: fie ne lăsăm să cădem de bună voie pe această „Stâncă”, venind cu o inima zdrobită la piciorul crucii, fie alegem să așteptăm cu groază ziua în care „Stânca” va spulbera totul în calea ei.
Când cazi pe „Stânca veacurilor”, ești zdrobit, dar nu pierdut. Dumnezeu a promis că nu-l va părăsi pe omul zdrobit și smerit, deși locuiește în locuri înalte și în sfințenie. Când Îl cunoști pe Iisus în măreția și desăvârșirea caracterului Său, nu poți decât să-ți pleci capul de aur și să depui la picioarele Lui toate prejudecățile tale, consacrându-I toate puterile tale intelectuale.
Când Îl cunoști pe Iisus, Creatorul tuturor lucrurilor din Univers, nu poți decât să-ți lași în jos brațele de argint, oricât ai fi trudit cu ele și oricâte realizări ai avea în palmares. Când Îl cunoști pe Iisus, Cel care a părăsit cerul pentru a umbla prin țărâna acestui pământ blestemat, nu poți decât să renunți la umbletele tale păcătoase, urmându-I pașii oriunde te vor duce.
Când Îl cunoști pe El, cel mai bun lucru pe care îl ai de făcut este să cazi la picioarele Lui, să-L recunoști ca Mântuitor personal și să-I consacri întreaga ta viață. El nu te va lăsa acolo zdrobit, ci îți va întinde brațul, te va ridica, îți va da o inimă nouă și va da un nou chip vieții tale.
Nu vei mai avea chipul înfricoșător al păcatului și al morții, ci chipul Său luminos și aducător de viață veșnică. Un om nou și un destin nou, pregătit ca să moștenească veșnicia… Primește-L acum pe Iisus ca Domn al vieții tale și nu vei regreta!
Lori Balogh
