Cine este „piatra” pe care a zidit Iisus Biserica Sa ?
„Iisus a venit in partile Cezareii lui Filip si a intrebat pe ucenicii Sai: „Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul omului ?” Ei au raspuns: „Unii zic ca esti Ioan Botezatorul, altii Ilie, altii Ieremia sau unul din proroci”. „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceti ca sunt?” Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: „Tu esti Christosul, Fiul Dumnezeului celui viu !” Iisus a luat din nou cuvantul si i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri. Si Eu iti spun: Tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor birui”. ( Matei 16, 13-18 )
Pasajul citat mai sus este folosit de Biserica Romano-Catolica, incepand cu papa Leo ( secolul al V-lea ), pentru a demonstra faptul ca la temelia Bisericii crestine se afla autoritatea transmisa de Iisus Christos lui Petru, apoi transmisa mai departe pontifilor romano-catolici.
De fapt, cine este „piatra” pe care Mantuitorul urma sa-Si cladeasca Biserica ? Exista trei variante de raspuns posibile: 1) Piatra este persoana lui Petru ; 2) Piatra este marturisirea de credinta a lui Petru si 3) Piatra este Insusi Isus Christos. Sa analizam pe rand toate cele trei variante in lumina Scripturilor.
1) Piatra pe care a zidit Iisus Christos Biserica Sa este persoana lui Petru.
Desigur, nimeni nu poate nega rolul imens pe care l-a avut apostolul Petru in nasterea si dezvoltarea Bisericii crestine. Cu zelul sau insotit de un curaj sfant si o inima curata, Petru a avut un rol major in primii ani ai crestinismului. El a fost purtatorul de cuvant al ucenicilor, apoi al apostolilor Domnului, raspunzand cu curaj atat in fatza poporului in ziua Cincizecimii, dar si inaintea Sinedriului ( vezi Fapte 2,22-36; 3, 12-26; 4, 8-12.19.20; 5, 29-32 ).
Cu toate acestea, scrierile Noului Testament ne arata ca nu Petru a fost cel mai de seama apostol. Iata cateva argumente in acest sens:
a) La putin timp dupa frumoasa marturisire de credinta facuta de Petru in prezenta Mantuitorului, el este aspru mustrat de Iisus pentru ca s-a lasat inspirat in vorbirea sa de Satana. Cand Iisus a incercat sa le vorbeasca ucenicilor despre patimile si moartea Sa, Petru L-a luat deoparte si a inceput sa-L mustre, zicand: „Sa Te fereasca Dumnezeu, Doamne ! Sa nu Ti se intample asa ceva !” Dar Iisus S-a intors si a zis lui Petru: „Inapoia Mea, Satano ! Tu esti o piatra de poticnire pentru Mine ! Caci gandurile tale nu sunt gandurile lui Dumnezeu, ci ganduri ale oamenilor” ( Matei 16, 22.23 ).
Asadar, Petru este numit de Mantuitorul nu o piatra de temelie a Bisericii, ci o „piatra de poticnire pentru Mine”. Putea acelasi Petru sa fie o piatra pe care Iisus urma sa-Si zideasca Biserica si in acelasi timp sa fie si o piatra de poticnire pentru Mantuitorul lumii ?
b) In mijlocul evenimentelor legate de arestarea lui Iisus, Petru L-a tagaduit de trei ori pe Mantuitorul sau, folosindu-se chiar de un limbaj degradant ( juraminte si blesteme – vezi Matei 26, 69-75 ). In felul acesta, Petru a dovedit ca „portile Locuintei mortilor” l-au biruit. Biserica insa avea sa fie zidita pe Unul pe care „portile Locuintei mortilor” nu puteau sa-l invinga.
De asemenea, pentru a putea reintra in lucrarea lui Dumnezeu, Petru a avut nevoie de o reabilitare publica ( vezi Ioan 21, 15-19 ). In aceste conditii, putea Petru sa fie „piatra” pe care urma sa fie zidita Biserica ?
c) In timpul activitatii misionare, Petru cade in pacatul fatarniciei, fiind nevoie de mustrarea dura si publica a apostolului Pavel, care ii spune: „Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca neamurile si nu ca iudeii, cum silesti pe neamuri sa traiasca in felul iudeilor ?” ( Galateni 2, 11-15 ).
Este greu de crezut ca un om cazut in pacatul fatarniciei si despre care un coleg al sau afirma ca traieste ca neamurile, nu ca iudeii, putea deveni piatra de temelie a Bisericii lui Christos.
d) Noul Testament il prezinta pe Iacov, fratele Domnului, in postura de conducator al Bisericii crestine, nu pe Petru. Conciliul de la Ierusalim, despre care se raporteaza in Faptele apostolilor capitolul 15, se pare ca a fost prezidat de Iacov, nu de Petru ( vezi Fapte 12,`17; Galateni 2,12 ). Daca Mantuitorul S-ar fi referit la Patru ca fiind piatra de temelie a Bisericii Sale, nu ar fi fost firesc ca el sa fie primul conducator al Bisericii ?
2) Piatra pe care Iisus urma sa zideasca Biserica era marturisirea lui Petru: „Tu esti Christosul, Fiul Dumnezeului celui viu !”
Marturisirea lui Petru, in conditiile in care in poporul evreu existau atatea prejudecati cu privire la Persoana lui Iisus Christos si atata opozitie fatza de lucrarea Sa, este un crez care, intr-adevar, sta la temelia Bisericii. Credinta ca Iisus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, este o doctrina de baza a Bisericii.
Insa exista si alte doctrine de baza ale Bisericii: adevarul despre Trinitate, despre Dumnezeu Tatal, despre Duhul Sfant, despre revenirea lui Christos, despre indreptatirea prin credinta, etc. Prin urmare, este putin probabil ca Mantuitorul S-a referit la marturisirea lui Petru ca fiind piatra de temelie a Bisericii. „Piatra” pe care urma sa fie zidita Biserica trebuia sa fie ceva mult mai cuprinzator decat o simpla marturisire de credinta.
3) Piatra de temelie a Bisericii crestine este Insusi Iisus Christos.
In favoarea acestei interpretari exista mai multe argumente demne de luat in seama. Astfel, in versetul 18, Domnul Christos Se foloseste de un joc de cuvinte. Desi in limba romana apare un singur cuvant: „piatra”, in limba greaca apar doua cuvinte cu sensuri diferite: „petros” si „petra”.
„Petros” este semnificatia numelui lui Petru si se refera la piatra instabila, care se rostogoleste. „Petra” este piatra stabila, stanca ce nu se poate clinti. Jocul de cuvinte din versetul 18 este urmatorul: „Tu esti Petru ( „petros” ) si pe aceasta piatra ( „petra” ) voi zidi Biserica Mea.”
Rezulta din cuvintele Mantuitorului ca Biserica nu urma sa fie zidita pe „petros” ( Petru ), ci pe „petra”. Cine este aceasta „petra” care urma sa fie la temelia Bisericii ?
In Vechiul Testament exista o multime de texte care folosesc cuvantul „stanca” in dreptul lui Dumnezeu:
„Si ( Israel ) a parasit pe Dumnezeu, Ziditorul lui; a nesocotit Stanca mantuirii lui” ( Deuteronomul 32, 15 ).
„Ai parasit Stanca, cea care te-a nascut, si ai uitat pe Dumnezeul care te-a intocmit” ( Deuteronomul 32,18 ).
„El a zis: Domnul este Stanca mea, cetatuia mea, Izbavitorul meu” ( 2 Samuel 22,2 ).
„Traiasca Domnul si binecuvantata sa fie Stanca mea ! Inaltat sa fie Dumnezeu, Stanca mantuirii mele” ( 2 Samuel 22, 47 ).
„Caci Tu esti Stanca mea, cetatuia mea” ( Psalmul 31,3; vezi si Psalmul 42,9; 18,2, etc. ).
In concluzie, „piatra” pe care Iisus Si-a zidit Biserica Sa nu este nici persoana lui Petru, nici marturisirea lui de credinta, ci este Insusi Iisus Christos, „Stanca veacurilor”.
Poate ca cel mai important argument impotriva ideii ca Petru ar fi piatra de temelie a Bisericii lui Christos se afla in epistolele sale. Iata ce credea Petru despre adevarata piatra de temelie a Bisericii:
„Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa duhovniceasca, o preotie sfanta, si sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Iisus Christos. Caci este scris in Scriptura: „Iata ca pun in Sion o piatra din capul unghiului, aleasa, scumpa; si cine se increde in El, nu va fi dat de rusine.” ( 1 Petru 2, 5.6 ).
Petru a inteles prea bine ca piatra pe care Si-a zidit Iisus Biserica Sa nu era persoana lui atat de vulnerabila in anumite momente ale vietii, ci era Insusi Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu. Daca Petru a inteles corect sensul cuvintelor Mantuitorului, noi de ce le-am rastalmaci ?
Lori Balogh
Amin