Apocalipsa de dincolo de… Apocalipsă
Există oare vreun suflet omenesc care să rămână complet insensibil la auzul veștilor din ce în ce mai înspăimântătoare care circulă în mass-media? Greu de crezut… Totuși, permiteți-mi să vă întreb: Vă temeți de sfârșitul lumii? Credeți că el ar putea avea loc chiar în aceste zile? Cum priviți această posibilitate: cu detașare, cu indiferență, cu bucurie sau cu o teamă ascunsă?
Vă mărturisesc un lucru: Intenția mea este ca, în urma celor prezentate în acest articol, să ne speriem puțin. Să ne speriem în așa măsură încât să alergăm chiar acum la Cel care ne invită: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați (toți cei „speriați”, aș spune eu) și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
Iată doar câteva motive pentru care lumea e speriată, așteptând cu groază Apocalipsa:
În toamna anului 2010, mulți români au așteptat cu sufletul la gură împlinirea (sau neîmplinirea) unei preziceri făcută de clarvăzătoarea Carmen Hara din SUA. Ea a prezis pentru România un mare cutremur de pământ în această toamnă. Unii au fixat chiar și data: 23 octombrie 2010… Unii au luat în derâdere această prezicere. Au venit însă seismologii ucrainieni cu aceeași prezicere. Și ei nu sunt simpli prezicători, ci oameni de știință, nu?
Pe data de 11 noiembrie 2010, pe la orele 10 și ceva trebuia să izbucnească cel de-Al Treilea Război Mondial. Era prezis de Baba Vanga, o bulgăroaică decedată în 1996, despre care se spune că a prezis și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, moartea prințesei Diana și atentatul terorist împotriva turnurilor gemene de la 11 septembrie. Mai mult decât atât, Baba Vanga și-a prezis propria moarte în 1996…
Dacă lucrurile s-ar fi oprit doar aici, poate că sperietura n-ar fi fost atât de mare. Dar iată că informaticienii au creat un software specializat care, pe baza datelor celor mai recente, a prezis și el că pe 11 noiembrie 2010 va izbucni Al Treilea Război Mondial, pornind de la atacarea Iranului de către Israel. Mai în glumă, mai în serios, comentatorii vorbeau de o nouă perioadă interbelică ce avea să se sfârșească la data amintită.
Pentru iarna lui 2010‑2011 veștile nu erau deloc încurajatoare. De data aceasta meteorologii (nu clarvăzătorii!) susțineau că vom avea parte de cea mai aspră iarnă din întreaga istorie a omenirii, cu temperaturi ce vor atinge frecvent -30* C. (Cei care vor citi articolul după iarna lui 2010‑2011 vor putea confirma sau infirma prezicerea).
Dar dacă am fi supraviețuit și acestei ierni fără precedent, ce ne aștepta în primăvara următoare? Meteorologii, climatologii și hidrologii ne avertizau: „Nu va mai există niciun loc sigur pe pământ. Pretutindeni vor fi fenomene extreme: ploi torențiale, alunecări de teren, grindina, furtuni violente…”
Și dacă nu înclinăm să le dăm crezare, vin unii să ne vorbească despre misteriosul proiect „HAARP” – un proiect secret american, demarat în 1992 în Alaska. Este vorba de construirea unui sistem de antene de mare putere, prin care sunt trimise spre ionosferă (la peste 60 km altitudine) radiații de înaltă frecvență. Ionosfera, acționând ca o veritabilă oglindă, reflectă aceste radiații spre pământ sub forma unor radiații de joasă frecvență prin care pot fi produse modificări climatice severe.
În aparență, proiectul „HAARP” se vrea a fi pus în folosul umanității. În realitate însă, el este unul din cele mai secrete proiecte militare. Specialiștii militari susțin că dezastrele naturale fără precedent din ultimii ani nu sunt altceva decât consecințele unui adevărat război climatic purtat între marile puteri ale lumii.
Dar omul cât timp trăiește, speră. Să presupunem că vom supraviețui și dezastrelor „naturale” (produse de fapt de mâna omului) din următorii ani, căci (nu-i așa? ) omul de adaptează la orice. Cum rămâne cu anul 2012? Calendarul mayaș s-a încheiat în mod misterios în 2012, fapt ce i-a determinat pe unii să afirme cu tărie că în 2012 urma să fie sfârșitul lumii.
Groaza apropierii sfârșitului lumii în 2012 a fost alimentată pe deoparte de astronomi, dar și de spiritiști. În 1961 astronomii au descoperit o nebuloasă neobișnuită, pe care au numit-o „Nebuloasa Aurie”. La început nu i-au dat prea mare importanță. Ulterior însă au observat că orbita sistemului nostru solar urma să treacă exact prin această nebuloasă ciudată.
La începutul anilor ’80, în SUA s-a făcut un anunț la posturile de radio în care se afirma că sistemul nostru solar se va ciocni „nu peste mulți ani” cu un nor electromagnetic. „Nebuloasa Aurie” a fost supranumită „Centura Fotonică.”
Pe acest fond au venit spiritiștii care afirmau că ființe aparținând unor civilizații extraterestre din Constelația Pleiadelor au transmis pământenilor mesaje șocante. Intrarea Pământului în Centura Fotonică urma să aibă loc – spun ei -, exact în 2012. Toți locuitorii pământului urmau să simtă un puternic șoc electric odată cu intrarea lui în Centura Fotonică, în timp ce cerul urma să se lumineze puternic, orbindu-i pe cei neprotejați.
Trupurile supraviețuitorilor urmau să devină fluorescente, rotația planetei urma să fie încetinită, gheața să acopere planeta până aproape de ecuator și viața nu ar mai fi fost posibilă decât în jurul acestuia.
Așa-zișii „extratereștrii” mai susțineau că intrarea în Centura Fotonică urma să însemne de fapt revenirea lui Christos, când trupurile oamenilor vor deveni nemuritoare și supraviețuitorii vor fi liberi să călătorească prin Univers.
Și dacă nu suntem încă destul de speriați de veștile rele care circulă în mass-media, iată încă una: Astronomii prevedeau că în 2013 urmau să aibă loc explozii solare fără precedent, care ar fi distrus sateliții artificiali, făcând să cadă toate comunicațiile de pe planetă. Urmarea? Economia lumii ar fi intrat în colaps…
Ce să mai spunem de prognozata ciocnire a Pământului cu asteroidul Apophis în 2036 – un corp ceresc deloc de neglijat, ținând cont că asteroidul are o lățime de 390 m. Energia eliberată în urma ciocnirii ar fi de 100 000 de ori mai mare decât cea eliberată de bomba atomică lansată asupra Hiroshimei în august 1945.
Efectele unei astfel de ciocniri ar fi devastatoare: sute de mii de km pătrați ar fi devastate direct, însă întreaga planetă ar suferi din cauza norului uriaș de praf care ar acoperi pentru multă vreme soarele.
Nu vreau să fac din acest articol o revistă a presei. Însă nu pot trece peste o știre de ultimă oră: Financial Times avertizează că întreaga lume este „periculos de aproape” de o nouă criză alimentară, în timp ce raportul bianual al ONU atrage atenția: „Comunitatea internațională trebuie să rămână vigilentă la viitoare șocuri ale rezervelor alimentare.” Se prognozează o creșterea prețului alimentelor cuprinsă între 11 și 20 % din cauza deficitului alimentar, cauzat la rândul său de fenomenele climatice violente din ultimii ani.
Iată și ultima veste rea (promit!) pe care o amintesc: Profesorul indian Gupta Swami, doctor în istoria religiilor și maestru spiritual al multor discipoli, cunoscut în întreaga lume ca prezicător și clarvăzător, are să ne spună lucruri deloc încurajatoare nouă, românilor. În primul rând, el prezice, ca și Baba Vanga, izbucnirea celui de-Al Treilea Război Mondial la care va participa și România, din cauza politicienilor iresponsabili. Tinerii vor muri pe capete în țări străine, iar președintele României va fi ucis într-un atentat, lucru ce va declanșa o explozie socială fără precedent.
Viața va fi mai cruntă decât pe vremea comuniștilor, legile vor deveni din ce în ce mai aspre, iar conducătorii vor fi tot mai violenți și necruțători. Populația țării se va reduce la jumătate, iar opinia publică internațională nu va putea face nimic din cauza războiului.
Mă opresc aici și vreau să profit de „perioada interbelică” în care încă ne găsim pentru a înțelege fenomenul apocaliptic pe care îl trăim cu toții, indiferent dacă dăm sau nu crezare noianului de preziceri înfricoșătoare pe care le auzim zi de zi.
Dacă am fi trăit la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul celui de-al XX-lea, am fi observat că știrile apocaliptice lipseau aproape cu desăvârșire din viața omenirii. Dacă cineva ar fi îndrăznit să vorbească atunci de sfârșitul lumii, ar fi fost repede contrazis, blamat și marginalizat, ca fiind un alarmist, o „cucuvea” care nu prevestește nimic bun.
Lumea de atunci era cuprinsă de febra unui optimism general. Industria era în floare, societatea de consum era în plină dezvoltare, confortul creștea văzând cu ochii și nimeni nu dorea să se gândească la sfârșitul rasei umane. Oamenii de acum un secol gândeau că societatea omenească a învățat suficient de mult din greșelile trecutului pentru a nu le mai repeta. Toți așteptau un viitor luminos și prosper, un adevărat mileniu al păcii și armoniei.
În mijlocul optimismului general a izbucnit însă Primul Război Mondial. Au urmat ani grei pentru omenire: distrugeri masive ale economiilor naționale, milioane de morți, dar mai ales milioane și milioane de mutilați. Războiul însă s-a încheiat. Oamenii au început să reconstruiască și speranțele au reînviat, gândind: „Acest război a fost lecția de care aveam nevoie. El nu se va repeta.”
Dar nu a trecut mult timp și, în 1939, într-un timp în care rănile provocate de Primul Război Mondial încă nu erau pe deplin vindecate, Hitler atacă Polonia, declanșând cel de-Al Doilea Război Mondial. Au urmat cinci ani de suferințe și dezastre umane infinit mai mari decât cele produse cu doar două decenii și ceva înainte.
În 1945, odată cu capitularea Japoniei, s-a încheiat și acest război. Omenirea putea răsufla din nou ușurată. De acum lecția era învățată… Oamenii încearcă să-și salveze optimismul și să privească cu încredere în viitor. Statele lumii se adună sub „umbrela” ONU, sperând să evite pe cale diplomatică orice conflict posibil.
La orizont apar însă alte și alte pericole: războiul rece între Răsărit și Apus, înarmarea nucleară, terorismul, războiul climatic, dezastrele naturale, încălzirea globală, criza economică… Omenirea pare un uriaș butoi cu pulbere care poate oricând să explodeze. Lipsește doar scânteia.
Dacă acum un secol erai blamat și marginalizat dacă aminteai de sfârșitul lumii, astăzi se vorbește despre acest subiect pe toate canalele media. Nu trebuie să fii un religios fanatic pentru a susține iminența unui sfârșit al istoriei. Cărți, ziare, reviste, emisiuni radio și TV, internet, filme, toate vorbesc despre iminența unui sfârșit.
Apocalipsa este la ea acasă… Trăim oare acele vremuri profetizate de Mântuitorul în Luca 21:25‑31? „Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor. Oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere și slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.
Și le-a mai spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii. Când înfrunzesc și-i vedeți, voi singuri cunoașteți că vara este aproape. Tot așa, când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape.”
Cu adevărat trăim vremuri apocaliptice. Omenirea se așteaptă la o mulțime de nenorociri, unele mai grozave decât altele, fiecare dintre ele putând aduce sfârșitul rasei umane și al istoriei. Biblia ne învăța însă cu totul altceva: Sfârșitul lumii nu va veni printr-o nenorocire așteptată, previzibilă, ci printr-un eveniment neașteptat, imprevizibil pentru majoritatea omenirii. „Când vor zice: „Pace și liniște!”, atunci o prăpădenie neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată. Și nu va fi chip de scăpare” (1 Tesaloniceni 5:3).
Dacă va exista un sfârșit al lumii (și el cu siguranță va exista!), el nu va fi provocat de om, ci de adevăratul Stăpân al pământului și al întregului Univers. Revenirea lui Christos va fi cea mai mare surpriză a tuturor timpurilor, surprinzându-i (plăcut sau neplăcut? ) chiar și pe creștinii care mărturisesc credința în El.
Care ar trebui să fie atitudinea noastră în fața veștilor tot mai înspăimântătoare pe care le auzim zilnic? Să ne speriem și să trăim permanent într-o atmosferă de groază? Dar oare Tatăl nostru ceresc vrea să-L întâmpinăm pe Domnul Christos speriați? Îi face oare plăcere să-și vadă copiii îngroziți, tulburați, într-o permanentă stare de anxietate?
„Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul nu va fi atunci” (Matei 24:6). „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21:28).
Aceasta va fi adevărata Apocalipsă! Oamenii și imaginează tot felul de scenarii apocaliptice, alimentate din umbră de spiritele demonice care își intensifică lucrarea de amăgire în lume. Noi așteptăm însă adevărata Apocalipsă: Descoperirea lui Iisus Christos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta trăim, pentru aceasta lucrăm și suntem gata să ne dăm chiar și viața. Cu bucurie și cu speranță!
Lori Balogh
