Nașterea din nou
Nașterea din nou este o experiență spirituală care trebuie să aibă loc în viața oricărui om care dorește mântuirea (vezi Ioan 3:3). Nașterea din nou nu este reîncarnare într-o existență viitoare, ci transformarea vieții prezente (vezi Efeseni 4:22‑24).
Nașterea fizică:
– Este un proces fiziologic dureros (singurul);
– O realizează altcineva decât cel care vine pe lume (mama);
– Aduce pe lume o ființă nouă (nou-născut).
Nașterea din nou (renașterea spirituală):
– Este, de asemenea, un proces dureros, implicând multe lupte sufletești, lacrimi și frământări (vezi Galateni 4:19);
– Nu este realizată de om prin propriile sale eforturi, ci o realizează Duhul lui Dumnezeu (vezi Ioan 3:5).
– Aduce pe lume o ființă cu totul nouă din punct de vedere spiritual (vezi Coloseni 3:9‑10; Efeseni 4:22‑24; Romani 12:2).
Împrejurarea în care Biblia vorbește despre nașterea din nou: discuția dintre Mântuitorul și fariseul Nicodim (vezi Ioan 3:1‑21).
Necesitatea nașterii din nou
Prin nașterea fizică, venim în lume cu o natură păcătoasă, cu înclinații spre păcat (vezi Psalmul 51:5; Romani 3:23; Ioan 8:44).
Natura păcătoasă nu poate moșteni Împărăția lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 15:50; Isaia 6:5).
Pentru a locui în prezența unui Dumnezeu sfânt o întreagă veșnicie, avem nevoie de o natură nouă, neprihănită (vezi 1 Petru 1:3‑4).
Rolul eforturilor personale în nașterea din nou
Educația, cultura, voința și eforturile omenești pot aduce unele îmbunătățiri exterioare, însă nu pot produce renașterea spirituală, care este lucrarea în exclusivitate a Duhului Sfânt (vezi Ieremia 13:23).
„Este imposibil să scăpăm, prin noi înșine, de prăpastia păcatului în care ne-am afundat. Inimile noastre sunt rele și nu le putem schimba. Cum ar putea să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul, căci umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună. Educația, cultura, exercitarea voinței, eforturile omenești, toate acestea își au sfera lor de acțiune, dar aici sunt fără putere. Ele pot produce o corectă comportare exterioară, dar nu pot schimba inima; ele nu pot curața izvoarele vieții. Trebuie să existe o putere care să lucreze dinăuntru, o viață nouă de sus, mai înainte ca oamenii să poată fi schimbați de la păcat la sfințenie. Această putere este Christos” (E. G. White, „Calea către Christos”, p. 16).
Cine produce nașterea din nou?
Un singur răspuns: Duhul Sfânt (vezi Ioan 3:5,8).
„Când Duhul lui Dumnezeu ia inima în stăpânire, El transformă viața. Gândurile păcătoase sunt înlăturate, faptele rele sunt părăsite, iubirea, umilința și pacea iau locul mâniei, invidiei și certurilor. Bucuria vine în locul întristării, iar fața oglindește lumina cerească. Nimeni nu vede mâna care ridică poverile, nimeni nu vede lumina care se coboară de sus; binecuvântarea vine atunci când sufletul se predă prin credință lui Dumnezeu. Apoi, acea putere pe care niciun ochi omenesc nu o poate vedea, creează o făptură nouă după chipul lui Dumnezeu” (E. G. White, „Viața lui Iisus”, p. 124).
Brusc sau treptat?
Nașterea din nou este un proces, uneori necesitând un timp îndelungat. Omul în cauză poate că nici nu este conștient de transformarea care se produce în el. Prin rugăciune, studiu și meditație cu privire la adevărurile Bibliei, omul se simte tot mai aproape de Dumnezeu. Apoi, când Duhul Sfânt face un apel direct la inima omului, are loc predarea. Aparent este o convertire bruscă; în realitate este un proces, uneori îndelungat.
Nașterea din nou și pocăința (vezi Marcu 1:15)
Pocăința este o adâncă părere de rău pentru păcatele săvârșite și o continuă ferire de a le mai face. Este o schimbare radicală de atitudine față de păcat și față de Dumnezeu. Regretul este sincer și nu este cauzat de frica pedepsei.
Exemple de falsă pocăință: Iuda;
Exemple de adevărată pocăință: Petru (vezi Matei 26:75); David (vezi Psalmul 51).
Etapele pocăinței
1. Recunoașterea păcatului la nivelul minții (vezi Luca 5:8);
2. Regretul la nivelul inimii (vezi Ieremia 31:19);
3. Mărturisirea păcatului cu gura (vezi 1 Ioan 1:9);
4. Părăsirea păcatului cu întreaga ființă: trup, minte, inimă (vezi Ioan 8:11);
5. Consacrare cu întreaga ființă (vezi Romani 12:1).
Concluzii
Psalmul 51:10: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și pune în mine un duh nou și statornic!”
Lori Balogh
La fel cred si eu, doar ca ne exprimam diferit. Totul depinde de modul in care definim termenii, indeosebi pocainta si nasterea din nou. Important este sa traim zilnic o noua experienta cu Domnul, fie ca o numim nastere din nou, fie pocainta.
Cu stima,
Lori B.
Diferenta dintre pocainta si nasterea din nou consta si in faptul ca nasterea din nou este un act unic iar pocainta trebuie repetata.De ce ? Pentruca prin actul nasteri din nou devenim copii ai lui Dumnezeu cum a zis Ioan ,,tuturor celor ce l-au primit adica celor ce cred in Numele luile-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu NASCUTI …..din Dumnezeu. Prin pocainta noi ne reparam greselile ori de cite ori pacatuim deacea ea se repeat (vezi.cele 7 scrisori ale Apocalipsei .Noi nu putem deveni copii ai lui Dumnezeu de mai multe ori pentruca chiar si fizic nu te poti naste decit odata dar repararea greselilor trebuie facuta ori de cite ori pacatuim.Cit priveste expresia ,,odata mintuit pentru todeauna mintuit ” este adevarata dar nu in sensul ca dupa mintuire poti sa faci ce vrei ci omul mintuit va cauta sa faca binele pentruca ,,cel nascut din nou nu pacatuieste ….si nu poate pacatui pentruca este nascut din Dumnezeu” spune Ioan.
Nasterea din nou trebuie sa fie o experienta zilnica din cauza firii noastre pamantesti, de care nu putem scapa decat la proslavire. Daca nu ne reinnoim zilnic devotamentul fatza de Dumnezeu, firea pamanteasca ne va duce departe de Dumnezeu. In Ezechiel 33,13 sta scris: „Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit, daca se increde in neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirea lui se va uita, si el va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o”
Biblia nu sustine teoria care circula intre anumiti crestini evanghelici, potrivit careia un om odata mantuit va fi cu siguranta mantuit, indiferent de faptele pe care le savarseste dupa convertire. Expresia „lupta credintei”, folosita de Pavel, tocmai la acest aspect se refera: zilnic trebuie sa alegem sa ramanem langa Dumnezeu si principiile Sale, sa ne nastem din nou si sa ascultam de El. Puterea de a birui ne va fi data de El, dar alegerea este a noastra.
D-v spuneti ca pocainta duce la nasterea din nou, dar nu este nastere din nou. Fie si asa. Dar oare nu trebuie sa ne pocaim zilnic ? Si daca ne pocaim zilnic, nu trebuie sa ne nastem din nou zilnic ?
Nu inteleg cum anume nasterea din Duh trebuie sa se repete zilnic? Nimeni nu se naste zilnic ci o singura data. Botezul nu poate fi nasterea din apa pentruca apa este ceva pamintesc dar nasterea din nou este de sus. Nu trebuie confundata pocainta cu nasterea din nou . Pocainta duce la nasterea din nou nu este ea insasi nasterea din nou.
Este adevarat ca firea pamanteasca se poate afla sub cele doua legi amintite de d-v. Insa cine stabileste sub care dintre cele doua legi se afla ea zi de zi ? Aici e vorba de liberul arbitru care actioneaza zilnic. Eu vad tocmai in aceasta alegere zilnica o nastere din nou continua, care dureaza intreaga viata.
Cred ca judecata lui Dumnezeu trebuie sa ne gaseasca pe drumul cel bun, adica alegand in fiecare zi ” legea duhului de viata”. Mantuitorul i-a spus lui Nicodim: „Adevarat, adevarat iti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu” ( Ioan 3, 5 ). „Nasterea” din apa are loc o singura data, la botez. Insa „nasterea” din Duh trebuie sa se repete zilnic, tocmai pentru a alege legea sub care va functiona firea pamanteasca.
Sunt convins ca probabil vedem lucrurile la fel, dar le exprimam diferit.
Cu stima,
Lori B.
In articol nu am vazut versete care sa sustina ca nasterea din nou este un proces de durata, ba chiar de lunga durata, din acest motiv am intrebat. Stiu logica exprimata traditional insa recent m-am intrebat care sunt versetele sa sustina acest lucru si nu am reusit sa gasesc cam nimic.
Cred totusi ca exista confuzie cu privire la firea pamanteasca. Conform cu Pavel nu firea pamantesca in sine este problema ci LEGEA SUB CARE SE AFLA, firea pamanteasca. Romani 8: 1-9. Pavel explica faptul ca firea pamanteasca actioneaza in functie de legea in care se afla, nu ca ea in sine ar fi o problema. Aici ca argument vine chiar viata Domnului Isus nascut cu o fire ca a lui Adam de dupa cadere dar complet sub controlul legii duhului de viata. Sau cum spune EGW: ‘Hristos a venit sa ne faca partasi de natura divina si viata lui declara ca omenescul unit cu divinul NU COMITE PACAT’. Domnul era partas de natura divina, un al mod de a spune ca se afla in mod complet sub legea duhului de viata in opinia mea.
Daca firea pamanteasca se afla sub legea duhului de viata va umbla dupa indemnurile duhului. Daca firea pamanteasca se afla sub legea pacatului si a mortii va face ce aceasta lege ii dicteaza. Ba mai mult, versetul 7 explica ca firea pamanteasca, de una singura, adica in afara legii Duhului de viata nici nu poate sa se supuna legii lui Dumnezeu si daca ar vrea.
In contextul zilei ispasirii ideea unei nasteri din nou, a unei curatiri de pacatul(din inima) intr-o durata lunga si foarte lunga face si mai putin sens. In ziua ispasirii Lev 16 descria doua lucruri care serau curatate de pacat: sanctuarul si poporul(v.30). Mai mult lucrarea aceasta era o lucrare cu un popor(nu separat cu indivizi) si intr-o singura zi.
Versete ca Maleahi 3, 1-3(si deodata va intra Domnul in templul Sau), Zaharia 3, 9(intr-o zingura zi voi inlatura neleguirea), Zaharia 3, 1-5(dezbracarea de hainele murdare si imbracarea cu hainele de sarbatoare) , Ieremia 31 :(31), 33, 34, sau Ezechiel 36, 23-29 nu par sa aiba nicio legatura cu vreo lucrare de multa durata, un proces pe ani, si ani zeci de ani si nimeni nu stie pana cand. Aceste versete vorbesc de o lucrare din partea lui Dumnezeu, de o lucrare de creatie sau recreatie a noii fapturi care nu pare a fi niciodata o evolutie.
Nu va pot indica alte versete decat cele deja amintite in articol. Daca facem comparatia intre nasterea fizica si cea spirituala, vom intelege ca insasi ideea de nastere implica un proces treptat. Nasterea fizica nu are loc intr-o fractiune de secunda, ci dureaza uneori multe ore, implicand mai multe etape. Nu am auzit inca de niciun om care sa sustina ca el a fost nascut din nou intr-o fractiune de secunda. Toti marturisesc ca Duhul Sfant a lucrat la inima lor uneori ani de zile pana la decizia de a se preda lui Dumnezeu.
Mai mult decat atat, consider ca nasterea din nou trebuie sa fie un proces continuu. Din cauza firii noastre pamantesti, care nu dispare la convertire, ci este doar „rastignita” ( vezi Galateni 2,20 ), zilnic avem nevoie de experienta nasterii din nou, zilnic trebuie sa ne predam lui Dumnezeu. Se stie ca un om rastignit putea supravietui pe cruce mai multe zile, daca avea o constitutie rezistenta. Or, firea noastra pamanteasca este foarte „rezistenta”. De aceea Pavel nu vorbeste despre moartea firii pamantesti, ci despre rastignirea ei. Iar firea pamanteasca, desi este rastignita, poate sa ne ispiteasca oricand. Si pentru ca ea poate sa ne ispiteasca oricand, avem nevoie de o nastere din nou zilnica. Nu stiu daca sunteti multumit cu aceasta explicatie, insa acesta este crezul meu.
Cu stima,
Lori B.
Imi puteti spune versetele din Scriptura care reprezinta suportul pentru ideea ca nasterea din nou se realizeaza in mod treptat, ca e un proces de durata , uneori de lunga durata.