Dintre cugetările lui Lucian Blaga
(filozof, scriitor, jurnalist, traducător și diplomat român: 1895‑1961)
„Nu-ți îmbogățești sufletul cu adevăruri mărunte; cine ar face avere adunând praful de aur împrăștiat pe fața pământului?”
„Ești încă tânăr atâta timp cât admiri și în măsura în care admiri.”
„Cine nu cade nu se poate înălța.”
„Cea mai copleșitoare forță majoră sub presiunea căreia suntem uneori constrânși să lucrăm este propria noastră conștiință.”
„Copilăria este inima tuturor vârstelor.”
„Soarta este o prăpastie în care cădem numai dacă privim prea mult în ea.”
„Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ți orice ca țintă, numai un singur lucru nu: fericirea.”
„Inima cu bătăile ei aplaudă existența.”
„Unora le place numai ce înțeleg, alții înțeleg numai ce le place.”
„Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura. Acest lucru nu-l prea știu oamenii, dar îl știu păsările.”
„Logica suferă de un mare viciu logic: ea crede că însăși realitatea e de natură logică. Dacă întâlnește ceva ce nu se poate înțelege în chip logic, ea va susține că acest ceva nu există, ci e numai aparență.”
„Multe situații în viață, dacă le-am rezolva numai cu logica, am lucra tocmai așa cum ne-ar învăța și Diavolul să lucrăm.”
„Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii.”
„Minciuna este vacanța adevărului.”
„Personalitatea este ca o monedă de argint care, oricum o arunci, cade mereu cu efigia în sus, niciodată cu reversul.”
„Pe omul simplu îl recunoști din aceea că se miră de toate, dar simplitatea i-o recunoști și din aceea că de unele lucruri nu se miră îndeajuns.”
„Înainte de a mă naște am fost o veșnicie întreagă nimic; de ce mă tem acum de aceeași neexistență cu care am avut o veșnicie întreagă prilejul de a mă obișnui și în care am fost deja, nu înțeleg.”
„Cei mai mulți oameni își sunt atât de străini încât ar trebui să vorbească despre ei la persoana a treia.”
Culegere de Lori Balogh
