Un nou început
Tuturor oamenilor le place să li se ofere cadouri. Eu nu am auzit încă de cineva căruia să-i displacă primirea unui dar, oricât de modest ar fi acesta. La urma urmei, intenția contează. Ideea de cadou este strâns legată de cea de surpriză. Ne place să ținem ascuns conținutul darului nostru până în ultima clipă, dacă este posibil. Și aceasta pentru ca surpriza să fie cât mai mare și mai plăcută.
Astăzi s-a dezvoltat o întreagă industrie a ambalajelor, fundițelor, felicitărilor și florilor, care însoțesc darul propriu-zis, care îl ascund privirilor și care transmit primitorului un mesaj clar: Acolo, în cutia aceea frumos colorată și legată cu fundițe, se află ceva prețios pentru el, un lucru pe care și-l dorește demult. Din punct de vedere al dăruirii, oamenii se împart în două categorii:
– zgârciții – cei cărora le place să primească, nu și să dăruiască.
– generoșii – oamenii darnici, care au învățat din propria lor experiență marele adevăr spiritual că „este mai ferice să dai decât să primești” (vezi Fapte 20,35). Aceștia din urmă sunt cei care oglindesc caracterul Marelui Dătător, care este Dumnezeul nostru.
Dacă ne gândim bine și suntem sinceri cu noi înșine, tot ceea ce suntem și tot ce avem, toate realizările și toate succesele noastre, toate sunt daruri ale lui Dumnezeu. Apostolul Iacov recunoaște acest lucru fără nici o ezitare: „Căci orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1,17). Iar apostolul Pavel ne întreabă, pe fiecare în parte, foarte direct: „Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și când nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4,7).
Da, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al darurilor! Unele dintre darurile Sale le-am primit deja în această viață: darul mântuirii prin jertfa lui Christos, darul Duhului Sfânt, prin care avem certitudinea că suntem copii ai lui Dumnezeu, darul vieții, cel al sănătății, al păcii, al ocrotirii, al binecuvântărilor materiale… Lista ar fi atât de lungă încât nu am mai avea timp să ne plângem de lipsurile noastre.
Dar, atenție! Cele mai prețioase daruri pregătite de Dumnezeul nostru sunt pe drum! Încă nu au ajuns la destinație. Dar ele vor sosi cu siguranță, frumos ambalate în făgăduințele Cuvântului lui Dumnezeu. Așa cum, privind la un dar frumos ambalat, ne dăm seama că înăuntru se găsește ceva deosebit, la fel, privind la făgăduințele Bibliei, întrezărim că acolo, în viața de dincolo de istoria tristă a lumii noastre, vom întâlni lucruri deosebite.
De o bună bucată de vreme am încercat să privim dincolo de orizontul întunecat al vieții, încercând să descoperim frumusețea vieții viitoare, trăită pe Noul Pământ. Dar trebuie să recunoaștem că, oricât am încercat să înțelegem ce se află în cutia frumos colorată și împodobită cu fundițe și flori, nu am ajuns să privim frumusețea conținutului. Dumnezeu păstrează aceasta ca o surpriză pentru copiii Săi mântuiți. Și va fi o surpriză nespus de plăcută, cum numai un Tată iubitor și atotputernic poate să o facă.
El nu procedează astfel pentru că Îi place să ne țină în tensiunea așteptării, ci o face dintr-un motiv foarte realist: noi nu suntem acum capabili să înțelegem frumusețea darului vieții veșnice, cu tot ce presupune ea. Păcatul ne-a degenerat suficient de mult, după o istorie de câteva milenii, astfel încât să nu mai avem capacitatea de a pătrunde și de a înțelege lucrurile viitoare.
Este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2,9).
Ceea ce putem vedea acum din darul vieții veșnice sunt doar „fundițele” și „cutia” frumos colorată în care Tatăl nostru ceresc a ascuns prețiosul Său dar. Acestea sunt prețioasele făgăduințe ale Scripturii. Cât despre conținut, adică darul propriu-zis, acesta ne va fi dat la timpul potrivit. Și va fi, repet, o mare surpriză! Una deosebit de plăcută!
În această ocazie, în care dorim să aruncăm încă o privire spre marele dar al vieții veșnice, ne vom pune câteva întrebări concrete cu privire la viața viitoare. Și, în măsura în care ne este descoperit, vom căuta răspunsurile, cu rezerva că ceea ce vom discuta este legat doar de ambalaj. Conținutul? La vremea potrivită!
- Ce forme de relief vor fi întâlnite pe Noul Pământ?
Când eram la vârsta adolescenței, aveam o teamă serioasă: credeam că pe Noul Pământ nu vor mai exista munți. Eu am crescut între munți și îi iubesc nespus de mult. Nu pot concepe viața fără prezența maiestoasă a munților. Când am găsit răspunsul la dilema mea, m-am liniștit.
„Există râuri care curg pentru totdeauna limpezi ca și cristalul, și, pe lângă ele, copaci care se unduiesc și care-și aruncă umbrele asupra cărărilor pregătite pentru răscumpărații Domnului. Acolo, întinsele și largile câmpii cresc progresiv în dealuri minunate, iar munții lui Dumnezeu își ridică înălțimile lor distincte. Pe acele câmpii liniștite, pe lângă acele râuri de viață, poporul lui Dumnezeu, atât de mult timp peregrin și călător, va găsi un cămin” (1).
„Apoi am intrat într-o pădure, nu ca pădurile întunecate pe care le avem noi aici; nu, nu, ci o pădure luminoasă și peste tot strălucitoare. Crengile copacilor se legănau încoace și încolo și noi toți am strigat: „Vom locui în siguranță în locuri pustii și vom dormi în păduri”. Noi am trecut prin pădure, căci era un drum spre Muntele Sionului” (2).
- Ce informații avem despre lumea vegetală? Cum vor arăta copacii, florile, iarba pe Noul Pământ?
„Muntele Sionului era chiar înaintea noastră; pe munte era un Templu glorios și împrejurul lui erau alți șapte munți pe care creșteau trandafiri și crini… În jurul Templului erau tot felul de copaci care înfrumusețau locul; merișorul, bradul, pinul, palmierul, mirtul și rodia. Smochinul se apleca de greutatea smochinelor lui timpurii. Acestea făceau locul strălucitor peste tot” (3).
„Acolo erau toate felurile de flori. Și, în timp ce le culegeam, am strigat: „Ele nu se vor veșteji niciodată!” Apoi am văzut o câmpie cu iarbă înaltă, prea splendidă pentru a fi privită; era de un verde viu și avea reflexe de aur și argint” (4).
- Ce putem ști despre fructele de pe Noul Pământ?
„Am văzut o masă de argint curat; era lungă de mai multe mile, și totuși ochii noștri o puteau privi în întregime. Am văzut fructele pomului vieții, mană, migdale, smochine, rodii, struguri și multe alte feluri de fructe” (5).
- Ce știm despre pomul vieții?
„În mijlocul pieței cetății (Noul Ierusalim n.n.), și pe cele două maluri ale râului, era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod, și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului vieții slujesc la vindecarea neamurilor” (Apocalipsa 22,2).
„Aici noi am văzut pomul vieții și tronul lui Dumnezeu. Din tron ieșea un râu cu apă curată și pe fiecare parte a râului era pomul vieții. Un trunchi al pomului era de o parte a râului, un trunchi de cealaltă parte. Ambele trunchiuri păreau de aur curat și transparent. Prima dată am crezut că am văzut doi pomi. Am privit din nou și am văzut că ei erau uniți la vârf într-un singur pom. Astfel că pomul vieții era pe fiecare mal al râului vieții. Crengile lui se aplecau spre locul în care eram noi și fructul său era strălucitor; arăta ca aurul amestecat cu argintul” (6).
- Ce știm despre animalele ce vor trăi pe Noul Pământ?
Privind la lumea animalelor, suntem obișnuiți să vedem acum doar scene de cruzime. Expresii ca: „lupta pentru supraviețuire”, „selecția naturală” ș.a. sunt la ordinea zilei în documentarele oferite de canalele de televiziune „Animal Planet”, „Discovery”, sau „National Geografic”. „Făcut pentru a ucide” este titlul unui serial din viața animalelor, în care se redă cruzimea acestora în lupta lor pentru supraviețuire. Putem să ne imaginăm o lume cu animale blânde și prietenoase?
„Lupul și mielul vor paște împreună, leul va mânca paie ca boul și șarpele se va hrăni cu țărână. Niciun rău și nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul” (Isaia 65,25).
„Atunci lupul va locui împreună cu mielul și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de țâță se va juca la gura bortei năpârcii, și copilul înțărcat va băga mâna în vizuina basiliscului. Nu se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci Pământul va fi plin de cunoștința Domnului că fundul mării de apele care-l acoperă” (Isaia 11,6‑9).
„Nu va exista nimic care să producă durere sau să distrugă pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul. Acolo omul va fi restabilit în împărăția pierdută și ființele inferioare vor recunoaște din nou stăpânirea sa; cele fioroase vor deveni prietenoase, iar cele timide, încrezătoare” (7).
- Cum va fi luminat Noul Pământ?
„Cetatea nu are trebuință nici de Soare, nici de Lună ca să o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul” (Apocalipsa 21,23).
„Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina Soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina” (Apocalipsa 22,5).
Doresc să repet o idee prezentată în una dintre ocaziile anterioare: Biblia nu spune că nu vor mai exista Soarele și Luna, ci doar că nu va mai fi nevoie de ele, cel puțin în privința iluminării Pământului. Probabil că ele vor continua să existe, însă lumina lor va fi estompată de slava lui Dumnezeu, întocmai cum, în timpul zilei, lumina stelelor este ascunsă de cea a Soarelui.
„Lumina Soarelui va fi înlocuită cu o lumină radiantă care nu este stânjenitoare sau orbitoare, și care depășește strălucirea din miezul zilelor noastre. Gloria lui Dumnezeu și a Mielului inundă sfânta cetate cu o lumină care nu va scădea. Răscumpărații vor umbla în strălucirea fără Soare a unei zile continui” (8).
- Cum vor arăta cei mântuiți? Cât de înalți vor fi ei? Cât de puternici? Care vor fi capacitățile lor?
a) Înălțimea oamenilor va tinde spre aceea pe care au avut-o primii noștri părinți în Eden.
„Readuși la pomul vieții în Edenul de mult timp pierdut, răscumpărații vor crește la statura deplină a rasei, la slava ei de la început” (9).
„Adam era mai înalt decât înălțimea dublă a oamenilor care trăiesc acum pe pământ și era bine proporționat” (10).
b) Vitalitatea oamenilor va crește.
„Dacă Adam, la crearea sa, nu ar fi avut de douăzeci de ori mai multă vitalitate decât cea pe care o au oamenii acum, rasa umană, cu obiceiurile ei de viață în violarea legilor naturii, ar fi dispărut” (11).
„Niciunul nu va mai avea nevoie de repaus. Nu va fi oboseală… Noi vom simți întotdeauna prospețimea dimineții și vom fi întotdeauna departe de încheierea ei” (12).
„Acumularea de cunoștințe nu va mai obosi mintea sau epuiza energiile” (13).
c) Identitatea celor mântuiți va fi păstrată.
„Noi îi vom recunoaște pe prietenii noștri, tot așa cum ucenicii L-au recunoscut pe Isus. Ei ar fi putut fi deformați, cu boli serioase sau desfigurați în această viață muritoare, dar ei înviază în sănătate și simetrie perfectă și totuși identitatea lor va fi perfect păstrată în corpul lor glorificat” (14).
d) Memoria oamenilor va fi perfectă.
„Oamenii dinainte de Potop erau fără cărți. Ei nu aveau înregistrări scrise, dar, în marea lor vigoare fizică și mintală, ei aveau memorii puternice, capabile să prindă și să rețină ceea ce le era comunicat și să transmită intact informațiile posterității lor” (15).
Dacă oamenii antediluvieni, în condițiile păcatului, după ce vitalitatea lor începuse să scadă în comparație cu cea a lui Adam înainte de cădere, aveau o memorie atât de bună încât nu aveau nevoie de scriere, ce memorie vor trebui să aibă cei mântuiți, după ce vor primi trupuri nemuritoare?
e) Dezvoltarea minții va fi un proces continuu.
„Pe măsură ce ei învață tot mai mult despre înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu, mințile lor se vor dezvolta continuu și bucuria lor va crește continuu” (16).
f) Vederea oamenilor va fi perfectă.
„Perdeaua care se interpune între lumea vizibilă și cea invizibilă va fi dată la o parte și lucruri minunate vor fi descoperite” (17).
g) Călătoriile în spațiu vor ocupa o bună parte din preocupările celor mântuiți.
„Mulțimea mântuiților va umbla din lume în lume și o mare parte din timpul lor va fi folosit în cercetarea misterelor răscumpărării” (18).
„Toate comorile Universului vor fi deschise pentru studiul răscumpăraților lui Dumnezeu. Descătușați de mortalitate, ei zboară în zborul lor neobosit spre lumile îndepărtate” (19).
h) Cununa vieții pe care o vor primi cei mântuiți va fi diferită. În funcție de ce anume?
„Răsplata, gloria cerului lăsată asupra biruitorilor, va fi proporțională cu gradul în care ei au reprezentat caracterul lui Christos lumii. Cel ce seamănă cu economie, va culege, de asemenea, cu economie. Cununa vieții va fi mai luminoasă sau mai puțin luminoasă, va străluci cu multe stele, sau va fi luminată cu câteva mărgăritare, după cursul nostru propriu de acțiune” (20).
- Vor exista pe Noul Pământ viață de familie, căsătorii sau nașteri?
La aceste întrebări, răspunsul clar al Mântuitorului este redat de evanghelistul Matei în capitolul 22,30: „Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi că îngerii lui Dumnezeu în cer.”
S-ar putea naște o nedumerire în mintea noastră referitor la afirmația lui Isus. Într-o ocazie anterioară, am încercat un răspuns la această nedumerire, amintind că păcatul a produs niște efecte veșnice. Mântuitorul va purta pentru veșnicie trupul omenesc (proslăvit), purtând semnele răstignirii în palmele Sale. Templul ceresc, în care Mântuitorul mijlocește acum în favoarea păcătoșilor, nu va dispărea după încheierea istoriei păcatului, ci va rămânea în veșnicie un memorial al istoriei mântuirii. Păcatul va produce despărțiri veșnice și între membrii familiilor oamenilor, în așa măsură încât „unul va fi luat, iar altul va fi lăsat” (vezi Luca 17,34).
De un lucru nu trebuie, însă, să ne îndoim: Dumnezeu va face tot ceea ce este necesar pentru a-i face pe copiii Săi fericiți! Pentru veșnicie!
„Există oameni, astăzi, care exprimă credința lor că vor fi căsătorii și nașteri pe Noul Pământ; dar aceia care cred Scripturile nu pot accepta o asemenea doctrină. Doctrina că vor fi născuți copii pe Noul Pământ nu face parte din cuvântul sigur al profeției” (21).
- Ce știm despre locuințele celor mântuiți?
„Apoi noi am început să ne uităm la lucrurile strălucitoare din afara cetății. Acolo noi am văzut cele mai splendide case care aveau o înfățișare de argint, sprijinite pe patru stâlpi îmbrăcați cu perle strălucitoare. Aceste case aveau să fie locuite de sfinți. În fiecare se găsea un raft de aur. Am văzut pe mulți dintre sfinți intrând în case, luându-și strălucitoarele lor coroane de pe cap și punându-le pe raft” (22).
- În ce activități vor fi angrenați cei mântuiți? Se pare că majoritatea meseriilor de pe Pământ vor deveni inutile în viața viitoare.
a) Cei mântuiți se vor închina regulat lui Dumnezeu.
„Căci după cum cerurile cele noi și Pământul cel Nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea, așa va dăinui și sămânța voastră și numele vostru. În fiecare lună nouă și în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea, zice Domnul” (Isaia 66,22.23).
b) Vom auzi și vom crea o muzică perfectă.
„Îngerii au adus harpe și Iisus le-a prezentat sfinților. Îngerii conducători au lovit prima dată notele și atunci fiecare s-a ridicat în laude recunoscătoare și fericite. Fiecare mână a trecut cu îndemânare peste strunele harpei, scoțând acorduri bogate și perfecte” (23).
„Va exista acolo o muzică și o asemenea cântare care, cu excepția celor arătate de Dumnezeu în viziuni, nicio ureche de muritor nu a auzit, sau minte să fi conceput” (24).
c) Vom studia istoria marii lupte între bine și rău și vom înțelege toate încurcăturile vieții.
„Toate încurcăturile vieții vor fi clarificate. Acolo unde nouă ni s-a părut numai confuzie și decepție, scopuri sfărâmate și planuri zădărnicite, va fi văzut un mare scop, dominant, victorios, o armonie divină” (25).
d) Vom vedea lucrarea fiecărei fapte bune.
„Acolo, toți cei care au lucrat într-un spirit neegoist, vor vedea roadele strădaniilor lor. Se va vedea lucrarea fiecărui principiu adevărat și a fiecărei fapte nobile” (26).
e) Cei mântuiți vor lucra în grădină și la câmp.
„Pe Pământul reînnoit, mântuiții se vor angaja în ocupații și plăceri care au adus fericirea lui Adam și a Evei la început. Viața în Eden va fi trăită în grădină și la câmp” (27).
f) Un câmp nelimitat de studiu se va deschide în fața celor mântuiți.
„Toate comorile Universului vor fi deschise studiului copiilor lui Dumnezeu. Cu negrăită desfătare noi vom intra în înțelepciunea și bucuria ființelor necăzute. Ne vom împărtăși de comorile adunate de-a lungul anilor petrecuți în contemplarea lucrărilor mâinilor lui Dumnezeu. Și pe măsură ce anii veșniciei se rostogolesc, vor continua să ne aducă mai multe descoperiri glorioase” (28).
g) Ne vom dezvolta continuu.
„Acolo va fi dezvoltată orice putere; orice capacitate va crește. Cele mai mari acțiuni vor fi purtate, cele mai mari aspirații vor fi atinse, cele mai înalte ambiții – realizate. Și încă vor mai rămâne noi înălțimi de cucerit, noi minuni de admirat, noi adevăruri de pătruns, obiective proaspete care să solicite puterile corpului, ale minții și ale sufletului” (29).
S-au scurs aproape două milenii de când Tatăl ceresc a deschis înaintea ochilor noștri această extraordinară perspectiva a unui nou început. Oamenii mari ai lumii, conștienți de problemele actuale și simțind responsabilitatea de a le rezolva, caută mereu noi și noi soluții. Nimic rău în aceasta! Este bine să avem orice inițiativă pentru a salva ceea ce se mai poate salva.
Dar, indiferent de intențiile bune ale unora, indiferent de avertizările și eforturile altora, Biblia, care privește lumea în care trăim de la înălțimea înțelepciunii și atotștiinței lui Dumnezeu, ne arată clar că pe frontispiciul Pământului nostru scrie deja de mult timp: „Termenul de valabilitate expirat”.
Suntem asemenea unei conserve în care a pătruns un ferment străin, și care este gata să explodeze, dacă nu vine cineva din afară să-i golească întreg conținutul. Oamenii caută soluții la problemele tot mai acute ale lumii noastre. Creatorul este, însă, singurul care are soluția: Un nou început! Un început total, complet și radical, care poate fi rezumat într-un singur cuvânt: o nouă Creație.
Dumnezeu nu Se pricepe la recondiționări, cosmetizări, reșapări, ci doar la transformări. De aceea soluția Sa la finalul istoriei păcatului, final pe care îl trăim chiar în aceste zile, este un cer nou și un Pământ Nou în care va locui neprihănirea. Aceasta nu este nici filozofie omenească, nici utopie, nici fantezie religioasă. Este promisiunea lui Dumnezeu în care cred din toată inima.
„La început, Tu, Doamne, ai întemeiat Pământul; și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; le vei face sul, ca pe o manta, și vor fi schimbate; dar Tu ești Același și anii Tăi nu se vor sfârși” (Evrei, 1,10‑12).
Marea certitudine pe care ne-o dă Cuvântul lui Dumnezeu este aceea că sfârșitul istoriei acestei lumi nu va fi provocat nici vreo eră glaciară viitoare, nici vreunui război nuclear, nici ciocnirii cu un asteroid obraznic, ci sfârșitul va veni când Creatorul, privind acele ceasului profetic, va spune: „Destul! A sosit timpul înnoirii tuturor lucrurilor!”
Viitorul nostru, al meu și al tău, se află în mâinile Sale. Și, crede-mă, este un viitor minunat! Însuși Dumnezeu ne asigură: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi: gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor si o nădejde” (Ieremia 29,11).
În mâinile Tatălui nostru ceresc se află viitorul nostru. În mâinile noastre se află, însă, alegerea. O alegere pe care El o va respecta, indiferent că aceasta va fi spre viață, sau spre moarte. Totuși, îndemnul Lui este: „Alege viața!”
Crede-mă! Merită să faci această alegere! O dorește, din toată inima Sa de Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc; o dorește Mântuitorul, care Și-a dat viața pentru ca tu și cu mine să ne putem bucura de acest nou început; o dorește Duhul Sfânt, care „mijlocește cu suspine negrăite”, zi de zi pe lângă inimile și conștiințele noastre; o doresc îngerii din ceruri și locuitorii lumilor necăzute în păcat; o doresc și eu, cel care am scris aceste modeste și stângace rânduri pentru tine.
Tu o dorești? Alege viața, și nu vei regreta! Îți garantez lucrul acesta!
Lori Balogh
Referințe:
(1) E. G. White, „Tragedia veacurilor”, cap. Sfârșitul luptei, pag. 590
(2) E. G. White, „Experiențe și viziuni”, pag. 118 ed. engl.
(3) E. G. White, „Experiențe și viziuni”, pag.19
(4) E. G. White, „Experiențe și viziuni”, pag.18
(5) E. G. White, „Experiențe și viziuni”, pag.19
(6) E. G. White, „Experiențe și viziuni”, pag.17
(7) E. G. White, „Educație”, pag.34 ed. engl.
(8) E. G. White, „Educație”, pag.34 ed. engl.
(9) E. G. White, „Tragedia veacurilor”, pag. 645
(10) E. G. White, „Daruri Spirituale”, pag. 34
(11) E. G. White, „Bazele educației creștine”, pag. 23
(12) E. G. White, „Tragedia veacurilor”, pag. 676
(13) E. G. White, „Tragedia veacurilor”, pag. 677
(14) E. G. White, Hristos Lumina Lumii”, pag. 804
(15) E. G. White, „Patriarhi și profeți”, pag. 83
(16) E. G. White, „Semnele timpului”, 702
(17) E. G. White, „Educație”, pag. 304
(18) Comentarii Biblice vol. 7
(19) E. G. White, „Tragedia veacurilor, pag. 677
(20) E. G. White, „Chemarea noastră pentru cer”, pag.123
(21) E. G. White, „Pe urmele Marelui Medic”, pag.99
(22) E. G. White, „Experiențe și viziuni”, pag.18
(23) E. G. White, „Experiențe și viziuni”, pag. 288
(24) E. G. White, „Educație”, pag. 307
(25) E. G. White, „Educație”, pag. 305
(26) E. G. White, „Educație”, pag. 305.306
(27) E. G. White, „Educație”, pag. 304
(28) E. G. White, „Educație”, pag. 307
(29) E. G. White, „Tragedia veacurilor”, pag. 677
