Biserica lui Christos
Biserica este comunitatea credincioșilor care Îl acceptă și mărturisesc pe Iisus Christos ca Domn și Mântuitor. Ea aparține lui Christos și este lucrarea Lui (vezi Matei 16:18).
În Planul de Mântuire, Dumnezeu a prevăzut ca biserica să fie un mijloc de salvare pentru păcătoși, la fel cum arca lui Noe a fost mijlocul de salvare pentru cei care au trăit în timpul Potopului. În timpurile Vechiului Testament, poporul Israel a fost cel chemat să alcătuiască biserica, sau adunarea lui Dumnezeu. În timpurile Noului Testament, Biserica lui Hristos a preluat acest rol. Dumnezeu a chemat biserica, a organizat-o și a rânduit-o astfel încât ea să fie depozitară adevărului în lume (vezi 1 Timotei 3:15).
Denumiri ale bisericii în Scripturi
1. Trupul lui Christos (vezi 1 Corinteni 12:27);
2. Clădire, templu (vezi Efeseni 2:21‑22);
3. Mireasa Mielului (vezi Apocalipsa 19:7);
4. Turma lui Dumnezeu (vezi 1 Petru 5:2).
Rolul bisericii în lume
1. Depozitar al adevărului (vezi 1 Timotei 3:15);
2. Predicarea Evangheliei (vezi Matei 28:19- 20);
3. Descoperirea caracterului lui Dumnezeu (vezi Efeseni 3:10‑11);
4. Instruirea celor păcătoși cu privire la ceea ce au de făcut pentru a fi mântuiți (vezi Fapte cap. 9) Relatarea convertirii lui Saul este o dovadă a autorității bisericii organizate. Saul a fost pus în legătură cu membrii bisericii pentru a fi învățat cu privire la mântuirea sa. Dumnezeu ar fi putut să-l învețe pe Saul în mod direct, printr-un înger, însă l-a îndrumat spre biserică.
Metafore care oglindesc rolul bisericii
1. Biserica este un spital în care se tratează cea mai teribilă boală: boala păcatului. Din spital nu toți bolnavii ies vindecați. Spitalele au și morgă! (vezi 1 Corinteni 5:1‑5);
2. Biserica este un atelier în care se șlefuiesc caractere. În atelier se mai produc și rebuturi! (vezi Ieremia 18:1- 10);
3. Biserica este o cetate de scăpare care oferă ocrotirea lui Dumnezeu. Din cetatea de scăpare se poate pleca oricând, pe față sau în ascuns! (vezi Numeri 35:26‑28).
Semnele de recunoaștere a adevăratei Biserici a lui Christos
1. Păzește toate poruncile lui Dumnezeu,nu doar opt sau nouă dintre Cele Zece porunci! (vezi Apocalipsa 12:17).
2. Posedă credința lui Iisus – acea credință rezultată dintr-o relație strânsă cu Tatăl (vezi Apocalipsa 14:12).
3. Doctrina ei se bazează pe Scripturi (vezi Luca 11:28; Galateni 1:8; Isaia 8:20).
4. Are darul Spiritului Profetic (vezi Apocalipsa 12:17; 19:10 – „mărturia lui Iisus”, „duhul prorociei”, „spiritul profeției”).
5. Are o solie universală (vezi Apocalipsa 14:6‑7; Matei 24:14).
6. Apare la un timp precizat în profeție (vezi Daniel 8:14). La sfârșitul perioadei profetice de 2 300 de ani, respectiv în preajma anului 1844, trebuia să apară pe scena lumii o biserică cu o misiune specială: vestirea apropiatei reveniri a lui Christos, vestirea întreitei solii îngerești din Apocalipsa 14 și a începutului judecății lui Dumnezeu.
Conducerea Bisericii lui Christos
Cel care conduce în mod efectiv biserica este Dumnezeu, prin Duhul Său cel Sfânt (vezi 1 Corinteni 12:11,28; Fapte16:6‑10). În Biserica lui Christos nu există ierarhie preoțească, asemănătoare celei din Vechiul Testament. În Biserica lui Christos există doar slujbași cu însărcinări temporare, în funcție de darurile și înzestrările pe care le-au primit de la Dumnezeu.
Dacă este să vorbim de o preoție, atunci aceasta este preoția universală a fiecărui credincios botezat în Christos, cu drepturi egale și cu datorii egale în biserică (vezi 1 Petru 2:9). Petru vorbește despre întreaga biserică ce are calitatea de preot! În Biserica creștină rolul preoților din Vechiul Testament a fost preluat de Christos, Marele Preot al întregii omeniri (vezi Evrei 8:1‑2; 9:24).
În istoria Bisericii creștine din primul secol, așa cum este ea redată în Biblie, nu se mai găsește ierarhia preoțească, ci doar slujbași ai bisericii, aleși de aceasta în funcție de darurile pe care le-au primit (vezi 1 Corinteni 12:27‑28).
Autoritatea bisericii
Dumnezeu a investit Biserica Sa cu autoritate. Disciplina este necesară pentru a păstra trupul bisericii unit în fața încercărilor lui Satana de a distruge biserica (vezi Matei 18:15‑18). Cuvântul lui Dumnezeu nu autorizează pe nimeni să pună propria sa judecată mai presus și în opoziție cu judecata bisericii.
Ultima biserică în profeție – Biserica Rămășiței
Descrierea acestei ultime biserici, cea care Îl va întâmpina pe Domnul Christos la a doua Sa venire, este făcută în Apocalipsa 3:14‑22. Laodicea înseamnă „poporul drept”, „judecata poporului”, „despărțirea popoarelor”, „judecata popoarelor” („laos” – „popor”, „dike” – „drept”, „hotărâre judecătorească”, „condamnare”, „dreptate divină”).
Adventiștii de ziua a șaptea au recunoscut totdeauna în acest nume simbolic misiunea ultimei biserici de a vesti lumii judecata lui Dumnezeu și apropiata revenire a lui Christos. Perioada profetică simbolizată prin Laodicea reprezintă timpul din imediata apropiere a revenirii lui Christos, când biserica va încheia procesul reformei. Ultima biserică mai este numită și „Biserica Rămășiței” (vezi Romani 9:27; 11:5; Apocalipsa 12:17).
Adventiștii de ziua a șaptea nu susțin că ei ar fi singurii credincioși sinceri pe pământ. Ei cred că formează biserica vizibilă a lui Christos, dar totodată ei cred că Dumnezeu mai are și alte „oi” pe care le recunoaște ca aparținând poporului Său, suflete sincere cărora le adresează solia din Apocalipsa 18:4 (vezi Ioan 10:14- 16).
În ciuda defectelor și slăbiciunilor ei, biserica este obiectul iubirii și grijii deosebite a lui Dumnezeu (vezi Zaharia 2:8; Numeri 23:21; Isaia 49:15‑16).
Lori Balogh
