Decalogul
Decalogul ( cele 10 porunci) reprezinta standardul moral al lui Dumnezeu pentru fiintele create. Aceste porunci definesc relatiile noastre cu Creatorul, dar si datoriile pe care le avem fata de semenii nostri. Exod 20,1-17; Deuteronom 5, 6-21
Pozitia Bisericii Adventiste fata de Legea Morala
“Adventistii de Ziua a Saptea cred ca marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in cele zece porunci si exemplificate in viata Domnului Isus. Ele exprima iubirea, voia si hotararile lui Dumnezeu cu privire la comportarea si relatiile omului si sunt obligatorii pentru toti oamenii din toate timpurile. Aceste precepte constituie baza legamantului lui Dumnezeu cu poporul Sau si etalonul dupa care se desfasoara judecata lui Dumnezeu. Prin intermediul Duhului Sfant ele scot in evidenta pacatul si trezesc un simtamant al nevoii dupa un Mantuitor. Mantuirea este numai prin har si nu prin fapte, dar roada ei este ascultarea de porunci. Aceasta ascultare dezvolta caracterul crestin si are ca rezultat o stare de bine. Ea este o dovada a iubirii fata de El si a preocuparii fata de concetatenii nostri.” Puncte fundamentale, nr. 18
Natura Legii lui Dumnezeu
Orice lege oglindeste caracterul legiuitorului, prin urmare si Legea lui Dumnezeu oglindeste caracterul Acestuia.
1. Legea este sfanta: Romani 7,12
2. Legea este dreapta: Romani 7,12
3. Legea este buna: Romani 7,12
4. Legea este adevarul: Psalmul 119, 142
5. Legea este iubire: Matei 22, 37-40; 1 Timotei 1,5
6. Legea este desavarsita: Psalmul 189, 7
7. Legea este neschimbatoare: Matei 5, 17-18
8. Legea este vesnica: Psalmul 119, 160
Observam ca toate aceste trasaturi ale Legii sunt de fapt atribute ale lui Dumnezeu, caci El este sfant, drept, bun, adevarat, iubitor, desavarsit, neschimbator si vesnic.
Legea celor zece porunci este o lege morala, de aceea este supranumita si Legea Morala, calcarea ei de catre om fiind considerata pacat. 1 Ioan 3,4
Legea celor zece porunci este o lege spirituala, duhovniceasca ( Romani 7, 14 ), deoarece ea nu se opreste la faptele de suprafata, ci patrunde in adancurile fiintei omenesti, judecand gandurile, intentiile, motivatiile, dorintele, aspiratiile, sentimentele si planurile omului. Aceasta dimensiune spirituala a Legii a fost scoasa in evidenta de Insusi Mantuitorul in predica de pe munte, atunci cand a identificat pacatul la nivelul trairilor interioare. Matei 5, 21; 22; 27; 28
Scopul Legii
1. Descopera voia lui Dumnezeu pentru omenire
2. Este baza legamantului lui Dumnezeu. Cele zece porunci au fost scrise de Insusi Dumnezeu pe doua table de piatra care au fost numite si “tablele legamantului “:Deuteronom 9,9
3. Este standardul judecatii.
4. Pune in evidenta pacatul: Romani 3,20; 7,7 Are rolul oglinzii care ne arata cat de murdari suntem, dar care nu are si puterea de a ne curati.
5. Ne asigura, paradoxal, adevarata libertate: Psalmul 119,45; Ioan 8,31-32. Este supranumita si “legea slobozeniei” Iacov 1,25
Primele patru porunci din Decalog reglementeaza relatiile omului cu Dumnezeu, in timp ce ultimele sase porunci oglindesc relatiile pe care Dumnezeu le doreste intre oameni.
Perpetuitatea Legii morale
In ciuda unor prejudecati existente in crestinism, potrivit carora Legea Morala nu ar fi vesnica, Biblia declara ca aceasta a existat dintotdeauna si va exista mereu, fiind neschimbatoare, dupa cum Dumnezeu este neschimbator.Matei 5, 17-19; Psalm119, 160
Dovezi ale existentei Legii morale inainte de Sinai
1. Oamenii care au trait inainte de darea Legii pe Sinai aveau notiunea de pacat, ceea ce presupune ca aveau cunostinta de Legea morala: Geneza4,7; 39,9; 18,20; 20,9;
2. Aveau notiunea de neprihanire, ceea ce dovedeste ca aveau un standard moral dupa care apreciau caracterul unui om: Geneza 5, 24; 6,9;15, 6
3. Aveau notiunile de rau, rautate:Geneza 6,5; 18,25; 19,5
4. Existau notiunile de porunca, oranduire, lege: Geneza 26,5; Exod 16,16.18
5. Aveau notiunea de judecata:Geneza 18,25
6. Aveau notiunile de pedeapsa, de dreptate, de bine si rau etc. Daca oamenii care au trait inainte de darea Legii pe Sinai nu ar fi cunoscut aceasta lege, atunci ei nu ar fi avut niciuna din aceste notiuni.
Dovezi ale valabilitatii Legii in Noul Testament
1. Discutia lui Iisus cu tanarul bogat: Matei 19, 17
2. Avertismentul lui Iisus: Matei 7, 21-23
3. Declaratia clara a lui Iisus cu privire la Lege: Matei 5, 17-19
4. Fariseii si datina batranilor: Matei 15, 3.6.9
5. Discutia cu femeia prinsa in adulter: Ioan 8,11
6. Iisus leaga iubirea omului fata de Dumnezeu de pazirea poruncilor: Ioan14, 15;
Ioan 15, 10
7. In predica de pe munte Isus intareste preceptele Legii Morale: Matei 5, 21;27
Legea morala si legea ceremoniala
Moise a primit mai multe feluri de legi pentru poporul evreu, unele cu caracter vesnic, altele cu caracter temporar si local: o lege morala, una civila, una sanitara, una ceremoniala.
Legea ceremoniala cuprindea reguli cu privire la slujbele din Sanctuar: jertfe, ceremonii, sarbatori, toate valabile doar pana la prima venire a lui Hristos si jertfa Sa pe cruce. Aceasta lege a fost scrisa de Moise intr-o carte si asezata langa chivotul in care se gaseau cele zece porunci: Deuteronom 31, 24-26. La aceasta lege ceremoniala face referire Pavel cand afirma ca a fost “stearsa” Coloseni 2,14.
Legea ceremoniala mai este numita in Biblie si “legea lui Moise”, spre deosebire de Legea Morala care este numita si Legea lui Dumnezeu.
Pazirea Legii morale este un criteriu de cunoastere a adevaratei biserici a lui Dumnezeu din vremea sfarsitului
Apocalipsa 12,17; 14,12
Maintuitorul ii face fatarnici chiar pe farisei si carturari atunci cand le raspunde in Marcu 7:6 (vedeti Marcu 7:5). Iar faptul ca in limba romana avem cuvantul „norod” nu inseamna ca se refera la toti cei neinvatati dintre evrei ci la totalitatea poporului evreu. In engleza cuvantul norod e tradus cu „this people” iar in franceza cu „ce peuple”. Deci, acest popor, adica poporul evreu in general, aici fiind inclusi si fariseii, saducheii, carturarii etc.
Mai mult, Isus i-a iertat pe toti cei care au venit si s-au pocait (fie vamesi, fie prostituate etc.) dar pe conducatorii religiosi i-a facut „morminte varuite”. Tot referindu-se la farisei si carturari Isus continua in Marcu 7:13 „… ati desfiintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. Si faceti multe alte lucruri de felul acesta.” Ce fel de invatati ar putea fi aceia care respecta primele 4 legi din Decalog dar pe care Isus ii acuza ca au desfiintat Cuvantul prin datina lor?
In Matei capitolul 23 Isus zice de 8 ori „vai de voi” referindu-se la farisei si carturari
Sau in Luca capitolul 11 Mantuitorul afirma de 5 ori „vai de voi!”
Stiu, o sa spuneti ca se refera la relatia lor cu oamenii si nu cu Dumnezeu. Dar oare nu este scris ca cine nu respecta o porunca nu respecta toata Legea? Oare nu zice Isus ca ori de cate ori facem un bine aproapelui (dreptatea, mila, credinciosia) Lui o facem? Nu inteleg deci de ce trebuie sa deosebim relatia noastra cu Dumnezeu de relatia noastra cu oamenii? Ne cinstim aproapele, deci, Il cinstim pe Dumnezeu.
In concluzie (a mea), ca si in aceste timpuri ale noastre, si pe vremea aceea existau „multi chemati, putini alesi”. Exista un Nicodim dintre invatati, un Matei intre vamesi, ceilalti apostoli care nu erau educati, altii ca ei si bineinteles tanarul bogat pe care Isus l-a citit bine dar pentru mine e „o exceptie care intareste regula”.
Fiti binecuvantati
Expresia „chivotul legamantului” se refera intotdeauna, fie ca vorbim de VT, fie de Apocalipsa, la Legea morala, nu la alte legi.
Cu privire la textele din Isaia citate de Mantuitorul, este adevarat. Poate cu un amendament: textele se refera la „norod”, in general, in timp ce tanarul bogat era un „fruntas” al poporului, probabil un fariseu, unul dintre cei mai religiosi oameni din popor. Dupa intoarcerea din robia babiloniana, evreii au scapat de pacatul idolatriei, deci este de presupus ca ei respectau cat de cat primele patru porunci.
Cu stima,
Lori B.
Pacea Domnului Isus Hristos sa fie in inima dumneavostra.
Am urmarit firul gandirii dumneavoastra si ma gandesc ca faceti totusi o aplicatie gresita a versetelor din Isaia si Marcu.
Credeti ca Domnul nu i-ar fi spus aceleasi cuvinte tanarului bogat, daca aceasta ar fi fost starea lui ? Cuvintele : „iti lipseste un lucru” arata ca Domnul l-a „citit”. Ar mai fi de observat ca Marcu completeaza relatarea despre tanarul bogat si spune „l-a iubit”.
Cu voia dumneavoastra, tanarul bogat era un pic deosebit de norod. Si nu era singurul deosebit in perioada aceea.
Va multumesc frumos pentru ingaduinta cu care veti privi precizarea mea.
S-a mai spus undeva aici pe site ca preotia a fost schimbata de Isus (dupa randuiala lui Melhisedec) deci chiar daca in Apocalipsa apare chivotul nu inseamna ca avem aceiasi Lege mai ales ca nu poate fi vorba sa gasim toiagul lui Aaron.
Dar nu neparat despre asta vroiam sa vorbesc, Am stat si am cugetat la fraza d-voastra „El era evreu (tanarul bogat) si ca orice evreu, primele patru porunci erau tinute cu sfintenie.”
Si am realizat ca exista un text in Isaia reluat de Mantuitor. Si daca e reluat in Noul Testament inseamna ca se intampla acelasi lucru si pe vremea lui Isaia si pe vremea Mantuitorului:
Matei 15:8: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”
Marcu: 7:6 „Isus le-a raspuns: Fatarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.”
Deci, nici macar cele 4 porunci cu privire la relatia cu Dumnezeu nu erau respectate de poporul evreu.
As vrea sa cunosc punctul de vedere adventist cu privire la preotia Mantuitorului dupa randuiala lui Melhisedec.
Fiti binecuvantati
Stiu ca Sabatul Poruncii a patra este „buturuga” de care se impiedica multi crestini. Insa nu putem inlatura realitatea: Porunca a patra se afla in inima Legii morale. Si daca ea nu ar fi avut nicio importanta, nici Iisus, nici apostolii, nici primii crestini nu ar fi tinut aceasta porunca. Mai mult decat atat, in templul ceresc, vazut de Ioan spre sfarsitul primului secol intr-o viziune apocaliptica, este vazut chivotul Legii, semn ca in cer exista originalul ei ( Apocalipsa 11, 19 ).
Daca nu apare amintit Sabatul in discutia cu tanarul bogat, faptul este explicabil. El era evreu si ca orice evreu, primele patru porunci erau tinute cu sfintenie. Daca ei aveau o problema, atunci aceasta era legata de ultimele sase porunci, referitoare la relatia cu semenii. Aici era inca de lucrat, chiar si in viata unui fariseu ca tanarul bogat. De altfel, nu doar porunca referitoare la Sabat lipseste din acel dialog, ci si alte porunci de pe prima tabla a Legii. Inseamna ca nici acestea nu mai erau valabile ? Cat priveste predica de pe munte, este evident ca Iisus nu a incercat sa desfiinteze Legea, ci a aprofundat-o, scotand in evidenta spiritul ei, mai presus de litera.
Daca noi, adventistii, ne straduim cu ajutorul Duhului Sfant sa pastram si aceasta porunca ( uneori cu mari sacrificii si suferinte ), aceasta nu inseamna ca o facem pentru a fi mantuiti, ci doar in semn de recunostinta fatza de jertfa lui Christos care ne-a mantuit. Niciun crestin adevarat nu isi pune nadejdea mantuirii in nimic altceva decat in harul lui Dumnezeu, manifestat in marea Jertfa de pe Calvar. Cu adevarat, „Christos, Pastele nostru, a fost jertfit.”
Cu stima,
Lori B.
Faptul ca altii va acuza ca sunteti (voi adventistii) niste legalisti cazuti din har nu inseamna ca si eu o fac. Iar faptul ca noi ceilalti suntem crestini ce punem mai presus de toate pe Christos nu inseamna ca nu avem fapte, dar faptele crestinilor le gasim inscrise in Galateni (de exemplu). Adevarat ca Pavel scrie ca „lucrarea Legii este scrisa in inimile lor”, al Neamurilor, dar v-ati intrebat cate alte popoare tineau Sabatul pe vremea lui Pavel? Daca lucrarea Legii era scrisa in inimile lor cum se face ca nici un alt popor nu tinea Sabatul?
Dati exemplu cu tanarul bogat din Matei 19:18-19, unde apare acolo Sabatul?
Plus, in Matei capitolul 5 Isus face o enumerare a catorva legi „zise celor din vechime” si pune impreuna legi din Decalog si legi din legea lui Moise fara sa faca o distinctie intre ele! Mai mult, Maintuitorul aprofundeaza aceste legi. De exemplu Decalogul nu ne invata ca a preacurvi inseamna chiar a se uita la o femeie ca s-o doresti, nu ne invata ca a ucide inseamna acelasi lucru cu a te mania sau a face prost pe altul etc etc.
De aia zic, pentru crestin, dragostea si credinta sunt pe primul plan si cu ele vin faptele, care nu sunt ale noastre ci ale Duhului Lui Dumnezeu!
Nu inteleg cum voi adventistii ne considerati pe noi crestinii neadventisti ca fiind crestini pentru care conteaza doar credinta iar faptele nu! Pur si simplu nu inteleg.
Nu vreau sa intru in vreo polemica cu d-voastra, stiu foarte bine punctul adventis cu privire la Decalog, am fost de cateva ori in anii 90 intr-o biserica adventista, dar daca expresia din Galateni 3:19 cu privire la Lege „PANA CAND AVEA SA VINA SAMANTA” nu e logica, simpla, si clara pentru toti, atunci nu mai am nimic de zis.
Nu-i nevoie sa-mi raspundeti, am citit deja cate ceva din textele amintite mai sus (dileme, texte dificile).
Fiti binecuvantati
Legea morala a existat intotdeauna, fie ca unii crestini recunosc, fie ca nu recunosc acest lucru. Faptul ca nu vedeti nicio legatura intre Legea morala si notiunile de pacat, neprihanire, judecata, rautate, etc., ma mira. Daca Legea a fost data in forma scrisa doar pe Sinai, inseamna oare ca ea a nu a existat in forma orala, fiind transmisa din generatie in generatie ? Pavel scrie despre neamurile care nu cunosc Legea scrisa ca „lucrarea Legii este scrisa in inimile lor, fiindca despre lucrarea aceasta marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc, sau se dezvinovatesc intre ele” ( Romani 2, 15 ).
Din nefericire, cei care iubesc principiile Legii ( asemenea lui David in Psalmul 119 ) si care se roaga ca prin puterea Duhului Sfant sa asculte de voia lui Dumnezeu, sunt priviti ca fiind niste legalisti cazuti din har. Eu ma intreb, insa, ce fel de credinta este aceea care nu este urmata de ascultare. Iacov ne raspunde clar: o credinta moarta: „Tot asa si credinta: daca n-are fapte, este moarta in ea insasi” ( Iacov 2, 17 ).
Ca sa reiau toate textele amintite de d-v si sa le dau intelegerea mea, mi-ar luar enorm de mult timp. Le veti gasi comentate fie la subcategoria „Texte biblice dificile”, fie la categoria „Dileme crestine”, fie in alte articole.
Cu stima,
Lori B.
Decalogul nu exista inainte de Sinai. Aceste 6 „Dovezi ale existentei Legii morale inainte de Sinai” sunt conjuncturale, nu dovedesc existenta Decalogului.
1.aveau notiunea de pacat – prin pacatul lui Adam (e alta porunca aici nu Decalogul) exista notiunea de pacat;
2.Aveau notiunea de neprihanire – nu-i legat de Decalog:
Romani 3:10 „nu este nici un om neprihanit, niciunul macar”
Romani 1:17 „cel neprihanit va trai prin credinta”
Romani 3:20 ‘ nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii…” (adica a Decalogului).
Deci faptul ca aveau notiunea de neprihanire vine prin credinta si nu prin ascultarea vreunei legi;
3. Aveau notiunile de rau, rautate – unde e legatura cu Decalogul???
4.Existau notiunile de porunca, oranduire, lege – idem cu punctul 3;
5.Aveau notiunea de judecata – idem cu punctul 3;
3,4,5 sunt legate de cunostinta binelui si a raului, lucruri aflate nu prin Decalog ci prin pomul cunostintei binelui si a raului.
6.Aveau notiunile de pedeapsa, de dreptate, de bine si rau – totul legat de caderea lui Adam si a Evei.
Adaug:
Romani 5:13 „Caci inainte de Lege pacatul era in lume.” Deci a existat un timp in care nu exista Lege dar exista pacat.
Romani 5:14 „totusi moartea a domnit,de la Adam pana la Moise, chiar si peste cei ce nu pacatuisera printr-o calcare de lege asemanatoare cu a lui Adam…”
Cu alte cuvinte pacatul a intrat in lume printr-un om si nu prin neascultarea Decalogului pentru ca stim bine ca moartea este plata pacatului. de la Adam la Moise pacatul era legat de caderea parintilor nostri si de cunostinta binelui si a raului.
Romani 5:20 „Ba inca si Legea a venit pentru ca sa se inmulteasca greseala;” Cand a venit? La muntele Sinai pe timpul lui Moise. Cum putea Legea sa existe inainte daca ea vine doar atunci, la Sinai????
In Romani capitolul 7 Dumnezeu ne vorbeste prin Pavel despre stapanirea Legi asupra omului! de care Lege este vorba? Despre Decalog? cum stiu asta? Romani 7:7 „n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: sa nu poftesti.” Nu se vorbeste despre condamnarea Legi ci despre stapanirea ei! a nu se confunda termenii!
Este deci interesanta comparatia cu femeia maritata. O femeie maritata este legata prin lege de barbatul ei, dar daca ii moare barbatul este DEZLEGATA de aceasta lege. Si comparatia este foarte elocventa: prin trupul Lui Hristos, am murit in ceea ce priveste Legea, deci suntem DEZLEGATI de Legea aceasta (Decalog) ca sa fim ai Celui ce a inviat din morti. (Romani 7:1-4).
Romani 4:14 „Caci, daca mostenitori sunt cei ce se tin de Lege, credinta este zadarnica, si fagaduinta este nimicita.” care Lege? am vazut deja ca e vorba de Decalog (Romani 7:7). Si iarasi in Romani 10:4 „Hristos este sfarsitul Legii”
Romani 3:21 „dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara LEGE”
Galateni 2:21 „daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos”. E crunta afirmatia asta!
Galateni 3:19 „Atunci pentru ce este Legea? ea a fost adaugata din pricina calcarilor de lege, PANA CAND AVEA SA VINA SAMANTA careia ii fusese facuta fagaduinta” Mai are rost sa intreb cine este SAMANTA? mai are rost sa intre sensul formulei PANA CAND?
Fiti binecuvantati