Ilustrații despre griji și îngrijorări

Ilustrații despre griji și îngrijorări

Ce facem cu poverile?

Într-un desen animat era prezentat un pod a cărui limită maximă de greutate era de 8 tone. Pe acest pod a ajuns să treacă un camion pe care era inscripționată aceeași greutate; 8 tone. Când acest camion a ajuns la jumătatea podului, un porumbel s-a așezat pe prelată. În acel moment podul s-a rupt și camionul s-a prăbușit în mijlocul râului. Podul a fost construit numai pentru a susține 8 tone și camionul avea exact aceeași încărcătură. De aceea n-a mai putut susține în plus nici greutatea unui porumbel!

Cu siguranță această povestire se întâlnește numai în desenele animate. Nu se poate întâmpla așa ceva în realitate. Cele mai multe poduri vor rezista peste greutatea limită admisă, chiar dacă s-ar așeza un stol de porumbei pe prelata camionului. Ce este însă demn de subliniat este faptul că fiecare pod are o limită de greutate și un punct de rupere, în care și greutatea unui porumbel este prea mare. Nu greutatea porumbelului este aceea care a rupt podul, ci greutatea tirului care îl traversa.

Si noi avem probleme cu „porumbeii”, nu-i așa? Sunt acele momente în care ne întâlnim cu situații când spunem: „Asta este deja prea mult”! De atâtea ori viața noastră este încărcată cu probleme și responsabilități până la limita maximă. Atunci devenim furioși împotriva lucrurilor neînsemnate. Dar nu acestea sunt adevăratele poveri, ci marea încărcătură pe care deja o purtăm!

Fiecare persoană are o limită maximă a poverii pe care o poate purta. De aceea, să lăsăm toate îngrijorările la picioarele Domnului Iisus.

Cum tratăm îngrijorările?

„Omul nostru de afară (trupul fizic n.n.) se trece” – spune apostolul Pavel. Fiecare dintre noi știm, din proprie experiență, câtă dreptate există în această declarație. În fiecare zi ne schimbăm și nu mai semănăm cu persoana din ziua precedentă.

Cu câtva timp în urmă, Bobby Mc. Farin a scris un cântec care a ajuns repede un hit fredonat de toți cei care l-au auzit. „Don’t Worry, Be Happy!” („Nu te îngrijora, ci fii fericit!). El a mărturisit că în cântecul său a vrut să cuprindă acest fapt cunoscut de toți: „Îngrijorarea este contraproductivă! Îngrijorarea te face să-ți pierzi energia și entuziasmul” – a spus Mc. Farin. „De aceea, când ajungi în astfel de momente, trebuie să-ți schimbi gândirea pentru ceva pozitiv. Să afișezi o față zâmbitoare și să-ți spui: „Las-o mai încet”!

Mc. Farin, a spus că a avut un moment în viață în care a dorit să devină preot episcopalian, iar în acest cântec a încercat să-și exprime propriile trăiri. „Atunci când am compus acest cântec, mă confruntăm cu o perioadă de stres și de mari frământări. Erau anumite lucruri în viața mea de care nu mă puteam bucura. De aceea acest cântec a avut același mesaj pentru mine ca și pentru toți cei care l-au ascultat: „Don’t worry… .be happy!”

Înaintea lui Mc. Farin, Domnul Iisus ne-a spus însă același lucru: „Nu vă îngrijorați”! Știm, din constatările medicale, că îngrijorarea este starea cea mai periculoasă pentru trupul nostru. Este cadrul în care încep și se manifestă cele mai severe boli.

Aflându-ne în această situație, Domnul Iisus ne cheamă nu numai să ne schimbăm atitudinea față de lucrurile cu care ne confruntăm sau să ne luăm o față zâmbitoare, ci să lăsăm îngrijorările noastre în seama Lui. Încrezându-ne în El și așteptând soluțiile Lui pentru problemele noastre, vom găsi adevărată fericire: bucuria mântuirii și a biruinței în Numele Lui.

Lipsa păcii

Sultanul Burnei, cu o avere estimată la 25 milioane dolari, era considerat unul dintre cei mai bogați oameni din lume. Sursa bogățiilor sale sunt câmpiile Burnei pline de petrol.

Sultanul, care a studiat în Marea Britanie, are cel mai mare palat din lume, o mulțime de avioane, mașini și câteva dintre cele mai renumite hoteluri din lume, printre care hotelul „Beverly Hills” din California. Își trăiește viața într-un lux greu de imaginat. El știe că este ținta hoților, răpitorilor, teroriștilor, împotriva cărora este tot timpul păzit. Posedă câteva case private și hoteluri în apropierea Londrei și se mută dintr-una în alta în secret, fără să divulge programul, decât unor oameni foarte apropiați. Ceea ce și-ar dori nespus de mult și nu poate avea este pacea minții și a sufletului.

Un pescar liniștit

Un bărbat negru, soț și tată al unui copil, mergea în fiecare zi la lac și pescuia nu mai mult de 3 pești, după care pleca liniștit acasă. Cineva remarcă acest obicei și mod de viață, după care, îl întrebă:

„De ce pescuiești trei pești, și nu șase?”

„Pentru că unul este pentru soția mea, unul pentru copilul meu și unul pentru mine” -răspunse bărbatul. „De ce aș pescui șase?”

„Păi trei îi duci la familie, iar ceilalți trei îi vinzi. Iar cu banii strânși, încet încet, îți poți lua o barcă” – spuse convins observatorul.

„Bun! Și, ce fac după aceea?” – întrebă nelămurit omul.

„Păi după ce îți iei o barcă, vei putea prinde cu năvodul și vei câștiga și mai mulți bani, iar apoi, încet încet, deschizi o fabrică de conserve de pește unde alții vor lucra pentru tine, iar tu vei putea sta doar la pescuit, liniștit.”

„Dar ce crezi, tu, că fac acum? – veni răspunsul pescarul.

Sursa: „Vine indubitabil”, Sola Scriptura 2010

Culegere de Lori Balogh