In preajma unor date mai deosebite, lumea este cuprinsa de psihoza sfarsitului lumii. Asa s-a intamplat in preajma anului 1 000, cand intreaga Europa crestina era cuprinsa de febra sfarsitului. Bisericile erau pline pana la refuz, in timp ce sute de pelerini s-au indreptat spre Tara Sfanta, in speranta ca sfarsitul ii va gasi acolo.
Asa s-a intamplat si in preajma anului 2 000, si probabil ca experienta se va repeta ori de cate ori calendarul va indica o data mai speciala, de genul 12/12/2012… In preajma unor date de felul acesta, unii iau in calcul un posibil sfarsit al civilizatiei umane, cauzat fie de un cataclism natural, de genul ciocnirii pamantului cu un asteroid, fie de izbucnirea unui razboi nuclear la scara planetara, in timp ce altii se asteapta la o schimbare radicala a ordinii in lume.
Multi ani la rand, emisiunea “Lumea crestina” a postului de radio “Europa Libera” a avut drept motto o afirmatie a cunoscutului scriitor si om politic francez Andre Malraux ( 1901-1976 ): “Secolul al XXI-lea va fi religios, sau nu va fi deloc.”
Observati ideea ? Veacul nostru va aduce fie sfarsitul civilizatiei umane, fie o schimbare majora in viata omenirii, in urma careia lumea nu va mai arata asa cum o stim acum. Am citat cuvintele lui Malraux, devenite motto-ul unei emisiuni cu o mare audienta, nu pentru a le sutine, ci pentru a ne constientiza de starea de spirit care exista in omenirea de azi.
Ca orice om care traieste la inceput de nou mileniu, ne intrebam si noi : Oare cum va arata lumea viitorului ? Ce surprize pot aparea ? La ce ne putem astepta in viitorul apropiat ?
Dorinta de a cunoaste viitorul a existat in toate timpurile. Din aceasta sete de cunoastere s-au nascut inca din cele mai vechi timpuri o multime de preocupari si practici care vizau cunoasterea viitorului. Iata doar cateva dintre ele:
1) Practicile oculte. Sunt cele mai vechi si cele mai raspandite, fiind intalnite la toate popoarele si pe toate continentele. Faptul ca aceste practici sunt vechi nu inseamna ca sunt pe cale de disparitie. Dimpotriva, lumea inceputului se mileniu trei cunoaste un reviriment, o explozie a acestor practici oculte in toate zonele globului, inclusiv in tarile civilizate ale Occidentului.
Cum ne-am putea altfel explica faptul ca in orase mari si civilizate, cum este Parisul, de exemplu, exista zeci de mii de ghicitori, vrajitori, clarvazatori, spiritisti si astrologi, printre care si Madame Soleil, careia i se facea nu demult mare reclama in mass- media ? Cum ne-am explica altfel faptul ca intr-un singur cartier al New York-ului, Manhattan, exista peste 500 de vrajitoare ? Cum s-ar justifica altfel noianul de literatura dedicata fenomenelor oculte ?
Daca in marile metropole ale lumii exista un numar atat de mare de prezicatori, concluzia logica este ca si cererea e mare, datorita unei clientele avide de cunoasterea viitorului. Dureros este faptul ca nu doar oamenii de rand si needucati apeleaza la astfel de practici, ci si oameni din inalta societate, oameni educati care au mari responsabilitati in societatea noastra.
Dintre aceste practici oculte, cateva sunt demne de amintit:
– Necromantia – Invocarea spiritelor mortilor in vederea aflarii viitorului ( spiritism ). Suntem uimiti sa aflam ca oameni la care nu ne-am fi asteptat au practicat acest gen de ocultism (Hasdeu, Brancusi,s.a. ).
– Chiromantia – Citirea viitorului si a caracterului unei persoane dupa liniile din palma.
– Ghicitul in cafea, in cartile de Tarot
– Horoscopul – Harta cu pozitia astrilor in momentul nasterii unui copil, dupa care astrologii ( cititorii in stele ) pretind ca pot prezice viitorul unei persoane.
– Globul de cristal, plansetete franceze, biletele de papagal
– Ghicitul cu ajutorul unor organe ale animalelor sacrificate ( mai als ficatul )
– Oracolul – In Grecia antica era renumit Oracolul lui Apollo din Delphi, unde o preoteasa numita Pithya, mestecand frunzele unei anumite plante si inspirand un gaz care iesea din crapatura unei stanci, intra in transa, dupa care raspundea intrebarilor cu privire la viitor.
– Calculatorul – Din aceasta lista lunga nu putea lipsi tehnologia de ultima ora, pusa in slujba viitorologiei.
2) Literatura si cinematografia SF ( science – fiction ). Desi disimulat, cele doua reprezinta tot o incercare a omului de a patrunde in tainele viitorului, in atmosfera lumii de maine. Faptul ca acest gen de literatura si acest gen de filme sunt cautate, demonstreaza faptul ca exista o foame nebuna dupa cunoasterea viitorului.
Se considera ca unul din parintii SF este eruditul Leonardo da Vinci care, imbinand posibilitatile tehnice cu imaginatia sa bogata, a dat nastere unor inventii ale viitorului, care au depasit cu mult posibilitatile si mentalitatea timpului sau. El si-a imaginat o multime de aparate si dispozitive cu care noi suntem demult obisnuiti, dar care in vremea lui erau de domeniul fantasticului: tancul, elicopterul, parasuta, submersibilul, etc. Ceea ce pentru Leonardo era lumea de maine, pentru noi este demult lumea de azi.
3) Viitorologia ( futurologia ). Sunt termeni aparuti pentru prima data in 1923, definind o stiinta noua care are ca obiectiv studierea viitorului. Un astfel de congres s-a tinut si in Romania in 1976-1977.
In lume exista numeroase asociatii si organizatii care au ca obiectiv studierea viitorului. Este cunoscut in acest sens Clubul de la Roma, format din savanti care, pe baza observatiilor si a tendintelor actuale ale lumii noastre ( megatendinte ), alcatuiesc scenarii si modele ale viitorului apropiat.
Asociatia “Resurse pentru viitor”a primit doar intr-un singur an de la Fundatia Ford peste un milion de dolari pentru studii de viitorologie.
In concluzie, foamea de viitor exista si nimeni nu poate nega acest lucru. Sunt cheltuite sume uriase, se tin congrese, se fac calatorii si se apeleaza de la practicile oculte pana la cele mai noi tehnologii, doar-doar se va putea descifra ceva cu privire la lumea de maine.
Putini oameni insa acorda aceesi importanta unei alte surse de informare : Biblia. Aceasta carte veche de peste 3500 de ani mai are inca multe de spus despre trecutul, prezentul si mai ales viitorul omenirii. Si aceasta pentru ca ea nu este o carte a oamenilor ( desi a fost scrisa de oameni ), ci ea este Cuvantul lui Dumnezeu adresat lumii noastre.
Daca vom studia Biblia in lumina subiectului de care ne ocupam, vom observa doua lucruri foarte importante:
1) Biblia condamna foarte categoric orice practica veche sau moderna folosita de oameni pentru prezicerea viitorului, cu exceptia celor alese de Dumnezeu pentru acest scop.
“Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului…” ( Deuteronom 18, 9-12 )
Sa observam ca aproape toate practicile oculte amintite in acest pasaj biblic au de-a face cu cunoasterea viitorului. De ce aceasta porunca atat de categorica din partea lui Dumnezeu ? Motivele sunt mai multe:
– Nimeni in acest Univers, cu exceptia lui Dumnezeu, nu cunoaste viitorul. Nici chiar Diavolul, cu toata inteligenta sa de inger cazut, nu-l cunoaste, decat in masura in care el insusi apeleaza la caile lasate de Dumnezeu pentru acest scop, respectiv la profetia biblica. Satana poate doar intui mersul evenimentelor si poate descoperi supusilor lui intentiile si planurile sale. Dar intre intentiile lui si realitate se interpune intotdeauna vointa lui Dumnezeu, Cel care tine totul sub control. Viitorul este un domeniu care ii apartine in exclusivitate Creatorului.
“Aduceti-va aminte de cele petrecute in vremile strabune; caci Eu sunt Dumnezeu si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu si nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample, si cu mult inainte ce nu este inca implinit. Eu zic: “Hotararile Mele vor ramanea in picioare si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea” ( Isaia 46,9.10 )
– Dumnezeu ne iubeste si vrea sa ne fereasca de multimea amagirilor pe care Satana le raspandeste in lume prin intermediul uneltelor sale. Daca Dumnezeu este singurul care cunoaste viitorul, e de la sine inteles ca toate eforturile omului de a-l cunoaste pe alta cale decat cea lasata de El sunt zadarnice. Sunt doar amagiri…
– In intelepciunea sa, Dumnezeu considera ca nu ne este de folos sa cunoastem viitorul in amanuntime. Nu ne putem imagina cat de imposibila ar fi viata daca am cunoaste tot ce ni se va intampla in urmatorii ani.
Imaginati-va cum ar fi viata daca ati sti ca maine ati fi rapusi de o boala incurabila, sau ca peste cateva zile va veti certa cu vecinii sau partenerul de viata, sau ca peste o luna veti deveni somer sau ca hotii va vor fura masina… Nu e asa ca veti cadea in depresie ? Apatia, lipsa de motivare sau chiar disperarea ar pune cu siguranta stapanire pe sufletele noastre.
Sau, dimpotriva, privind la cealalta latura a vietii – cea a bucuriei- imaginati-va ca ati sti dinainte ca fiul sau fiica d-v va lua premiul intai in fiecare an scolar, ca veti primi un cadou frumos cu ocazia zilei de nastere, stiind exact in ce va consta el, sau ca vi se va mari salariul de luna viitoare … Nu e asa ca aceste mici bucurii ale vietii si-ar pierde farmecul ?
Facand suma, concluzia este aceea ca viata ar fi nefericita, chiar imposibila, indemnandu-i pe unii sa ajunga pana la gestul limita al sinuciderii. Necazurile prin care vom trece ne-ar distruge sufletele anticipat, in timp ce bucuriile n-ar mai fi o surpriza si nu ar mai avea niciun farmec.
Trebuie sa recunoastem ca viata pe care o traim, chiar in conditiile pacatului, are frumusetea ei. Si intr-o mare masura, aceasta frumusete se datoreaza si faptului ca nu cunoastem viitorul. Ca o concluzie la cele afirmate referitor la practicile amintite, Biblia ne atrage atentia in mod solemn:
“Daca vi se zice insa: “Intrebati pe cei ce cheama mortii si pe cei ce spun viitorul, care soptesc si bolborosesc, raspundeti: “Nu va intreba oare un popor pe Dumnezeul sau ? Va intreba el pe cei morti pentru cei vii ? “ La Lege si la marturie ! Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile peste poporul acesta.” ( Isaia 8, 19.20 )
2) Daca Biblia condamna categoric orice practica oculta cu privire la aflarea viitorului, este de retinut totusi faptul ca ea are multe de spus cu privire la el.
Biblia vorbeste despre “lucruri viitoare” ( Ioan 16, 13 ), “viata viitoare” ( 1 Timotei 4,8 ), “judecata viitoare” ( Fapte 24,25 ), “veacul viitor” ( Marcu 10,30 ), “mania viitoare” ( 1 Tesaloniceni 1,10 ), “lumea viitoare” ( Evrei 2,5 ), “bunuri viitoare” ( Evrei 10,1 ), “cetatea viitoare” ( Evrei 13,14 ), etc.
Iata doua texte biblice, din numeroasele existente, care vorbesc despre viitor:
“Caci cel ce face raul n-are niciun viitor, si lumina celor rai se stinge.” ( Proverbe 24, 20 ).
“Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.” ( Ieremia 29,11 )
Doua lucruri reies clar din cele doua pasaje biblice:
1) Pacatul si oamenii care se alipesc de el nu au niciun viitor, chiar daca pe termen scurt ei prospera.
2) Un viitor exista, si el este luminos, dar el e rezervat doar neprihanirii si oamenilor care traiesc in ea.
E incurajator sa stim ca in mijlocul nesigurantei vietii, cand nu suntem siguri nici pe clipa prezenta, cu atat mai putin pe cea viitoare, exista un Dumnezeu care ne-a pregatit un viitor sigur si maret. In acelasi timp, cat de nelinistiti ar trebui sa fie toti aceia care intorc spatele lui Dumnezeu, refuzand “colacul de salvare” oferit de El prin jertfa lui Christos, si alipindu-se de pacatele favorite. Pentru acestia nu exista viitor, ci doar asteptarea infricosata a zilei pedepsei finale.
Da, Biblia are multe de spus cu privire la viitor. Insa trebuie sa tinem cont de doua aspecte importante:
1) Dumnezeu ne descopera doar ceea ce intelepciunea Lui considera ca ne este folositor.
2) Metoda Lui este cu totul alta decat toate practicile omenesti amintite.
Pentru a intelege metoda divina de cunoastere a viitorului, va propun sa ne intoarcem cu imaginatia cu mai bine de 1900 de ani in urma, pe o mica insula stancoasa din Marea Egee, numita Patmos. Pe la anul 94 d.Chr., pe aceasta insula izolata este exilat, din ordinul imparatului Domitian, batranul apostol Ioan. Traditia spune ca, inainte de a fi exilat, Ioan fusese chemat de cezar pentru a da socoteala de credinta sa. Inaintea tronului imperial, Ioan tinuse o cuvantare care i-a impresionat pe toti, mai putin pe imparat, care s-a infuriat pe batranul apostol si a poruncit sa fie aruncat intr-un cazan plin cu ulei clocotit.
Dumnezeu insa l-a ocrotit pe batranul sau serv, asa cum facuse si cu cei trei tineri evrei din Babilon aruncati in cuptorul aprins. Ca urmare a minunii supravietuirii lui Ioan, printr-un act imperial, pedeasa capitala i se comuta in exil pe viata. Astfel, batranul apostol ajunge sa fie exilat pe mica insula populata doar de criminali si condamnati de drept comun.
Sa incercam sa ni-l imaginam pe batranul apostol sezand pe tarmul stancos, inconjurat pretutindeni de apele nesfarsite ale marii si gandindu-se la Biserica sa, pe care o slujise intreaga viata. Intrebari peste intrebarii ii trec prin minte: Ce se va intampla cu Biserica lui Christos ? Va rezista ea oare in mijlocul persecutiei crunte indreptata impotriva ei ? Cand se va incheia lupta dintre bine si rau ? Cati vor fi biruitori ?
Zi de zi, aceste intrebari ii framanta sufletul, pana ce, intr-o zi de Sabat, se intampla ceva iesit din comun. In timp ce medita la toate aceste lucruri, Ioan aude inapoia lui o voce puternica, asemenea unei trambite. Cand se intoarce sa vada al cui este glasul, nu-i vine sa creada: este Inusi Mantuitorul in trup proslavit, Cel pe care-L slujise intreaga viata si de care isi legase toate sperantele si asteptarile sale.
“Cand L-am vazut”, spune Ioan, “am cazut la picioarele Lui ca mort. El Si-a pus mana dreapta peste mine si a zis: “Nu te teme ! Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma, Cel viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor. Scrie dar lucrurile pe care le-ai vazut, lucrurile care sunt si si cele care au sa fie dupa ele.” ( Apocalipsa 1,17-19 ).
Asa s-a nascut Apocalipsa, cea mai enigmatica pentru unii, dar si cea mai plina de lumina, pentru altii, carte a Bibliei. Apocalipsa s-a nascut din framantarile si intrebarile cu privire la viitor ale unui batran credincios, intrebari la care Dumnezeu nu a intarziat sa raspunda.
“Dupa aceste lucruri,” spune Ioan, “m-am uitat si iata ca era o usa deschisa in cer. Glasul cel dintai pe care-l auzisem ca sunetul unei trambite si care vorbea cu mine, mi-a zis: “Suie-te aici si-ti voi arata ce are sa se intample dupa aceste lucruri.” ( Apocalipsa 4,1 )
Ce este aceasta “usa deschisa” ? Este metoda lui Dumnezeu de a ne descoperi lucrurile viitoare, lumina cuvantului profetic despre care Petru scrie: “Si avem cuvantul prorociei facut si mai tare, la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos , pana se va crapa de ziua si va rasari Luceafarul de dimineata in inimile voastre.” ( 2 Petru 1,19 ).
Daca Dumnezeu ne-a deschis o usa sigura spre cunoasterea viitorului, prin cuvantul Sau profetic, de ce am incerca sa intram pe alte “usi” interzise de El ?
Lori Balogh
Andre Malraux a negat in repetate randuri ca ar fi zis fraza aceea (“Secolul al XXI-lea va fi religios, sau nu va fi deloc.”). Se pare ca ar fi zis « Je pense que la tâche du prochain siècle, en face de la plus terrible menace qu’ait connue l’humanité, va être d’y réintégrer les dieux. ».
Fiti binecuvantat
Tot ceea ce am citit pana acum m-a dus pana la lacrimi. E atat de frumos si adevarat. Acum nu ma mai inspaimant de viitor.