Curiozități despre igiena umană în Evul Mediu

Curiozități despre igiena umană în Evul Mediu

* În Evul Mediu se credea că băile slăbesc organismul, ele fiind evitate. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, nobilii europeni făceau baie odată la șase luni.

* Medicii de acum câteva secole credeau că spălarea feței duce la deteriorarea definitivă a vederii.

* Dinții albi și sănătoși erau un semn al sărăciei, în timp ce dinții cariați și negri erau un semn al bogăției. Spălatul pe dinți nu se practica.

* Preoții îi îndemnau pe enoriași să nu se spele, pentru a nu îndepărta de pe corp apa sfințită de la botez.

* La englezi, nunțile se făceau în luna iunie, deoarece singura baie se făcea în mai, iar în prima lună a verii viitorii soți încă miroseau acceptabil.

* Regina spaniolă Isabella Castillo a recunoscut că în întreaga ei viața s-a spălat doar de două ori: la naștere și la nunta sa.

* Regele Henric al IV-lea al Franței, recunoscut ca mare pasionat de vânătoare, după ce alerga ore în șir după vânat, își masca mirosul de transpirație stropindu-se din belșug cu parfumuri puternice.

* Palatul Luvru nu era dotat cu nicio toaletă. Dacă era nevoie, erau aduse olițe de noapte care erau vărsate în spatele palatului.

* Ludovic al XIV-lea a făcut doar două băi în întreaga sa viață, și aceasta la insistența medicilor. În loc să se spele, prefera să i se șteargă pielea cu o piele îmbibată în alcool, după care era pudrat cu o substanță parfumată.

* Frederic cel Mare al Prusiei permitea ogarilor săi uriași să umble nestingheriți prin superbele săli ale palatului său. Dacă cineva îndrăznea să curețe după ei, făcea adevărate crize de isterie.

* Charles Howard, duce de Norfolk, era mai întâi îmbătat de valetul său și abia apoi era săpunit și spălat de acesta. De bună voie nu s-ar fi spălat, fapt pentru care a rămas cunoscut în istorie că „Dirty Duke”.

* Harald I al Norvegiei nu s-a tuns timp de zece ani, în urma unui jurământ că va unifica întreaga Norvegie. În părul său netuns și-au găsit sălaș adevărate comunități de păduchi, fapt pentru care el a rămas în istorie sub porecla de Harald cel Păduchios.

* În secolul al XVIII-lea, măcelarii tranșau animalele chiar pe stradă, în timp ce câinii trăgeau de intestinele acestora. Resturile care nu puteau fi prelucrate și folosite rămâneau pe stradă, provocând un miros pestilențial. Doar ploile reușeau să spele străzile orașelor.

* Țăranii erau mai curați decât orășenii, deoarece își săpau gropi pentru nevoile fiziologice. În schimb, în orașe, oamenii își satisfăceau nevoile fiziologice pe unde apucau: pe străzi, pe scările clădirilor sau direct de la balcon.

* Celebrele parfumuri franțuzești au apărut din nevoia de a acoperi mirosurile de transpirație ale nobililor care nu se spălau.

* În locul îmbăierii, cei mai înstăriți foloseau câteva șervețele parfumate cu care se ștergeau în zonele intime, iar între cravată și cămașă, bărbații purtau săculeți cu ierburi aromatice care acopereau mirosurile neplăcute.

Culegere de Lori Balogh