Dincolo de mormânt

Dincolo de mormânt 

     Moartea este consecința directă și imediată a căderii în păcat a primilor oameni. Dar în ce sens a fost ea o consecință imediată a păcătuirii omului din moment ce Adam a trăit încă multe sute de ani după căderea lui?

Versetul din Geneza 2,17 up, tradus în limba română: „vei muri negreșit”, în original are o nuanță diferită: „vei muri murind”. Această nuanță ne duce la ideea că odată cu păcătuirea omului, acesta urma să devină muritor, nu să moară în clipa aceea.

De fapt, actul păcătuirii a însemnat pentru om condamnarea sa la moarte. Dar, așa cum în unele țări există un interval de timp scurs între rostirea sentinței și executarea pedepsei, la fel s-a întâmplat și în cazul căderii primilor noștri părinți. Ei nu au murit în ziua în care au păcătuit, însă din acea clipă ei și-au semnat cu propria lor mână condamnarea la moarte, în orice clipă putându-se aștepta ca ea să fie executată. Din această perspectivă, viața nu este altceva decât un timp de har acordat omului păcătos.

Ce este moartea?

     Nu ne interesează definiția filozofică a morții. Nici Biblia nu își propune să dea o astfel de definiție. Practic, moartea este un proces invers celui petrecut la Creațiune. Dacă la crearea omului a avut loc o operație de adunare: Trup+Suflare de viață=Suflet viu, la moarte are loc o operație de scădere: Sufletul viu-Suflarea de viață=Trup fără viață.

Este de remarcat faptul că ceea ce retrage Dumnezeu la moarte este exact ceea ce a dat la naștere, adică suflarea de viață, principiul vieții, care nu este altceva decât o energie impersonală și inconștientă.

     „Le iei Tu suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor. Îți trimiți Tu suflarea, ele sunt zidite…” (Psalm 104, 27‑29)

     „Până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12, 7)

În concluzie, natura omului păcătos este o natură muritoare. Natura nemuritoare pe care a avut-o omul atunci când a ieșit din mâinile Creatorului era condiționată de ascultare. Păcatul, care în esență este neascultare de voința divină, a făcut ca omul să piardă nemurirea condiționată, el devenind muritor nu doar în privința unei părți a ființei sale, ci în toate formele de manifestare ale ființei sale.

Când Creatorul l-a avertizat pe om în grădina Edenului că va muri negreșit în cazul în care nu ar asculta de porunca Sa, El S-a referit la întreaga ființă umană, nu doar la o parte a ei.

După căderea primilor noștri părinți, natura umană muritoare a fost transmisă tuturor descendenților lui Adam. Ne putem imagina faptul ca păcătuirea primilor noștri părinți a însemnat nu doar căderea lor de pe o platformă, ci prăbușirea lor cu platformă cu tot, astfel încât toți descendenții lor s-au născut jos, în prăpastia păcatului. Apostolul Pavel subliniază tocmai acest fapt atunci când le scrie credincioșilor din Roma:

     „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricină că toți au păcătuit” (Romani 5,12)

Majoritatea bisericilor creștine, aflate sub influența neoplatonismului, consideră că moartea omului nu este totală, ceva din om rămânând nemuritor și după trecerea de pragul mormântului. Catolicii, ortodocșii, baptiștii, baptiștii de ziua a șaptea, penticostalii, episcopalienii, luteranii, metodiștii, mormonii, nazarinenii, prezbiterienii și alții cred că o parte a ființei umane, respectiv sufletul său, este indestructibil și nemuritor. Prin urmare, acest suflet se îndreaptă fie spre iad, fie spre rai, odată cu moartea omului.

O concepție corectă despre ce se întâmplă la moarte poate fi întâlnită la evrei, martorii lui Iehova și adventiștii de ziua a șaptea. Argumentele care întăresc această afirmație vor urma în articolele următoare.

Lori Balogh

 

 

This entry was posted in Adevaruri biblice, Starea omului in moarte and tagged , . Bookmark the permalink.

12 Responses to Dincolo de mormânt

  1. cristian says:

    Desi suntem inca profund indurerati deoarece totul s-a intamplat zilele acestea urma ca mama noastra sa vorbeasca cu dl pastor de la biserica azs din Arad, totusi raspunsul dv ma imbarbateaza mult va multumesc din suflet pentru timpul dedicat noua din partea dv Dzeu sa va binecuvanteze din belsug!!

  2. Lori Balogh says:

    Frate Cristian,

    trebuie clarificat inca de la inceput un lucru important: mantuirea este un act care Ii apartine exclusiv lui Dumnezeu. Si aceasta din mai multe motive. In primul rand, El a facut tot ceea ce a fost posibil pentru mantuirea noastra. In al doilea rand, doar El cunoaste toate aspectele vietii noastre ( si pe cele descoperite, dar si pe cele ascunse ). Prin urmare, doar Dumnezeu poate judeca corect cazul fiecarui om, apreciind daca un om va fi sau nu mantuit. In cazul fratelui tau, nimeni din lumea aceasta nu va putea da un raspuns afirmativ sau negativ. Cine ar incerca sa afirme ca fratele tau va fi sau nu va fi mantuit, se aseaza in locul lui Dumnezeu.

    Pe de alta parte, avem in Scripturi cateva indicii incurajatoare pentru astfel de situatii. Avem in Evanghelii exemplul talharului pocait, rastignit alaturi de Mantuitorul si care nu a putut fi botezat. Cu toate acestea, Domnul i-a promis mantuirea ( vezi Luca 23, 39-43 ).

    De asemenea, Marcu citeaza cateva cuvinte ale Domnului dupa invierea Sa, din care putem primi incurajare pentru astfel de situatii limita: „Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit” ( Marcu 16, 16 ). Observam ca „osanda” este pentru cei care nu cred, botezul nefiind amintit. Eu inteleg din aceste cuvinte ale Domnului ca botezul este foarte important, insa exista si situatii limita, cum este cazul talharului pocait, in care, deoarece botezul nu este posibil, din motive independente de vointa omului, Domnul ia in considerare credinta omului.

    Eu personal am fost martor la o scena tulburatoare. Un om si-a manifestat dorinta de a fi botezat acasa, dat fiind faptul ca era foarte bolnav si slabit. S-au facut toate pregatirile necesare pentru botezul lui, insa cu putin timp inainte de a cobora in apa botezului, i s-a facut rau si s-a stins din viata. Sunt convins ca Dumnezeu a primit credinta lui si dorinta de a fi botezat, chiar daca, din cauza slabiciunii si a bolii, nu a putut duce la bun sfarsit actul botezului.

  3. cristian says:

    FRATELE MEU S-A DECLARAT A FI UN OM PROFUND CREDINCIOS MAMA NOASTRA L-A INTREBAT: NU VREI TU SA FII BOTEZAT? EL I-A RASPUNS: DA VREAU. DIN PACATE LA EXACT 2 ZILE DUPA ACEST RASPUNS FRATELE MEU A AVUT O MOARTE NEASTEPTATA ACUM DILEMA MAMEI NOASTRE SI A MEA ESTE URMATOAREA: VA FI MANTUIT FRATELE MEU CHIAR DACA NU A APUCAT SA FIE BOTEZAT IN APA? IN NADEJDEA CA VOI PRIMI UN RASPUNS DIN PARTEA DV VA MULTUMESC MULT ANTICIPAT DZEU SA VA BINECUVANTEZE!!!

  4. Lori Balogh says:

    Nici nu se pune problema cenzurii. E adevarat ca in trecut am sters unele comentarii care contineau cuvinte injurioase, nu doar la adreasa mea, ci a tuturor vizitatorilor site-ului. Dar atata vreme cat exista respect fata de convingerile celuilalt, comentariile raman asa cum au fost scrise ce autorii lor. In ce va priveste pe d-v, nu se pune problema lipsei de respect. Dimpotriva. Nu stiu din ce cauza s-a sters citatul din Ioan 5, 28-29. Poate ar fi bine sa-l postati din nou.
    Cu stima,
    Lori B.

  5. campean augustin says:

    Nu stiu din ce cauza, dar in comentariul de mai sus inserasem si un citat din In. 5, 28-29, in care se arata clar invierea universala, a unora spre viata fericita si a altora spre osanda vesnica. Sper ca nu se pune problema cenzurii?!!!!!

  6. campean augustin says:

    Sunt de acord cu Dvs. adica sa continuam discutia pe tema nemuririi sufletului. In ceea ce priveste decenta, nu cred ca am fost in vreun fel obraznic prin formularile pe care le-am postat pe blogul Dvs. si nici nu voi fi.
    Vreau sa va spun ca am apreciat anumite puncte de vedere ale Dvs. si v-am apreciat scrisul prin felul in care abordati subiectele, asa se face ca ne-am intalnit in acest „loc”.
    Cu respect
    A.C.

  7. Lori Balogh says:

    Domnule Campean,
    Pe ce baza scripturistica va sprijiniti atunci cand sustineti ca „sufletul are o existenta continua” ? Sa inteleg din aceasta formulare a d-v ca sufletul este nemuritor ? Sunt dispus sa dialogam pe aceasta tema, insa cu decenta si respectand fiecare convingerile celuilalt.
    Cu stima,
    Lori B.

  8. campean augustin says:

    Eu am spus foarte clar ca moartea sufletului ca inexistenta nu poate fi acceptata. ,,In ziua in care vei manca din el vei muri negresit” – arata tocmai moartea ca departare a omului de Dumnezeu. Omul a cazut in pacat si totusi moartea fizica a survenit mult mai tarziu, in schimb moartea sufleteasca s-a petrecut in acel moment. De aceea am spus ca este metafora, caci aceasta moarte este doar departarea omului de Dumnezeu. Este o golire de spiritualitate, azi i-am zice secularizare. Dar acest lucru nu inseamna ca omul nu mai are suflet, ci nu mai are un „suflet viu”(o alta metafora)nu mai are acea relationare cu Dumnezeu. Sufletul are o existenta continua indiferent de stare, el nu dispare „lasa mortii sa-si ingroape pe mortii lor, tu vino dupa Mine!”

  9. Lori Balogh says:

    Daca moartea ar fi o simpla metafora, cum va explicati avertismentul Creatorului dat primilor nostri parinti: „In ziua in care vei manca din el vei muri negresit ?” Mormintele lor nu sunt o metafora, ci o realitate cruda. Oamenii accepta greu ideea disparitiei lor complete in momentul mortii, de aceea sunt foarte vulnerabili la tot felul de teorii care ii asigura ca ceva din ei supravietuieste dincolo de mormant. Atata vreme cat aceste teorii nu sunt sustinute de Cuvantul lui Dumnezeu, ele sunt doar niste „nadejdi inselatoare”, simple fantezii…

  10. campean augustin says:

    Cum sa moara sufletul? Moartea sufleteasca este o metafora ce exprima lipsa prezentei dumnezeiesti, lipsa comunicarii om-Dumnezeu. Ar fi pt.multi un privilegiu ca sufletul sa poata muri.

  11. ioansimeanu says:

    corect frate sufletul care pacatuieste fara a se pocaii acela va murii

  12. palcau ioan says:

    practic,din momentul cand te nasti pana in momentul inchiderii ochilor,omul moare putin cate putin de multe ori m-am intrebat ce sens are viata aceasta omul duce in spate cel ce i-a fost dat sau scris desi multi spun acestui lucru destin…sa fie acea odihna profunda pe care ti-o da somnul inainte de judecata lui Dumnezeu,pentru fiecare om care s-a nascut de la Adam incoace? vino Doamne Isuse! o zi buna Lori!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.