2 Corinteni 3, 5 up.-18: Slova si Duhul

2 Corinteni 3, 5 up.-18: Slova si Duhul

“ Destoinicia noastra, dimpotriva, vine de la Dumnezeu care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata… In adevar, daca ce era trecator era cu slava, ca cat mai mult va ramanea in slava ce este netrecator !…”

     Acest pasaj biblic este folosit de crestinii antinomianisti pentru a sustine ideea ca Legea morala a vechiului legamant a fost inlaturata de Domnul Christos, crestinii fiind eliberati de obligatia de a  respecta aceasta Lege. In vers. 5, Pavel face o antiteza intre vechiul si noul legamant, descriindu-l pe primul ca pe o lucrare a slovei, care omoara, iar pe ultimul, ca pe o lucrare a Duhului, care da viata.

     Din acest pasaj biblic unii au tras concluzia ca Pavel sustine ca Legea ar fi ceva rau, care omoara. Daca astfel ar sta lucrurile, Pavel s-ar contrazice pe sine, caci tot el afirma in Epistola catre Romani ca “Legea este sfanta, iar porunca este sfanta, dreapta si buna” ( Romani 7,12 ), iar “omul care indeplineste neprihanirea pe care o da Legea va trai prin ea” ( Romani 10,5 ). Cum ar putea o Lege “sfanta, dreapta si buna” sa fie in acelasi timp rea ?

     Acelasi apostol afirma: “Deci, prin credinta desfiintam noi Legea ? Nicidecum. Noi intarim Legea.” ( Romani 3,31 ). Asadar, afirmatia apostolului ca “slova omoara” trebuie sa aiba un alt inteles decat cel care i se da de catre crestinii antinomianisti. 

     Ceea ce ignora cei ce sustin ideea ca Legea a fost desfiintata de Domnul Christos in Noul Testament este adevarul ca Legea morala face parte integranta atat din vechiul legamant, cat si din noul legamant. Cand Dumnezeu a anuntat noul legamant prin profetii Vechiului Testament, El a amintit de Lege ca fiind un factor important al lui:

     “Iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa zilele acelea, zice Domnul: “Voi pune Legea Mea inlauntrul lor, o voi scrie in inima lor si Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” ( Ieremia 31,33 )

     Despre acelasi nou legamant, in care Legea urma sa ocupe un loc important, aminteste si profetul Ezechiel:

     “Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa impliniti Legile Mele” ( Ezechiel 36, 26.27 ).

     Asadar, noul legamant nu consta in anularea Legii lui Dumnezeu si inlocuirea ei cu alte norme morale, asa cum gresit cred unii, ci in interiorizarea ei, inscriind-o in inima omului. Dintr-o Lege aflata in exteriorul inimii, scrisa pe table de piatra si care aduce condamnarea omului pacatos, ea devine o Lege scrisa de Duhul lui Dumnezeu in inima omului, pe “table de carne”, o Lege pe care omul nu o mai uraste, ci o iubeste, ascultand de cerintele ei cu placere.

     Sa ne intoarcem acum la comparatia pe care o face Pavel intre slova care omoara si Duhul care da viata. Este evident ca apostolul face comparatie intre Legea data pe Sinai, scrisa pe table de piatra, o Lege exterioara omului, si aceeasi Lege scrisa, de data aceasta in interior, pe “tablele inimii”, prin puterea Duhului Sfant. Pavel aminteste de slova care omoara in sensul ca Legea externa, scrisa pe tablele de piatra la Sinai, il condamna pe omul pacatos, caci, spune acelasi apostol: “Plata pacatului este moartea” ( Romani 6,23; Ezechiel 18,4 ).

     Prin contrast, Duhul aduce viata, interiorizand principiile Legii, scriindu-le in inima si ajutandu-l pe credincios sa le pazeasca, “pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului” ( Romani 8,4 ).

     Poate ca cel mai bun exemplu al contrastului dintre o Lege exterioara si una interioara, scrisa in inima omului, este chiar viata apostolului Pavel. Inainte sa-L cunoasca pe Christos, Pavel era un pazitor al Legii, dupa cum marturiseste el insusi: “In ce priveste Legea, fariseu; in ce priveste ravna, prigonitorul Bisericii; cu privire la neprihanirea pe care o da Legea, fara prihana”( Filipeni 3,5.6 )

     Totusi, desi in aparenta el pazea Legea, de fapt el era un calcator al ei, dupa cum el insusi recunoaste cand afirma ca era “un hulitor, prigonitor si batjocoritor al lui Christos” ( 1 Timotei 1,13 ). Desi in exterior pazea Legea, in realitate el era un calcator al ei, aflandu-se sub condamnarea divina. In acea perioada a existentei sale, slova Legii il omora, condamnandu-l la moarte, caci conformarea exterioara fatza de cerintele Legii era doar o masca ce ii ascundea stricaciunea inimii.

     Dupa ce L-a intalnit pe Mantuitorul pe drumul spre Damasc si dupa ce Duhul Sfant a asezat aceeasi Lege in inima sa, Pavel s-a conformat cerintelor ei din dragoste si cu placere, nu doar exterior, formal, ci cu toata profunzimea fiintei sale, dupa cum el insusi marturiste : “Fiindca dupa omul dinlauntru imi place Legea lui Dumnezeu” ( Romani 7,22 ).  In acest sens le scrie el credinciosilor din Roma: “pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova” ( Romani 7,6 ).

     Contrastul dintre slova si Duh este dezvoltat de Pavel atunci cand vorbeste despre “slujba aducatoare de moarte” si “slujba Duhului” ( vers. 7 si 8 ). Unii fac greseala sa considere ca aici Pavel se refera la doua dispensatiuni: prima fiind aducatoare de moarte, in timp ce a doua aduce viata.

     In original, este folosit termenul grecesc “diakonia”, care inseamna “slujba”, nu dispensatiune. Asadar, Pavel nu condamna vechea dispensatiune sau vechiul legamant. Daca asa ar sta lucrurile, apostolul nu ar spune ca aceasta slujba era “cu atata slava” ( vers. 7 ). El face doar o comparatie intre cele doua slujbe: cea a mortii, adusa de Lege prin condamnarea pacatului, si cea a Duhului, prin Evanghelia lui Christos.

     Ambele slujbe isi au originea in Dumnezeu si, prin urmare, sunt insotite de slava. Slujba Legii era si ea slavita, fapt care s-a putut observa in manifestarile care au insotit darea Legii pe Sinai. Biblia ne spune ca Moise avea fatza stralucitoare, astfel incat poporul nu o putea privi ( Exodul 34, 29.30 ).  

     Insa slava reflectata pe fatza lui Moise a fost vremelnica, in timp ce slava slujbei Duhului este permanenta, caci “Dumnezeu ne-a luminat inimile , pentru ca sa facem sa straluceasca lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe Fatza lui Iisus Christos” ( 2 Corinteni 4,6 ).

     Pavel nu isi propune sa denigreze slujba facuta de Lege, prin descoperirea si condamnarea pacatului, caci fara aceasta slujba pacatul ar ramane nedescoperit: “Deci ce vom zice: Legea este ceva pacatos ? Nicidecum ! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu ar fi spus: “Sa nu poftesti!” ( Romani 7,7 ).

     Numind aceasta slujba “slavita”( vers. 9 ), Pavel ii acorda importanta cuvenita. Ceea ce il preocupa pe apostol este sa scoata in evidenta greseala unor falsi invatatori care slaveau Legea in detrimentul Evangheliei. Viata pacatosului nu vine prin Lege, caci aceasta doar descopera si condamna pacatul, ci prin Evanghelie, dupa cum afirma Pavel: “Omul nu este socotit neprihanit prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Iisus Christos” ( Galateni 2,16; 3,11 ).

     Eliberarea de condamnarea la moarte nu vine prin Lege, ci doar prin Evanghelie. Iata motivul pentru care slujba Duhului este mult mai slavita decat slujba Legii.

     Sa retinem: Pavel nu pune in contrast vechiul legamant cu noul legamant, respingandu-l pe primul si promovandu-l pe al doilea, ci pune in contrast doua slujbe ( “diakonia” – “slujba” ): cea a Legii, care aduce moartea celor care o calca, si cea a Duhului, care aduce viata celor care o pazesc.

     Condamnarea este urmarea calcarii Legii, iar neprihanirea este consecinta pazirii ei. Fiind un calcator ai Legii, omul pacatos se afla sub condamnarea ei, sub slujba aducatoare de moarte. Insa prin slujba Duhului, care ne prezinta Evanghelia, suntem izbaviti de aceasta condamnare. Legea este scrisa in inima si, prin puterea Duhului lui Dumnezeu, ea este iubita si pazita pana ce vom fi “schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului” ( 2 Corinteni 3,18 ).

Lori Balogh