Geneza 35,18: “Isi dadea sufletul”

Geneza 35,18: “Isi dadea sufletul”

“ Si pe cand isi dadea ea ( Rahela ) sufletul, caci tragea sa moara, i-a pus numele Ben-Oni ( Fiul durerii mele )”

     Alte traduceri ale Bibliei redau acest verset astfel:

     Traducerea Crampon ( catolica ), in limba franceza: “ Comme son ame s’en allais – elle etait mourante – elle le nomma Benoni” ( “Cum sufletul ei pleca – caci murea – ea l-a numit             Benoni “ )

     Traducerea Fidela, in limba romana: “Si s-a intamplat, pe cand sufletul ei se indeparta                      ( pentru ca a murit ) ca i-a pus numele Benoni”.

     Traducerea RVS, in limba engleza: “And as her soul was departing ( for she died ) she called his name Benjamin” ( “Si cand sufletul ei pleca – caci murea – ea l-a numit Beniamin” )

     Textul este folosit de sustinatorii doctrinei nemuririi sufletului pentru a demonstra ca, la moartea unui om, sufletul lui pleaca si continua sa existe in mod constient si activ in alte sfere. Insa ideea ca Moise ar vorbi aici despre o entitate constienta din Rahela, care si-ar lua zborul spre Paradis in momentul mortii, nu este biblica. O asemenea afirmatie ar intra in dezacord cu multe alte parti din Scriptura in care se sustine ca, dupa moarte, nu exista o stare constienta a omului                 ( vezi Eclesiastul 9, 5.6.10; Psalmul 146,4; 6,5; 30,9; etc )

     Termenul ebraic folosit in acest text, si tradus in limba romana cu “suflet”,  este “nephesh”                ( “psuche,” in traducerea greaca Septuaginta ). Termenul are mai multe semnificatii, insa una din cele mai importante este aceea de “viata.” De 119 ori gasim aceasta semnificatie in Vechiul Testament ( Geneza 9,4.5 ; Iov 2,4.6 , etc ).

     De asemenea, “nephesh” are si sensul de “respiratie”, asa cum il gasim tradus in Iov 41,21: “Suflarea lui ( “nephesh” ) aprinde carbunii si gura lui aprinde flacari “.  In Geneza 1,30, “nephesh” este identificat cu “suflarea de viata”, daruita deopotriva animalelor si oamenilor. Din punctul acesta de vedere, omului nu i se da nimic mai mult decat i de da unei moluste, unei insecte sau unui mamifer.

     Daca am sustine ca sufletul omului ( “nephesh” ) se inalta la cer dupa moarte, atunci ar trebui sa spunem acelasi lucru si despre sufletul unei amibe, al unei broaste sau al unui elefant. Mai mult decat atat, in Geneza 9,5 sta scris: “Caci voi cere inapoi sangele vietilor voastre ( “nephesh – ului vostru) …” , ceea ce inseamna ca “nephesh” are sange si fara el el nu poate exista. Asadar, “nephesh” nu este o entitate imateriala constienta si activa dupa moarte, ci acea scanteie de viata care se intoarce la Creatorul care a dat-o.

     Textul in discutie afirma in mod simplu ca Rahela, in ultimele ei momente de constienta, cand suflarea ei de viata se stingea si viata o parasea, ea a dat cu ultimele ei puteri numele Ben-Oni fiului ei.  

Lori  Balogh