Geneza 35,18: „Își dădea sufletul”

Geneza 35,18: „Își dădea sufletul”

” Și pe când își dădea ea (Rahela n.n.) sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele)”

Alte traduceri ale Bibliei redau acest verset astfel:

Traducerea Crampon (catolică), în limba franceză: „Comme son ame s’en allais – elle etait mourante – elle le nomma Benoni” („Cum sufletul ei plecă – căci murea – ea l-a numit Benoni”)

Traducerea Fidela, în limba română: „Și s-a întâmplat, pe când sufletul ei se îndepărtă (pentru că a murit) că i-a pus numele Benoni”.

Traducerea RVS, în limba engleză: „And as her soul was departing (for she died) she called his name Benjamin” („Și când sufletul ei plecă – căci murea – ea l-a numit Beniamin”)

Textul este folosit de susținătorii doctrinei nemuririi sufletului pentru a demonstra că, la moartea unui om, sufletul lui pleacă și continuă să existe în mod conștient și activ în alte sfere. Însă ideea că Moise ar vorbi aici despre o entitate conștientă din Rahela, care și-ar lua zborul spre Paradis în momentul morții, nu este biblică. O asemenea afirmație ar intra în dezacord cu multe alte părți din Scriptură în care se susține că, după moarte, nu există o stare conștientă a omului (vezi Eclesiastul 9, 5.6.10; Psalmul 146,4; 6,5; 30,9; etc.)

Termenul ebraic folosit în acest text, tradus în limba română cu „suflet”, este „nephesh” („psuche,” în traducerea greacă Septuaginta). Termenul are mai multe semnificații, însă una dintre cele mai importante este aceea de „viață.” De 119 ori găsim această semnificație în Vechiul Testament (vezi Geneza 9,4.5; Iov 2,4.6; etc.).

De asemenea, „nephesh” are și sensul de „respirație”, așa cum îl găsim tradus în Iov 41,21: „Suflarea lui („nephesh”) aprinde cărbunii și gura lui aprinde flăcări”. În Geneza 1,30, „nephesh” este identificat cu „suflarea de viață”, dăruită deopotrivă animalelor și oamenilor. Din punctul acesta de vedere, omului nu i se dă nimic mai mult decât i se dă unei moluște, unei insecte sau unui mamifer.

Dacă am susține că sufletul omului („nephesh”) se înalță la cer după moarte, atunci ar trebui să spunem același lucru și despre sufletul unei amibe, al unei broaște sau al unui elefant. Mai mult decât atât, în Geneza 9,5 stă scris: „Căci voi cere înapoi sângele vieților voastre („nephesh – ului vostru” n.n.) …”, ceea ce înseamnă că „nephesh” are sânge și fără el nu poate exista. Așadar, „nephesh” nu este o entitate imaterială conștientă și activă după moarte, ci acea scânteie de viață care se întoarce la Creatorul care a dat-o.

Textul în discuție afirmă în mod simplu că Rahela, în ultimele ei momente de conștiență, când suflarea ei de viață se stingea și viața o părăsea, ea a dat cu ultimele ei puteri numele Ben-Oni fiului ei.

Lori Balogh